Ma cheama Loredaja

De ce e fain sa mergi cu autobuzul

2012-01-10T22:39:00.002+02:00

E fain sa mergi cu autobuzul. De asta nu imi iau masina. Daca as avea masina, mi-as urca posteriorul la volan (asta dupa ce as face iar scoala de soferi), as da drumul la radio, si as merge asa singura pana la munca. Eventual as accelera un pic daca ma enerveaza vreun pieton, dar in rest m-as simti tare singura.

In autobuz nu ai cum sa te plictisesti. Merg cu autobuzul dinpre nord - vest pana in estul Helsinkiului. Deci evident, sunt si multi straini/emigranti pe scaunul patrat.

Ieri de exemplu, m-am urcat in autobuz, pe strazile Helsinkiului. Probabil autobuzul era facut in Germania. La volan, un nene mai de origine chineza. La radio, Stand by me. S-au inchis usile, eu ma uitam cu ochii scursi pe geam la zapada de afara si imi inchipuiam cum ma duc eu la saniuta in weekend. Deodata, intre statii, am inceput sa aud ceva asa, ca un mieunat tras de coada. Parca cineva chinuia o pisica pe scaunele mai din fata. Am ciulit urechile, am intors ochii in geam, si am ascultat. Curat suna a mieunat, dar un mieunat mai in engleza. Mai trec cateva secunde, mieunatul ajunge la epogeu. Moment in care disting: bai miiiiiiiiiii. Nenea soferul era pierdut in notele muzicale, si canta cu atata patos la volan, incat aproape nici nu mi-am dat seama ca nu prea le stia cu engleza si canta si el ca la Ken li - dati un google daca e necunoscut.

Eh, in masina ti se poate intampla asa ceva? Nu! Plus zambet mie, zi mai trista pentru masinisti. Si daca se intampla pogashneatza si se strica autobuzul, nu te doare capul sa chemi pe cineva sa te ia cu macaraua - mergi pe jos, si consumi si niste calorii :D

La multi ani!

2012-01-02T09:56:00.000+02:00

Dupa ce ne-am straduit 365 de zile sa ne tinem de todo-uri, vacante, norme sociale, vise, am ajuns si in 2012. Internetul vuieste de diverse scenarii apocaliptice: ba incalzire globala, ba atentate, ba extraterestri, ba sobolani rozalii. Asa ca eu, ca un muritor de rand, ma intreb daca nu ar trebui sa imi iau concediu anul asta si sa ma apuc de cutreierat lumea. Daca tot se termina cu civilizatia anul asta, probabil nu imi mai trebuie fonduri de pensii, salarii sau rochii in albastru-corai, culoarea anului.

Ca oriunde in lume, la sfarsit/inceput de an, si finlandezii au obiceiuri. In dimineata de Craciun se prepara un soi de terci de ovaz, cu fructe. In el se ascunde o singura migdala. Persoana care gaseste migdala in farfurie o sa aiba un an nou imbelsugat, cu mult noroc. Anul asta migdala a ajuns la mine, deci refuz sa cred ca tocmai anul asta se termina lumea. Dar ca sa ma asigur ca tot norocul migdalei nu se strica pe mine ca malaiul pe gaste, as vrea sa o impart. Cu fiecare migdala pe care o mancati anul asta, va doresc sa fiti mai fericiti, mai impliniti si mai veseli, ca mai sanatosi sigur o sa fiti. In 2012 va urez mai mult curaj sa va urmati visele, sa luptati pentru ceea ce va doriti, sa profitati de fiecare sansa care apare in calea voastra, sa spuneti mai mult "te iubesc"si sa vi se spuna inapoi, sa imbratisati mai des, sa aveti suficienti bani, sa va respectati pe voi insiva si pe cei din jurul vostru si sa iertati. La multi ani!

Cum a aparut punga de carpa

2011-12-06T10:30:00.001+02:00

Daca stai cu parintii, nu mai citi in contiuare. Acum multi ani i-am zis sora-mii ca Mos Craciun nu exista, si cum am talent la spulberat iluzii, daca ai sa continui sa citesti probabil ai sa-ti dai seama ca nici Mos Nicolae nu exista.

Acum ca suntem doar intre adulti si copiii au plecat plangand pe la ursuletii lor de plus, putem sa vorbim de lucruri serioase.

In general, "Mos Nicolae" aduce dulciuri, fructe, betisoare de urechi si felul de lucrusoare care pot incapea intr-un papuc. Pot spune ca eu sunt norocoasa, pentru ca m-a norocit natura cu papuci maaaaaari, deci plaja de cadouri e mai larga. Daca mosul aduce fructe, probabil le cumpara din supermarket, ca nu poti sa ii ceri sa care mango din Filipine, portocale din Spania si pepene din Turcia prin toata lumea. Mai ales ca face toate livrarile astea benevol. Daca le cumpara de la magazin, tantile alea dragute le pun in pungi de plastic. Pungile de plastic fosgaie. Fosgaitul trezeste. Mos Nicolae se sperie si fuge, nu inchide un ochi toata noaptea si tot incearca sa repete miscarea si sa umple ghetele.

Probabil problema asta a avut-o si altcineva inaintea mea. Si fiind satul sa infasoare cadourile in sosete si sa se mire nevasta ca ii miros cadourile in fiecare an, a inventat punga de carpa. q.e.d.

Am o intrebare

2011-11-24T22:07:00.001+02:00

Am ajuns in acel moment al vietii cand deschid dulapul, ma uit ca Simon's cat in calendar, si ma enervez petrecandu-mi urmatoarele 2 ore (fara exagerare) cautand cu ce sa ma imbrac. Nimic nu se potriveste cu nimic, ce se potrivea de cand stiam eu ca se potriveste nu mai merge ca s-au ponosit piesele, ba sunt scurte, ba sunt lungi, ba sunt patrate, ba nu mai incap in ele. Parca as avea o oglinda de la un balci, din aia de te face oricum numai nu cum iti doresti.

Si-atunci ma enervez iar. Ca barbat, ca sa fii sexi/ingrijit, ai nevoie doar de 2 lucruri: o chitara sau un costum, dupa caz. E fapt stiut ca un barbat, oricum ar fi el, arata bine la costum. Poate sa aiba si barba, si taietei in ea, daca are costum intoarce priviri. Acelasi lucru si cu chitara: poate sa fie in pijamale, ciufulit, cu cearcane, daca are chitara, toate astea il fac doar mai atragator.

Sunt milioane de ghiduri pe net despre cum sa te imbraci, ce haine sa iti iei, milioane de carti, de benzi desenate, firme care sa te ajute in problema asta atat de marcanta. Fetele dau la coafor cat da un barbat pe mancare o luna intreaga, tot ele pierd ore intregi prin magazine si in cabine de schimb, doar sa iasa de acolo cu unghiile roase de nervi si cu parul naclait de fixativ tras in toate partile. Fetele se lupta cu celulita, isi smulg pana si perisorii nenascuti din folicule, iau ore de istoria artei ca sa se poata mazgali fara sa se vada pic de cosulet, urmulitza rosie sau patutza de alunita pe fatza. Barbatii pe de alta parte, isi taie unghiile, isi iau o pereche de pantaloni peste boxeri, se-agita un pic prin ploaie sa curga lipul si mazga de pe ei, si-s buni gata de insurat. Instant*!

Intr-o lume in care avem pretentii ca suntem egali, care e acel lucru care face o femeie instant sexi/atragatoare? Sa nu spuneti ca ochii, personalitatea sau oja de pe unghii, ca imi iau toate hainele, le duc la rau si le dau drumul spre mare sa se imbrace focile cu ele.

* Nu vreau sa vorbesc despre barbatii care merg cot la cot cu femeile la manichiura, pedichiura, tratamente corporale sau bronzat. Si asa ca la femei e mereu coada la baie, acum trebuie sa fie coada si la manichiura. Sa puna ei rufele la insirat, laptele la fiert si copiii la baitza in copaie, ca noi suntem ocupate sa stam la rand.

Ia tibea liubiu bolshoi

2011-11-22T22:08:00.001+02:00

M-am cam plans ca Helsinki e departe. Ca nu ajungi nicaieri repede. Ca iti trebuie musai bilete de sute de euro sa poti merge undeva, chiar si pana in nordul tarii. Ce sa mai, ca suntem izolati, deconectati, pe bucata asta de pamant stancos inconjurat de ape racoroase, tupilati pe dupa un cotet sau lipaind tiptil cu talpile goale si fundul rosu de la caldura din sauna. Si asa e, suntem departe. Dar nu deconectati.

St Petersburg a tot fost pana acum ca un fel de Palatul Culturii - locul unde stiam ca pot ajunge repede, si nu prea am fost. Bine, mint, am fost intr-o vara timp de cateva duminici la rand, cand nu voiam sa ma controleze mama la temele de vacanta. Dar prindeti voi ideea: St Petersburg era orasul ala unde se vorbea in shto-uri, pentru care trebuia sa platesc viza. Asta pana in momentul in care niste prieteni ne-au propus sa mergem acolo, dupa ce ii batusem (ha!) la Catan.

Am luat o barca peste noapte, Sebi a pregatit niste sandvisuri, sa nu murim de foame. Dupa ce am pasit pe barca, am dat cu ochii de un nene de nu-ti venea sa ii spui nici "pis" care ne-a zis intr-o engleza foarte ruseasca sa punem bagajele la control. Era o banda exact ca la avion la security check. Rezultatul a fost ca ne-a confiscat mancarea. Daca aveti pofta sa mergeti la rusi cu barca din asta, va rog eu sa nu va luati mancare la voi. Sau daca va luati, sa fiti fete tinere cu fusta scurta sa le suciti mintile. Ca altfel va lasa flamanzi si obligati sa mancati pe barca, la suprapret. Partea buna e ca am avut material de glume tot excursia pe seama sandvisurilor alora. La o bucata de noapte am zgait ochii la spectacolul de pe barca, m-am ofticat ca eu nu-s inalta, slaba, flexibila si devreme acasa ca domnisoarele balerine/dansatoare, si am ajuns la mama Rusia.

Un oras mai plin de case cu interioare superbe, mai plin de cultura, eu nu am vazut. Daca vrei sa vizitezi toata Europa e de-ajuns sa mergi in St Petersburg: Peterhof e facut dupa Versailles si Shonbrun, piatetele de prin oras iti aduc aminte de tarile vest europene. Numai limba e diferita, si cu engleza chiar nu prea ai ce face. Mai bine vorbesti romana. Cel putin noi am avut placuta surpriza ca asta sa fie singura calatorie inafara Romaniei unde am vorbit romaneste cu personalul de la hotel, in conditiile in care tanti nu era romanca. Am fost si la spectacol cu dansuri mai populare, am fost in Hermitage (cica iti trebuie 11 ani sa il vezi daca stai 1 minut la fiecare exponat), ne-am pozat in fata bisericii Kazan, a Mantuitorului, Sf Isaac, pe langa niste poduri, pe langa niste statui, practic pe langa tot ce se putea poza. Daca ajungeti pe acolo musai sa mergeti cu autobuzul, daca vreti sa va aduceti aminte de vremurile cand aveam taxator si noi in autobuz. Sau daca va e dor de sictirul de la mezeluri sau alimentara, dati o raita intr-un magazin de prin oras.

Si ca sa incheiem ziua frumos, mi-a sarit si o veverita in brate:

Om tavalit prin CSS

2011-11-14T21:16:00.001+02:00

Sambata seara mi s-a intamplat un lucru extraordinar. M-am intalnit cu cativa prieteni, si o persoana noua, pe care nu o cunosteam, mi-a zis cu un zambet larg pe fata: Te stiu, ti-am citit blogul!

Ce poti sa raspunzi in situatii din genul asta? Eu nu te cunosc pe tine - suna naspa. Hihihi, hahaha - probabil e ok, daca esti destul de finut. Sunt onorata - asta de fapt inseamna ca vanitatea mea a ajuns la cer, mai ales ca blogul meu nici nu e cel mai sprintar sau cel mai ferchezuit literar. Si sincer, vanitatea mea ajunsese la cer: mi-am cunoscut in sfarsit singura persoana dinafara arborelui genealogic care a aruncat un ochi aici.

In momentul in care mi s-a zis ca ma cunoaste de pe blog, automat am inceput sa ma intreb ce prostii am mai scris. A fost asa, ca in clipa dinaintea mortii, cand toate evenimentele importante din viata ti se perinda prin fata ochilor - probabil e ultima sansa sa iti dai seama daca ai trait degeaba sau nu. In mintea mea s-a facut total blanc, dar avand in vedere ca persoana zambea, am trecut peste moment.

Oare scriem cam mult pe net zilele astea? Cam prea personal? Stam prea mult urmarind ce se intampla in viata oamenilor din jurul nostru? Practic suntem ca niste gospodine casnice, care, in momentul in care Jose Armando pleaca de pe ecran, dam drumul la Facebook sa vedem ce mai fac dramele altora, care cu cine s-a mai casatorit, care ce copil mai are, care ce articole a mai citit? O fi normal? N-o fi? Daca nu avem curent 2 zile, o sa stam in baie sa ne roadem unghiile intrebandu-ne ce mai face X sau Y, ca vezi lelita, nu putem afla? Oare o sa ne trosneasca in moalele capului ca putem sa ii si sunam?

O sa ma gandesc la intrebarile astea, imediat ce inchid pagina asta de Facebook. Voi ati vazut ce animale dragute a postat Popeasca asta mica? Cum sa nu ma uit?

Dorintele unui om mic

2011-11-02T23:22:00.000+02:00

Cand eram mica, voiam sa ma fac invatatoare. Au urmat apoi pe rand avocat, medic legist si am ajuns in IT.

Cand citesc biografia cuiva, imi doresc cu ardoare sa fiu in papucii lui. Imi doresc sa fiu balerina daca vad tutu si papuci de balerina. Imi doresc sa fiu patinatoare cand vad competitii de patinaj. Mor de dorinta sa fiu dansatoare sportiva de succes, sa fiu detinatoare de boutique cu trufe de ciocolata, sa fiu scriitoare, agent imobiliar, project manager, ceo, trainer, casnica posh cu gradina si asociatii de binefacere, critic de mancare, detinator de galerie de arta, mireasa, student, organizator de evenimente, actrita, antrepreneur. Probabil daca mi s-ar indeplini toate dorintele, as ajunge un zarzavat de ocupatii.

In momentul in care vad pe cineva care e foarte bun in ceea ce face, vreau, in anumite circumstante, sa am aceeasi ocupatie. Sunt ca un catel in plina strada, care isi intoarce nasul dupa orice trecator care miroase mai bine. Apoi isi intoarce nasul dupa alt trecator, dar ramane in acelasi loc.

Mi-ar placea sa fiu ca toti oamenii minunati pe care ii intalnesc. Daca as fi macar o farama din fiecare om fain cu care am vorbit, as fi foarte fericita. Mi-ar placea sa oglindesc toate calitatile pe care le apreciez, si pe care le vad in oamenii din jurul meu. Nu sunt eroi, nu au salvat planeta, nu au inventat tocurile cui, ci doar au acel ceva care ii face sa fie deosebiti. Mi-ar placea sa am sarmul lor, priceperea lor, bunatatea lor, vointa lor, nasul lor ascutit pentru oportunitati, curajul de a schimba, cuvintele pentru a dezbate, zambetul lor. Pentru ca, in comparatie cu ei, eu sunt comuna. Asa ca de maine ma apuc de copiat.

Scurta lectie de vanzari

2011-10-26T20:57:00.003+03:00

Acum vreo 2 saptamani am mers cu o colega de servici la un magazin. Sa-si ia femeia blugi. O fi farmecul feminin little black dress + tocuri cui, dar pe vantul si frigul asta, tot blugii sunt baza. Si daca mai pui si un hanorac cu gluga si manusi, om esti.

Cartierul unde e biroul meu e o zona industriala. Si totusi, pe langa cladirile cu birouri ale diverselor firme, s-au strecurat si un supermaketut si niste outleturi, printre care outlet Guess. Acolo am mers.

Am intrat, colega si-a exprimat doleantele, si vanzatoarea a inceput sa aduca perechi de blugi. Pentru ca eu ma uitam ca la muzeu, am putut observa cu atentie procesul. Vanzatoarea a venit intai cu vreo 4 perechi de blugi. Colega i-a probat, s-a uitat, s-a sucit. Vanzatoarea i-a mai adus o oglinda, sa se vada mai bine.

Pasul 2: Vanzatoarea a luat perechile care nu se potriveau, a adus altele si a intretinut chit-chat cu colega mea. Eu nu mai aveam loc in discutie. Vanzatoarea avea reactii mult mai empatice decat mine.

Pasul 3: Inca un torent de blugi adusi din "spate". S-au gasit 2 finalisti. Vanzatoarea pune intrebarea cheie: Porti curea? (in conditiile in care colega mea venise cu cureaua agatata la blugii vechi, si era vizibila in cabina).

Pasul 4: Vanzatoarea vine cu vreo 2 optiuni de curele, fara ca sa fie totusi cerute de colega. Curelele nu sunt finaliste.

Pasul 5: Le coup de grace. Vanzatoarea vine cu inca 2 optiuni de curele: una dupa preferintele colegei, si una total diferita (as indrazni sa spun opusa), impreuna cu un portofel la fel cu cureaua. Nu prea i-a mers, colega nu a vrut.

Bilant: a fost cumparata o pereche de blugi, si o curea. Cureaua destul de scumpa in comparatie cu blugii.

Mie mi s-a parut un proces fascinant. Acum sa vedem cum si unde pot aplica si eu tehnica.

Zero, cu economie

2011-10-19T22:45:00.000+03:00

Saptamana trecuta, am fost invitata la un prieten acasa, sa vedem filme serioase. Am vazut primele 2 episoade din Meltdown, o miniserie despre ce a cauzat criza financiara din 2008 si de ce a cazut Lehman Brothers. Printre invitati a fost si un tip care manca economie pe paine.

Concluzia serii: eu habar nu am ce se intampla in jurul meu in economie. PIB suna vag cunoscut, inflatie parca am citit prin ziare, salar mediu pe economie e ceva ce sper sa fie un alt nume pentru jumate din salarul meu. Imi platesc facturile, pun bani in banca si sper ca la batraneti o sa fiu fericita. Mai cochetez un pic cu fondurile si bondurile, si in rest mananc inghetata linistita, dorm linistita, ca doar banii mei sunt in siguranta.

Se zice ca banul e ochiul dracului. O fi, dar cu ochii astia platim chiria sau rata, cumparam biscuiti, ne luam bilete. Se poate fara ei? Parca trocul nu prea mai e la moda. Sunt oameni care isi impart toate secretele curate si murdare, impart aceeasi perna, dar nu isi dau acces unul la contul celuilalt. Le spunem prietenilor imediat despre cat am baut ieri, ce am mancat, cum ne-am imbracat, cum am suferit, le aratam poze cu fatul inca nenascut, dar nu le zicem cat avem salarul. Clar banii sunt importanti.

Tu stii cum iti cheltui veniturile? Stii ce taxe iti iau bancile? Stii cat cheltuiesti anual pe cafele in oras? Stii care e valoarea experientei si cunostintelor tale, in domeniul tau? Verifici vreodata daca locurile unde folosesti cardul iau din cont doar cat stii tu ca trebuiau sa ia?

Ai grija ce-ti doresti

2011-10-12T22:58:00.000+03:00

Cum recunosti capra vecinului? E ai' mai grasa, mai blanoasa, mai voluptoasa si mai cornuta decat capra ta. Si cum capra mea parea cea mai costeliva dintre toate, si nu voiam sa o vad in fata ochilor, m-am apucat de schimbari.

Mi-am dorit sa am alte proiecte inafara de servici, si sa ma apuc sa vad daca obsesia mea din ultima vreme, sa fiu organizator de evenimente, are vreun mugure de dorinta pe bune, sau e doar un moft. Asa ca m-am inscris in JCI. Pana acum, totul bine, oameni faini.

Mi-am dorit, normal, sa arat ca in reviste. Asa ca am inceput sa merg la sala (ma laud si eu ca purcelul la zambiluta, ca abia am inceput saptamana asta). Rezultatul: ma dor toti muschii, de ma pot aseza pe scaun doar daca sunt aruncata acolo cu o macara. Coboratul scarilor e un chin, si chiar nu credeam ca o sa imi simt vreodata picioarele ca 2 bete care s-au rupt la mijloc si fiecare jumatate da sa mearga in alta directie.

Mi-am dorit sa stiu finlandeza. In principiu merg la 2 cursuri acuma, si ar trebui sa imi fac mai multe ocazii sa incerc sa vorbesc.

Mi-am dorit sa ma intalnesc mai mult cu prietenii. Na, ma intalnesc, ce sa fac :)

Mi-am mai dorit sa scriu mai mult, sa fac un curs de scris povestiri scurte, sa fac un curs toastmasters, sa imi iau o certificare de pm. Astea deocamdata sunt la sectiunea "in a 8a zi din saptamana", ca primele 7 sunt plinute cu cele mentionate mai sus.

Si uite-asa, de unde eram nemultumita ca nu fac destul/nu ies destul/nu socializez destul, am ajuns sa ma gandesc cu dragoste si jind la serile pe care le aveam cand stateam cu picioarele pe pereti si citeam. Sunt sau nu sunt oamenii suciti?

Ideea e sa te bucuri de ce capra ai. Chiar daca iti doresti alta capra, nu o renega pe asta de acum. In timp ce o hranesti sa o faci mai grasa, mai frumoasa si mai aratoasa, suie-te pe o capita si mai vezi-o si de acolo. Daca nu iti place unghiul ala, mai invarte-te in jurul ei, pana gasesti un punct de vedere de unde o poti admira. Ca asa cum e ea, capra asta e baza pe care se construieste capra pe care o vrei. Nu mai da cu pietre in tine ca esti pe ici si pe dincolo, ci fii prietena cu tine si ia-te frumusel de dupa umeri cand esti nemultumita.

Hai, fruntea sus!

Vizita la Ambasada Romaniei la Helsinki

2011-09-30T16:09:00.001+03:00

M-o prins si pe mine "ora chioara" si m-am maritat. Ca orice femeie cu mintea la cap, mi-am schimbat numele. Si ca orice cetatean care in loc sa stea la vatra parinteasca sta lelea prin alte tari, si nu are suficient timp in Romania, am aplicat pentru un pasaport nou, cu numele schimbat, la Ambasada Romaniei la Helsinki.

Procedura de aplicare - daca aveti vreodata nevoie - e foarte simpla. Iei cu tine ce acte ai, te machiezi un pic si pleci la ambasada. Eu nu m-am machiat, deci in concluzie am o poza pe care o sa le-o arat copiilor cand o sa ma intrebe cum arata Baubau sau Muma Padurii. La vreo 3 luni si un pic dupa ce am aplicat, am aflat ca a venit pasaportul - asta pentru ca sunt nu stiu ce aranjamente cu curierul/postasul din Romania, care vine doar de 3-4 ori pe an. Si nu, nu suna niciodata de 2 ori.

Dimineata m-am inarmat cu pasaportul vechi si am purces spre Ambasada. Cat un purice imi era inima, ca ma gandeam ca am de asteptat cine stie cat. Na, eu si conceptiile mele invechite despre institutiile statului.

Am sunat la poarta, mi-a deschis dl portar (nu stiu exact care e rolul lui, dar tot timpul inchide si deschide poarta cand merg eu pe-acolo).

Eu: Domnul Consul este?
El: Da, este intr-o sedinta. Vreti sa asteptati?

Si imi face semn spre un fel de camaruta, fara usa, cu un geam, unde de fapt vorbesti cu consulul. Eu intru.

El: Aveti telefon?
Eu: Da.
El: Lasati-l pe hol.
Eu: O_o

Pe perete, inainte de a intra in camaruta, era un semn in genul asta:

In primul rand, cand vad un telefon mobil taiat, in mintea mea inseamna ori ca trebuie sa il inchid, ori ca nu am voie sa vorbesc la el. Textul "telefon interzis" mie nu mi-a spus decat acelasi lucru: ori trebuie sa il inchid, ori nu am voie sa vorbesc la el. Nu mai spun ca nu am mai vazut semne asa. Doar poate "vorbitul la telefon interzis".

Buuuuuun.

Eu: Il inchid, si nu vorbesc la el.

El: Trebuie sa il lasati pe hol. Nu aveti incredere?

Eu: Am plecat de la servici sa pot veni la ambasada, daca ma contacteaza sefa trebuie sa pot raspunde.

El: Il auziti de pe hol. Nu aveti incredere? Sunteti prima care va comportati asa.

Eu am ramas blocata. Numai eu sunt batuta in cap, numai mie mi se pare extrem de ciudat ca intr-o institutie a statului mi se spune ca trebuie sa imi las telefonul pe hol, inainte de a intra in camera de unde puteam vorbi cu consulul?

Anyways.

El: Dati-mi pasaportul.

Eu: Am nevoie de el, am venit sa il schimb.

El: Trebuie sa va inregistrez.

Eu: Sunt deja inregistrata aici. Si oricum imi schimb pasaportul, deci datele nu mai sunt valabile.

Moment in care apare consulul dintr-o sedinta si El i se adreseaza:

El: Domnul consul, nu ma inteleg deloc cu domnisoara.

Eu: O_o

In fine, ii dau pasaportul si merg in camera aia. Nu am vazut scris nicaieri cum ca ar trebui sa dai act de identitate de fiecare data cand mergi la ambasada. Dar eu is mai salbatica, nu prea sunt umblata pe la civilizatie, deci cine stie?

Imi iau intr-un sfarsit pasaportul nou, si dau sa plec. Eu am o problema cu cladirea ambasadei. E o cladire foarte frumoasa, cu un hol inalt, cu usi mari maro, de lemn. Foarte frumoasa. Si foarte neprietenoasa pentru mine, pentru ca mereu ma ratacesc. Dupa ce ies de la consul, niciodata nu stiu unde e iesirea. Si nu credeti ca ar fi vreun semn spre iesire. Asa ca merg cu tupeu spre o usa, care in mintea mea de om sarac cu duhul, parea a fi iesirea.

El (adica acelasi El de mai inainte): Unde mergeti?

Eu: :|

Imi indrept pasii spre alta usa.

El: Unde mergeti?

Eu: Vreau sa fac inspectie in ambasada. La iesire vreau sa ajung, NORMAL! Normal ca nu am zis nimic, ci doar ma uitam dezorientata.

Intr-un sfarsit am mers spre usa 3 si am ajuns afara. Mi-a tinut usa deschisa, si a stat si el in usa, de a trebuit sa ma strecor.

Acum eu va intreb:

Numai mie mi se pare ca Unde mergeti? e un comentariu de prost gust? Numai mie mi se pare ca modul politicos, cu care tratezi un om ametit care clar vrea sa iasa si nu stie pe unde, cu Iesirea e in partea asta?

Numai mie mi se pare naspa cand cineva iti tine usa deschisa si sta in usa, de trebuie sa te zipezi sa incapi?

Numai mie mi se pare ciudat ca "telefon interzis" inseamna "trebuie sa iti parchezi telefonul pe hol, de parca ar fi un caine cu care nu ai voie sa intri la raionul de salamuri"?

Pun timpul in cutii

2011-09-16T21:15:00.000+03:00

Imi place sa organizez chestii. Sa imi organizez sosetele in dulap, sa organizez alimentele in frigider. Deci probabil ca a venit momentul sa imi organizez si viata, sa nu mai umblu haotic asa din episod de serial in episod de serial.

Asa am descoperit ca google docs are o serie de templateuri pentru tot felul de minuni care ar putea sa iti trebuiasca, de la diverse bugete pana la CVuri, scrisori, si tot soiul de calendare. Mi-am luat si eu ceva in primire, se cheama "personal productivity dashboard". Ideea e ca in fiecare zi scrii acolo ce faci intre orele x si y, ai niste categorii de activitati, si iti calculeaza in procente pe ce iti petreci tu timpul. Eu personal mi-am adaugat si o foaie pentru istoric, sa vad daca am reusit sa modific in bine modul in care imi petrec eu timpul.

Ce am observat pana acum?

In jur de 10-12% din timp il petrec in mijloacele de transport. Ce inseamna asta? Ca ori ar trebui sa imi minimizez timpul de calatorie, ori imi gasesc o activitate de facut.

Aproximativ 47% din timp il petrec la servici. Probabil ca ar fi spre binele meu sa ii si placa ce fac, sau macar sa fiu cel mai bun la ce fac.

E trist sa observ ca timpul pentru "leisure" e undeva la 3% uneori, sau ca imi ia o bucata mare de timp pana sunt gata sa ies din casa. Lucrurile astea nu le stiam pana sa nu le observ. Ma gandesc cate lucruri mai fac fara sa imi dau seama, sau cate lucruri le pierd pentru ca nu le dau importanta.

Cu ideile astea in minte, imi propun sa am grija mai mare la cum imi petrec timpul. Practic, o singura viata avem, care se poate termina oricand, deci poate ar trebui sa incepem sa acordam mai multa atentie lucrurile care conteaza cu adevarat in viata noastra.

Max, the butcher

2011-09-07T20:27:00.003+03:00

Next to the building I live, there is a butchery. The butcher is a man in his 50s, very well-mannered. He has never ever said any bad word to me. That’s because he never talks to me. His son, on the other hand, is the one always serving from 4pm to 8pm. To be truly honest, sometimes I cannot find him if I go there between 4 and 8, but I noticed that in this sort of cases, he is there earlier. And if he is not, then for sure he is walking out the back door at 8.30pm exactly, closing down the shop with his father. During work hours, he always smiles. At closing time, I have no clue, because I make sure he doesn’t see me.

His name is Max. That’s what the nametag on his chest says. I suspect he is a creative spirit, since he has this sort of dreamy look every time I catch his eye. There’s no wedding band. And i’m sure there’s no girlfriend either, since all the time he looks at my hands 2 seconds more than necessary. So what’s the harm in a little civilized exchange of smiles?

For 3 weeks, since I saw him running in the neighbourhood, I’ve been buying meat every single day. And so far, the smiles have been going back and forth and growing from showing one tooth up to showing almost the complete rows of teeth. And that’s all. I’m pretty sure some “i don’t sneeze because baby flies die from the draft” doll has deceived him. Otherwise I cannot understand how come in 3 weeks he hasn’t said a word. Obviously, there is something going on.

Yesterday I went shopping again. This time i needed some pork. I got in the butchery, queued for a while. It fit perfectly, because I had an excuse to throw glances at him from time to time. Max has been eyeing me all the time. He’s quite cute actually, although having to spot him behind the carcasses is not really a top fantasy of mine.

- Hello. What would you like today?
Huge grin appearing on my face.
- 200gr of pork meat.
- Coming up, fresh, he replies with a smile.
- Thank you!

Did you notice how he said “fresh”? There was a longer “e” than normally. And he didn’t blink at all. Just smiled, and looked at me.

When I got home, I unpacked the meat. It was packed very nicely, very considerate, in 2 layers of paper, so its juices wouldn’t ruin my other shopping. I bet he doesn’t make this effort for every customer he has. When I unfolded the second layer, I noticed there was something written on the paper. So he finally decided to give me his number, or make a move or something. It was about the time, since I kind of ran out of ideas of meat recipes or friends whom to offer the meat to.

The paper had a few words scratched:
- Stop stalking me. Thank you :)

De ce nu o sa mai zbor cu Blue1

2011-09-06T20:43:00.001+03:00

In weekend am dat o fuga pana in Bruxelles. Fuga e cam putin spus, pentru ca stim cu totii ca Helsinki e la capatul pamantului, si nu prea ajungi rapid nicaieri - nici macar in Rusia.

Am luat zborurile de la Blue1. De obicei iau Finnair-ul, dar de data asta au intrecut masura la preturi, si Blue1-ul chiar avea la ore cu bun simt si pret ok. Si dusi am fost.

Helsinki - Bruxelles: vant din pupa, zbor lin, aterizare ca la cartofii aruncati din sac, dar in fine, am ajuns intr-o bucata, bagajele au venit repede. Nu prea am de ce sa ma plang, asa ca nu am sa comentez ca nici macar apa nu dau gratis in avion.

Bruxelles - Helsinki: zbor duminica, decolare la 7.45, ajungere in Helsinki pe la un 11 si ceva seara. In trenul dintre Liege spre Bruxelles, numai bine ce am primit un sms cum ca zborul s-a anulat, si lasati ca va contactam noi in legatura cu zborul in care o sa fiti reprogramati. Eu de felul meu sunt mai panicoasa, si deja ma vedeam intr-un miniconcediu de 2 saptamani in Belgia, tot asteptand sa fim reprogramati. Normal ca pentru bataia asta de cap imi inchipuiam ca primim si diurna, si la servici toti o sa fie compatimitori ca am ramas blocata pe taram plin de ciocolata si vorbitor de franceza. N-a fost sa fie. Cam la vreo ora - doua, am primit nu un sms, ci doua, cu reprogramarea: ba ca suntem pus in zborul cu escala la Copenhaga, ba ca suntem pusi in zborul (cu acelasi numar ca mai inainte), cu escala prin Stockholm. Am ajuns la aeroport un pic confuza, si ma gandeam daca ma lasa pe mine sa aleg. La ghiseu, o tanti cam nemultumita (era gravida si probabil avea o zi proasta), a inceput sa butoneze si sa ne spuna, pe un ton sa zicem care nu lasa loc de politeturi, ca daca nu ne convine reprogramarea, ea nu are ce sa ne faca. Si nu primim nici compensare, ca doar ni s-a gasit zbor. Asta era pe la 6pm. Pe la 6:15pm, tot stand cu pasaportul in mana, am intrebat-o daca e vreo problema de tot butoneaza de zor. Nu era nici o problema...cu biletul meu. Doar ca biletul lui Sebi fusese anulat. Iar butoneala, telefoane, puff-uri si paff-uri. La 6:30pm ne departam de ghiseu cu hartiile in mana, sperand ca o sa fie ok la imbarcare.

Si a fost. La ambele avioane. Mie imi place de Blue1 cum s-a gandit el asa in capusorul lui sa comaseze oamenii de la 2-3 zboruri, intr-un avion mare cu cate 6 locuri pe rand, sa il umple ochi, sa salveze ei combustibil. Manca-i-ar mama de economi. Si cum ne-a tinut frumusel in Stockholm, imbarcati pe toti, sa ajunga si oamenii care fusesera redirectionati prin Amsterdam. Si cum am ajuns in Helsinki cu 2 ore mai tarziu (adica la 1:20am), moment in care am realizat ca nu mai avem autobuz sa ajungem acasa.

Deci multumesc Blue1 pentru ca ai anulat zborul direct *fara nici un motiv*, ca ti-a pasat de nu ai mai putut de confortul calatorilor tai, care, apropos, au platit biletul.

Se pare ca Blue1 nu e la prima tentativa de genul asta. Aici altcineva povesteste cum Blue1 a anulat alt zbor, in aprilie anul asta, pe aceeasi ruta.

Pai fratilor, daca nu sunt destui calatori si nu va convine, de ce mai tineti zborul? Eu nu as fi ales nici in ruptul capului un zbor care sa ma aduca in aeroport la ora 1 dimineata, in conditiile in care a doua zi aveam munca.

Si ca sa raspund la intrebare: o sa evit cat pot de mult sa mai iau Blue1 dintr-un singur motiv mare si lat. Drept client, m-am simtit calcata in picioare. Daca era vreo problema serioasa pentru care se anula zborul, nu aveam nici o problema cu asta. Dar asa, ca nu da bine in cartile lor, mi se pare o dovada crasa de neprofesionalism.

Mike. The one and only

2011-08-30T22:32:00.000+03:00

Somehow I don’t really have girl-friends. I’m more the kind of person to whom guys come and pour their soul. I’m not sure if they do it because it’s written across my face “free shrink” or simply because they honestly believe, in their innocence, that if you are a girl, you can read all the other girls’ minds.

So here is Mike. He’s about 2 years older than me, huge as a mountain, smart, has decent hobbies like wrestling, reading and being caught in the rain. The last bit I just said it not because it’s true, but because he does have a softish side. He does. Mike also likes refined food like chips with wasabi and snail with bernaise sauce. He has a strong idea about justice, and even beat once a guy who didn’t show up for our 4th date. Said he cannot stand the “imbeciles who take advantage of a girl”. I quite minded that, since I dumped the guy and Mike didn’t believe me. Now that i’m thinking about it, I don’t even know why we are friends because honestly, we don’t really have anything in common.

So Mike rings my door bell yesterday. It was a lazy sunday, I didn’t expect anyone. Naturally, my legs are unshaven and this is the only thing I am ashamed of in front of my guy-friends. I grab some long pants, put them on, and answer the door.

- Hi!
- Hi..
- Look, I’ve got some beer. If you are with someone, I wouldn’t mind sharing it, if he’s cool.
- Ok...I’m actually alone, browsing some magazines. What’s up?
- I’m decided, everything is set.
- What?
- Remember when we saw “The painted veil”? I told you then I want to go to Asia and help the orphans. And single mothers. And the sick. But mostly the orphans. Poor kids, not knowing their mom or dad. Or even worse, not knowing any of the two. I’ve got it all set with my brother. We’ll spend the summer there with a NGO. We put some money aside, and anyways we’ll use that for sweets and toys for kids, since the NGO will provide the shelter and bowl of soup for us. Besides, this is going to be a really good practice for later on when I open an orphanage.
- I didn’t know you were planning all this.
- It’s great, because for the first time in my life I feel I have a purpose. I can fight for something.
- Congrats, you are one of the few lucky ones!
- Well, I came over to tell you I’m leaving next week. And to ask you if I can leave my dog with you.
- Sure.
- There’s just one thing that bothers me still. You remember Melanie, the cute brunette from the art school? I’ve been dating her a couple of months nows.
- Yes.
- Could you keep an eye on her? She’s a little bit pregnant. I think it’s nice if someone could call her from time to time, so she won’t feel alone. I’ll be very busy, and besides there’s the time difference also. Would you do that for me?

And there he was. Mike, the fighter for a better world.

Maddox and me

2011-08-28T17:53:00.006+03:00

I met Maddox exactly a week ago. We haven’t seen each other for the past 15 years, since we both graduated from highschool. He used to be the kind of guy that all girls liked, and he liked all and none of them. His special treat was that he would always find a hurt puppy, or cat, or bird, or whatever crawling, flying or walking breathing thing, that had between 0 and 10 legs. We would hang out a lot, because he would always want to fix the hurt creature, and my mom was a vet. Of course at that time I thought that he would find the poor animals on purpose, because he liked my brown eyes and he wanted to hang out more.

The moment when I discovered the truth was very much like this phonecall of his from last week: he called at 11pm, asking in a sugary voice if I liked the fruits he brought me that afternoon. The thing was that we hadn’t seen that afternoon, he just dialled a wrong number. He apologized, I made a small scene, and that was the true beginning of our pragmatical friendship: my mom would cure the animals with no charge, he would do my math homework, and together we would spend a lot of time talking about nonsense. With the first real girlfriend, we lost track of each other and I had no clue what had happened to him until last week.

His voice was shaky. From what I’ve seen in the movies, I could have sworn that he was drunk. We agreed to meet at a coffee shop in the design district. It took me 30 minutes to find it, so naturally I was late, and I was afraid I would not recognize him. What made me meet him after so much time? I guess the fact that I was alone again, piling up the socks of my last boyfriend, getting them ready for the bin. I saw it as a sign somehow - maybe I was high from the humongous amount of chocolate I had ingurgitated. I put my coat on, and I headed to the door, thinking that my brown eyes were a bit more wrinkled now.

Maddox was wearing a white pullover, and green gloves. He almost looked like an eco version of Santa Claus. He greeted me politely. I was expecting hugs, sobs and kisses, but I guess we are too old for that. Maddox sat across from me, ordered a glass of wine and looked me straight in the eye. “Great to see you”, he told me. I tried to echo his words, but just a squeaky sound came out of my mouth. I was ashamed. Maddox put his left gloved hand on top of my hand and said he wants to tell me something. I wanted to ask him why he called me, after so many years, and why on earth we met in the design district. Also, I would have liked him to tell me I looked great. That was the least he could do to compensate all my unanswered questions.

- For the past 6 months, I have been building a house. For my fiancée and me.
- Great, congratulations!
- Actually not me myself. I’m only the architect. It’s quite beautiful. Spacious, huge windows, a small fireplace and a back garden for future kids to play in. There’s a grilling place also, a swing and a hammock. Next to it there’s a small kiosk with books. It’s the kind of house that you see in these latest magazines, that the celebrities have.
- Oh, wonderful!
- Everything is built already. The only thing left now is the outside painting. We couldn’t really agree on the colour from the beginning. I’m the architect, I should know better, but she’s the future wife, and she needs to like it better. Last week we decided to paint it ivory. It was such a beautiful day when we decided to paint it, that I didn’t feel like sitting on the side. I took a ladder, propped it next to the entrance door, and started painting. I could feel the wood taking rapid gulps from the paint in my brush. I wanted to put the paint all over my body, then hug the house and transfer the colour from my clothes to its walls. I wanted to reach to all the small corners, all the hidden pieces of wood that were hoping to get the paint. So I reached. Further and further. Until my ladder slipped and I felt suspended in the air. My hands were grabbing around, for anything that was solid. I don’t know how, my right hand found a rope. For the smallest moment, I was a huge and heavy fly suspended by a tiny spider thread. The next second I was landed on my back, and my right hand was burning. When I looked at it, my fingers were gone. The rope had cut through it, like a plastic knife cuts through butter. Then they took me to the hospital.
- I’m sorry, I don’t know what to say...
- You don’t need to say anything. Do you want to hear something funny?
- Always.
- Last night, when I called you, I actually dialled the wrong number. I realized it too late, just now when I saw you. But since we met, do you know, by any chance, if your mother can get me some of those painkillers?

Sweets for my sweet..prietena

2011-08-28T10:23:00.000+03:00

Partea cea mai frumoasa la a sta in strainatate e faptul ca poti cunoaste multi oameni din diverse culturi, si cum nu e nici tara ta, nici tara lor, puteti sa interactionati in pace si sa va plangeti impreuna la un pahar de vin cat de nedreapta e tara cu strainii. Partea cea mai putin frumoasa e ca, in general, in momentul in care cunosti straini intr-o tara straina, ei tind sa plece. Te intalnesti cu ei in diverse momente ale vietii tale, mergi acasa cu bucuria ca ai gasit pe cineva cu care te intelegi, si speri ca ai sa te mai intalnesti cu persoana respectiva.

Sa-ti faci prieteni in strainatate, in momentul in care nu mergi la scoala, e destul de interesant. Daca esti genul de persoana care merge doar la munca, ar fi bine sa iti schimbi un pic unghiul prin care vezi lucrurile. Dupa o varsta, colegii de servici nu mai pot fi comparati cu cei de scoala. Au familiile lor si au o ora fixa la care trebuie sa mearga sa ridice princhindeii de la gradinita. In plus, au prietenii lor deja. Asa ca daca tu personal ai nevoie de prieteni, ar fi bine sa te inscrii in niste grupuri de hobbyuri, sa iesi prin oras, sa mergi la diverse evenimente aranjate de organizatii pentru straini. Dar incearca sa nu pleci spre locurile respective cu singurul scop de a te intoarce de acolo cu o prietenie proaspat pecetluita. Poti intalni oameni cu care sa nu te intelegi deloc, sau oameni fata de care ai nevoie de mult timp sa te deschizi. Sau pur si simplu poti intalni oameni pe care parca ii cunosti de o vesnicie si v-ati jucat impreuna in papaleasca atunci cand erati mici.

O astfel de persoana am cunoscut in urma cu vreo 4 ani, si mi-a devenit prietena draga. Nu am sa o elogiez, pentru ca stie foarte bine ce calitati are. Am sa ii spun doar ca usile mele, si ale casei, si ale sufletului, ii sunt mereu deschise. Si chiar daca i-am promis ca nu ii dau cadou, ii trimit totusi ceva ce am reusit sa fac aseara pe la 11pm:

Sa ne revedem cu bine!

Vuosaari in 0 cuvinte si 4 poze

2011-08-24T22:33:00.000+03:00

Cum in ultima vreme nu prea mai scriu pe blog, incerc sa ma bucur de ultimele zbateri ale verii in Helsinki. Azi m-am plimbat prin Vuosaari, in estul Helsinki-ului, si cam asta am vazut:

A murit Luchi

2011-08-18T23:03:00.000+03:00

Se zice ca sunt 3 momente cruciale in viata unui om: nasterea, casatoria si moartea. Un fel de expozitiune, punct culminant si sfarsit. Nu se mentioneaza criza de la 25 de ani - intriga adica, criza de la 40 de ani - a doua intriga si criza de pe la 70 (banuiesc ca e si atunci) - a 3a intriga. Nu e interesant ca 2 din cele 3 momente cruciale sunt lucruri pe care de regula, persoana in cauza nu le poate influenta? Si nu ma refer la japonezi sau indieni, unde nu pot sa isi influenteze nasterea si casatoria. Mie mi se pare interesant. Singurul eveniment din viata, pe care il poti influenta pe deplin, ar fi casatoria.

Daca e sa consideram ca fiecare vrea sa aiba o viata frumoasa, si in principiu nu te mai casatoresti silit, inseamna ca momentul maritisului ar trebui sa fie o clipa de maxima bucurie. Ai atins al doilea "milestone" al vietii, esti stapan pe situatie si cel mai probabil ai scapat in sfarsit de cosuri. Ai cheltuit cam la 1000 de euro pe o rochie pe care iti doresti sa o porti o singura data, ai adaugat la CV ca ai experienta de project management intr-un proiect complex si cu multe aspecte, ai dansat toata noaptea pana ti s-au rupt tocurile, ai baut un pic cam multa sampanie ca doar ai ciocnit cu toata lumea care a venit acolo pentru tine.

Si apoi te retragi in cochilia ta de femeie maritata, cu baticul peste ochi, si atunci te loveste ca fulgerul: tu nu mai esti ..Casian Alexandra. Persoana care ai fost 20+ de ani nu mai exista. Esti altcineva, cineva nou si totusi vechi, cineva pe care o cunosti, dar nu ai recunoaste-o pe o lista de nume. Esti Teodorescu Alexandra. Cine e fiinta asta? Esti doamna Teodorescu. Clar imposibil, pentru ca singura doamna Teodorescu e mama tanarului Teodorescu, pentru ca ai purtat o fusta in carouri si bluza apretata, sa o impresionezi in timp ce i-ai inmanat un buchet de flori cand ai fost in vizita sa fii prezentata. Cine e doamna Teodorescu care e chemata la telefon? Tu te semnezi in continuare drept Casian Alexandra, si cumva te simti agent sub acoperire, spion dublu intr-o poveste careia parca i-ai pierdut fraiele. Deodata, mama ta, tatal tau, sora ta, fratele tau, nu mai au acelasi nume ca tine. Nu mai sunteti familia Casian, ci familia Casian si doamna Teodorescu. Ai devenit ceva aparte, ceva deosebit, ca o pata de ulei care se separa intr-un pahar cu multe picaturi de apa.

Da, avem 3 momente cruciale in viata unui om: despartirea de mama, despartirea de familie si despartirea de toti cunoscutii si necunoscutii. Si ca orice despartire, fiecare aduce cu ea un nou inceput, sub o alta forma. "Dar Luchi nu mai este nicaieri."

Esti ce mananci..parca

2011-08-17T23:23:00.000+03:00

In vara a venit mama in vizita. Si ca o mama responsabila, a adus in bagaj, pe langa 2 bluze, foi de sarmale, carnaciori, jumate de porc, 30 de gaini si 5 tavi de placinta. Din aia cu branza, de care primeste comenzi :)

Si a ajuns mama la fiica risipitoare. S-a apucat, a invartit o oala de sarmale, si in 2 zile s-a terminat. Cum succesul a fost fulminant, a mai facut o oala, si i-a lasat odraslei, in congelator, sa manance cand i-o fi dor de casa.

Au trecut cateva saptamani, si intr-o seara am scos frumusel punga cu sarmale sa o pun la dezghetat. A doua zi dimineata am imbarcat cateva in caserola. Am ajuns la munca, le-am pus constiincios in frigider si am asteptat cu fluturi in stomac sa se faca 12.30. Am fugit repede la frigider, am inhatat o furculita, si m-am napustit asupra sarmalutelor. Prima a zburat aproape nemestecata, iar pe la a doua am inceput sa simt niste nisip in timp ce mestecam. Niste nisip mai cu pietris asa, si ma intrebam daca incep sa mi se macine dintii. Dar apoi mi-a picat fisa, si am sunat-o pe mama. Mi-a confirmat ca sarmalele....nu erau fierte. Adicatelea erau crude.

Probabil ca undeva, candva, intr-o viata anterioara, am fost si eu blonda.

Bujori in obrajori

2011-08-08T20:12:00.000+03:00

Avem tot felul de reguli dupa care ne ghidam viata. Sunt tot felul de "fa asa, nu asa", "vezi ca nu-i frumos", "vezi ca nu ai voie", de ma intreb cum de am descoperit de-a lungul istoriei si alte cai nebatute, pentru ca probabil sa o iei pe alte cai "nu se face".

Ne pitulam prin spatele sefului sa verificam ce ne-a mai scris Ghitulica, stam la cafea macar 5 minute mai mult, sa ascultam povestea savuroasa a Lenutei de la contabilitate (dupa ce i-am aratat pozele din vacanta), ne rugam in secret sa primim portia cea mai mare de prajitura la cafenea, ne bucuram daca gasim pe jos vreo bancnota, mai bagam degetul in nas cand nu se uita nimeni. Si toate astea cu constiinta impacata ca nu am incalcat nici o regula, si nu ne-a vazut nimeni.

Daca nu ne-a vazut nimeni, chiar nu am facut nimic urat? Daca nu ne vede nimeni, putem sa facem ce vrem noi? Cum stim ca lucrul pe care vrem sa il facem e OK?

Am aflat azi despre conceptul "bujori in obrajori" (adica mai pe englezeste, "red face test"). E cel mai usor mod prin care poti afla daca e ok sa faci ce te gandesti sa faci. Daca ar aparea pe prima pagina a ziarelor ca ai facut ceea ce te gandesti sa faci, ti-ar fi rusine? Cum te-ai simti in pielea ta? Ai rosi? Daca da, atunci mai bine nu faci lucrul ala, probabil ca nu e tocmai in conformitate cu regulile tale interioare. Si-atunci, daca tot nu te reprezinta, de ce ai face?

ps. Metoda asta se adreseaza doar persoanelor cu bun simt.

Incetul cu incetul se fabrica otetul

2011-08-07T22:09:00.000+03:00

Toti stim ce inseamna sa te intorci din concediu: kilometri de emailuri, dor de duca, rasfoit fotografiile din concediu puse pe FB sau picasa, pauzele lungi si dese in speranta ca ele chiar sunt cheia marilor succese, rasfoit iar fotografiile in timp ce i le arati lu' Lenuta de la contabilitate, uitat la ceas din 15 in 15 minute si intrebat, inevitabil: cum pisici o sa rezist eu pana la 5, 8 ore in continuu?!

Vestea buna e ca nu trebuie sa rezisti 8 ore asa dintr-un foc. Vineri am inceput sa aplic o tactica interesanta care a dat rezultate. Probabil e veche de cand lumea, dar pe mine nu m-a dus capul pana acum. Mi-am scris frumusel task-urile "pe curat", le-am prioretizat si am purces la treaba. Daca pana acum incercam sa le rezolv pe toate pe nerasuflate, acum mi-am propus sa lucrez in reprize de o ora.

Nu-i asa ca e mai usor sa te gandesti ca trebuie sa te concentrezi pentru 1(una) ora si nu 8 (opt) ore? O ora e doar 4x15 minute, o nimica toata. Inchide tot timp de o ora: nu mai verifica email-ul, nu mai verifica FB-ul, lasa notificarile de Skype sa blinkaie, pune-ti niste casti cu o muzica despre care stii ca te ajuta sa te concentrezi, si fa-ti primul task. Blocheaza tot inafara ta, si concentreaza-te pe taskul tau. Cand ai terminat cu ora respectiva, ia-ti 5 minute si fa ce vrei tu in ele. Apoi ia iar o ora de "pustnic" si mai rezolva-ti o problema.

Pe principiul asta, vineri a fost cea mai productiva zi pe care am avut-o saptamana trecuta. Si ca sa sarbatoresc, am mers hiking in weekend cu cativa prieteni. A plouat sambata de ne-a udat pana la piele, dar macar am adormit in fata focului ;) Iar duminica ne-am imbuibat cu afine.

Imi lipseste marul..discordiei

2011-08-02T23:10:00.000+03:00

In ultimii 1.5 ani, am folosit doar macuri. Mac la servici, mac acasa. Evident, la inceput am avut o perioada de frustrare, cand ma intrebam pentru ce papucii ei de treaba mi-am luat un calculator de 2 ori mai scump decat un calculator "normal", si ma mai si enerveaza. Ca sa nu mai spun ca pana acum, tot nu sunt capabila sa folosesc iPages asa cum folosesc batranul Word..

De ieri, timp de 8 ore pe zi, am trecut iar pe Windows. S-a mai glamorizat de cand nu l-am vazut eu: de la inceputul erei Vista. E frumusel, merge bine, tot respectul.

Si totusi, pot spune ca mi-e dor de merisorul meu. Cel mai mult imi lipseste gestul de scroll: pe mac, dai cu 2 degete in jos pe trackpad, si ai luat-o cu scroll-ul la vale. Dai in sus, paginile urca-urca, sa vezi tu ce e in capul paginii. Nu mi-am dat seama cat de utila e functionalitatea asta, pana nu mi-am dat seama ca tot dadeam cu 2 degete la vale si la deal pe trackpad-ul compului meu cu Windows, si nimic nu se intampla. Voi stiti ce aiurea se intrerupe flow-ul sa mergi cu mouse-ul pana in partea din dreapta, sa te joci cu mouse-ul pe acolo, apoi sa te intorci in pagina unde ai treaba?

Alta chestie de care mi-e dor cand merg la munca e sleep-ul (pun intended :) ). Da, si in windows poti pune pe sleep, dar nu e acelasi lucru. Daca am asteptat dimineata cateva minute bune sa imi functioneze calculatorul cum trebuie, la mac doar deschid frumusel "capacul" si calculatorul merge, e deja conectat la internet, si toate ferestrele si programele pe care le-am avut deschise inainte, ma asteapta sa ma apuc de treaba. Salveaza o groaza de timp, si ai mereu proaspat in minte unde ai ramas ultima oara cand l-ai inchis.

Da, mac-ul e enervant la inceput, pentru ca trebuie sa te obisnuiesti cu alte paradigme, e ciudat, butoanele nu sunt unde te astepti sa fie, setarile sunt numite cu totul altfel, nu poti gasi chiar toate programele cu care erai obisnuit, ce mai, debandada mare. Dar odata ce ai trecut peste procesul de invatare, totul merge snur. Nu vreau sa ma dau snoaba, dar sa folosesc windows-ul dupa ce am folosit mac exclusiv atata timp e ca si cum as incerca sa pun ata in ac cu manusi groase in maini.

Padurea angajatilor

2011-07-31T22:56:00.000+03:00

In exact 10 ore ma voi planta drept angajat. Impresii? Au zis-o si altii inaintea mea, asa ca nu mai repet:

Placebo de trandafiri

2011-07-31T00:41:00.000+03:00

Trandafirii de dulceata sunt aromati. Pe numele lor "rosa damascena", ar trebui sa fie "batuti", foarte mirositori, si numai buni de pus la pastrare la borcan, cu ceva sirop.

In plimbarile prin parc pe aici am vazut multi trandafiri, mirositori, si numai buni de dulceata. Ca nu-i asa, orice intrebare ai, ii gasesti un raspuns rapid pe google. Si google mi-a zis ca trandafirii aia sunt buni de dulceata. Asa ca am continuat traditia instituita anul trecut. Anul asta mi-a iesit aproape un borcan, pentru ca nu am avut chef sa culeg multi, si nici nu prea mananc dulceata in general. Dar borcanul care mi-a iesit a primit o fundita frumoasa si mandria mea manca-l-as de drag ce imi este.

Si a venit mama in vizita. Asa am invatat eu ca e un motiv pentru care inainte fetele locuiau mai mult cu parintii: sa invete sa deosebeasca coada soricelului de musetel si malaiul de matura de porumb.

Deci pe aceasta cale, as vrea sa cer scuze persoanelor care au primit de la mine dulceata de trandafiri anul trecut. Era dulceata, era de trandafiri, dar nu era cum trebuie. Era asa, ca un fel de prietenie exclusiv pe facebook...

Imi aduci aminte de mine

2011-07-29T23:28:00.000+03:00

Din fiecare loc important pentru noi, din fiecare intamplare, cu fiecare persoana care conteaza, pastram amintiri. De regula, sunt fotografii, mai ales in zilele noastre cand, chiar si in fuga trenului, ai timp sa scoti telefonul, apesi o tasta *clack* si ai in memoria telefonului o imagine a peisajului pe langa care ai trecut.

Cat timp am avut iPhone, am adunat o groaza de fotografii: o floare mai ciudata, un balon cu aer cald care decola de langa blocul meu, o veverita, un fel de mancare, un prieten. M-am uitat doar mai tarziu la ele: cand a trebuit sa resetez iPhoneul, si mi le-am copiat pe calculator. La pozele mai vechi m-am uitat cand mi-am dat seama ca am imbatranit, sau cand a mai aparut cate o leapsa cu generatia '80. Cumva, toate fotografiile astea, toate biletele de pe la diverse concerte si muzee, toate vederile pe care le am stranse intr-o cutie, imi aduc amintiri frumoase. Cumva, toate intamplarile, chiar daca mai frustrante, rusinoase sau jalnice, se transforma in amintiri dragi, si intamplari frumoase.

Asa cum avem obiectele astea sa ne declanseze un suvoi de veselie si nostalgie, mai avem ceva foarte important de aducere aminte. Asa cum toate obiectele astea pastreaza in ele sentimente, asa oamenii pe care ii cunoastem de aduc aminte de intamplari, prin numele lor, printr-un gest involuntar, o bluza sau o privire. De multe ori, cand ma intalnesc cu cineva cu care nu m-am vazut de mult timp, ne intrebam reciproc: iti aduci aminte cand..?

E ca si cum amintirile noastre sunt multiplicate, si aruncate ca bucatele de oglinda peste oamenii si lucrurile din jurul nostru. Insa cine le raspandeste asa pe ale mele face o gluma proasta. Amintirile nefericite nu le arunca deloc peste obiecte. Nu imi aduc aminte sa fi vazut o poza si sa ma fi infuriat. Poate am devenit melancolica, dar niciodata nervoasa. Insa cu oamenii e altceva. De cate ori nu am zis "nu-mi place numele X, ca am cunoscut eu o X care nu stiu ce mi-a facut". Sau "am cunoscut o persoana azi Y, dar nu-mi place de ea, ca o cheama ca pe Y care s-a purtat nu stiu cum". Niciodata nu am zis "nu-mi adu flori galbene ca am avut alergie la ele".

De ce ne e asa usor sa lipim de oameni amintiri neplacute? Suntem mai urati in preajma oamenilor decat a obiectelor?

Secretul fericirii

2011-07-28T12:00:00.000+03:00

Stii sentimentul ala cand urmeaza sa se termine vacanta de vara? Borcanele cu dulceata de capsuni sunt in camara, pozele din vacanta sunt descarcate, vazute de 3 ori, selectate, aratate pe la prieteni, bronzul incepe sa se jupeasca de pe piele, obrajii sunt rosii de la soare, unghiile roz de vacanta si sufletul plin de zile de mers la plaja, plimbari pe faleze, priviri furisate. Asta e momentul in care faci suma, si vezi cu ce te-ai ales in vacanta.

Inainte sa se inchida firma in care lucram, imi doream sa am ceva timp liber doar pentru mine. Sa descopar pe ce drum vreau sa o iau, sa am timp sa ma cunosc pe mine, sa vad cum vreau sa fie viata mea si care sunt pasii sa o transform in ceea ce vreau. Adica lucruri din astea care te apuca la criza de pana in 30 de ani. Unul din lucrurile pe care mi le doream e sa stau sa scriu. Sa ma trezesc dimineata, sa imi fac o cana mare de cafea cu lapte, o felie de paine prajita, si sa incep sa scriu, sa depan povesti care mai de care mai interesante. Ma si vedeam cu ditamai manuscrisul batand pe la usile tipografiilor, macar asa, de amorul artei, sa am si eu cartea mea. Ma vedeam cutreierand Finlanda, si vorbind finlandeza macar cat de cat fluent. Tot felul de vise din astea pe care e fain sa ti le inchipui.

Dupa ce am terminat toate proiectele practice pe care le aveam, mi-au mai ramas cam 3 saptamani asa efectiv de timp liber. Si ce am facut atunci? M-am trezit dimineata, am baut cafeaua cu lapte, si totusi in fata foii albe, mintea mea tot alba era. Nici un sirag de cuvinte nu voia sa se formeze, si nici singura cu toiagul in mana batand drumurile patriei nu ma inchipuiam.

Asa ca vara asta am invatat secretul fericirii. Chiar daca suna pompos, pentru mine, asta e secretul fericirii.

Sa muncesti. Sa nu astepti sa iti pice de nicaieri nimic, pentru ca nu o sa iti pice. Inspiratie divina nu cred ca exista. Doar munca.
Sa nu te compari cu altii. Am facut greseala sa ma compar cu altii care cum au avut o vacanta, cum au venit cu o idee geniala, si si-au schimbat viata. Prin comparatie, eu nu am avut nici o idee geniala, deci vacanta mea nu mi-a produs decat frustrare in momentul in care am privit-o asa.
Sa faci cate un pas in fiecare zi. Chiar daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu astepta sa iti descoperi sensul vietii ca sa te bucuri de zilele tale. Daca azi, atunci cand mergi la culcare, simti ca ai facut ceva, atunci esti in directia buna. Felicita-te pentru asta.
Sa fii prietenul tau in fiecare moment. Ma uitam la niste poze mai vechi, si toate ideile cu care ma stigmatizam eu nu prea erau conforme cu realitatea. Degeaba iti spun 10 oameni ca esti asa si pe dincolo, daca tu iti spui in secret ca esti cea mai naspa persoana care a facut umbra pamantului.
Sa nu astepti nimic in schimb pentru ceea ce faci. Asta nu inseamna ca tu ai sa faci fapte bune cu dumuiul, si ai sa intorci toti obrajii sa primesti palme. Inseamna doar ca atunci cand oferi ceva, sa oferi fara sa tii scoruri. Sa dai, pentru simplul fapt ca vrei sa dai. Daca in sufletul tau dai pentru ca stii ca mai incolo ai sa primesti, sau ca sa ii faci pe altii sa iti dea la randul lor, mai bine nu mai dai nimic.

Partea teoretica e mai usoara, sa vedem cum o sa stau cu practica...

5 motive sa fii house manager macar o saptamana

2011-07-08T10:34:00.000+03:00

O sa trec direct la subiect. Ca orice house manager, sunt foarte ocupata.

1. Mersul la cumparaturi e o placere. Ceapa, castraveti, detergent, orice iti trebuie la proiect. Dimineata e mai racoare, magazinele sunt mai goale si singura concurenta sunt babutele. Pai daca produsul e pe un raft mai inalt sau mai departe, ia ghici cine castiga.

2. Am inceput sa beau cafeaua dimineata, exact ca in filme. Cu stirile in fata, cu ziarul pe genunchi sau pur si simplu in balcon, cu ochii aiurea la trecatorii grabiti spre servici. Cu alte cuvinte, cafeaua mea are gust de weekend in fiecare zi. Asa trai...mai greu.

3. Pot face orice prajitura, in orice zi. Nu conteaza daca doar o dezghet sau o fac de la zero. Luati hobby-ul vostru cel mai drag, ganditi-va cat timp petreceti cu el, inmultiti cu 10 si o sa va dati seama ce fain e.

4. Pot sa ma specializez in decoratiuni interioare. Pai numai mobila din sufragerie am mutat-o de cel putin 2 ori de cand mi-am intrat in functie. Practic stau intr-un spatiu nou la fiecare cateva saptamani, fara sa trebuiasca sa impachetez si sa car masina de spalat pe scari :D

5. Daca e ceva nou ce ti-ar placea sa inveti, acum e momentul. Ai timp de experimentat, de analizat, de a te analiza. E ca si cum ai plecat la drum, pe un drum forestier, intr-o padure frumoasa, si dupa ce ai mers continuu 20+ de ani, e o bancuta pe care te poti aseza sa respiri si sa vezi pe ce carare vrei sa o iei.

Back in business baby!

2011-07-05T16:51:00.001+03:00

De pe la mijlocul lui iunie sunt inapoi in paine cum s-ar zice. Yey!!

E un job flexibil, uneori cu ore peste program, lucrat de acasa cu deplasari in teren. Din pacate nu am echipa inca, asa ca lucrez mai mult pe cont propriu.
Am liste de lucruri de facut, fac planificari, am resurse de gestionat, intalniri de stabilit si onorat, termene limita de respectat, produse de livrat. Partea cea mai frumoasa e ca e un job care cere atentie, coordonare, flexibilitate, si nu am nici o sansa sa ma plictisesc.

Cu alte cuvinte, sunt manager. House manager.

Oameni buni, traiesc!

2011-03-31T16:10:00.001+03:00

Am supravietuit perioadei de detoxifiere de job, ma bucur de soare si de fabuloasa temperatura de 2 grade de afara, dar cel mai mult imi place ca pot sa imi petrec timpul dandu-ma pe net si afland locuri utile. De exemplu, am aflat ca orice companie care se respecta, iti cere sa uploadezi CVul intr-un format gen pdf, ca mai apoi sa trebuiasca sa completezi un formular cu zece pagini, in care trebuie sa scrii exact ce ai scris in CV. Mi se pare un mod dragut de a zice "ne doare fix in HR de timpul tau". Dar cel mai fain mi s-a parut situl unei companii care sustinea sus si tare ca ei nu iau in considerare ce varsta, sex sau culoare ai, ca mai jos in pagina sa te intrebe exact lucrurile astea, si normal, campurile sa fie obligatorii.

Am mai aflat ca e ok sa platesti taxe si impozite - evident, contributia la somaj inclusa - dar cand ai tu nevoie, dureaza cam o luna sa se ia o decizie, si suma pe care o primesti de la stat e exact aceeasi, indiferent daca tu ai avut master, salar X si ai lucrat nshpe ani, sau daca esti un tip care se drogheaza de cand se stie si nu a avut niciodata un job. Iar cand mergi sa aplici pentru somaj, esti tratat ca si cum ai cersi banii aia - cel putin asa mi s-a intamplat mie, dar poate tanti o fi avut o zi proasta.

In alta ordine de idei, e sic si la moda sa fii trimis la examen psihologic daca vrei sa te angajezi, si in ziarele din Helsinki se vorbeste de vreo 4-5 zile consecutiv despre tiganii care si-au facut tabara intr-un cartier, Kalasatama.

Cu aceasta informatie incheiem revista presei si va invitam sa vizionati, daca aveti ocazia, un film finlandez mai vechiut care mie mi-a placut foarte mult si care a luat niscaiva premii pe la Cannes :

Martisor de 1 martie

2011-03-02T00:16:00.001+02:00

Doar 14 minute mai tarziu, vreau sa va urez o primavara frumoasa si sa binevoiti sa primiti in casele voastre un martisor de la mine.

****
Drama Evdochiei Țambal

Până să devină prietenă cu Ispasia, Evdochia Țambal a dus o viață normală: a fost ultima la catalog, a fost trasă de cozi de băieți și și-a julit genunchii în fiecare vară la bunici, sărind pârleazul, cum îi șade bine oricărei odrasle orășenești. A visat să devină învățătoare în satul bunicilor, mereu domnișoară și, cum altfel, mereu curtată de comandanți, piloți, sau oricine purta o uniformă diferită de cea de muncitor de fabrică. Preoții ieșeau din discuție, că auzise de la bunica ei cum că respectivii aduc mulți colaci în casă, și ea personal voia bomboane. Cum s-a împrietenit cu Ispasia, Evdochia Țambal a intrat într-o perioadă nefastă a vieții sale de numai 14 ani pana în clipa respectivă. A început să aibă dureri teribile, fața i s-a acoperit de pete și coșuri, a început să refuze să completeze oracole și într-un acces de furie (devenite din ce în ce mai dese), a enunțat că ciorapii albi pur și simplu nu se mai poartă. Într-o dimineață, în drum spre școală, tânăra domnișoară a hotărât că numele ei, până atunci unic și adorat, nu se potrivește cu secolul xxi așa că a început să se prezinte drept Evy Te. Ca o bună prietenă, Ispasia i-a fost alături în fiecare clipă grea.

Evy Te iubește să se plimbe. Adoră să vadă în copacii parcurilor diverse forme animaloide. Ispasia ascultă cu nerăbdare, și îi sugerează să se apuce de artă, pentru că evident, are o forță creatoare nemaipomenită și puterea de a vedea ceea ce alții nu văd. Așa că Evy Te dă la arte, intră prima sub linie la cu plată, și merge la o pizza să sărbătorească cu Ispasia. Ispasia e fericită. Ea e la dietă, așa că fiecare ocazie de a mânca pizza este binevenită. Între timp, Ispasia a luat și ea, la fără plată, la filologie. Ei îi place să citească, Evyei Te îi place să creeze, așa că plănuiesc împreună un weekend în București, “să fie mai aproape de piloții în uniforme, și să se mai scuture de praful provincial din accentul vocii lor”.

Drumul la București a fost frumos. Pădurile erau pline de gheparzi, urși, unicorni, centauri, maimuțe. Ispasia nici nu știa unde să mai întoarcă ochii, iar Evy Te nu contenea să deseneze pe geamul aburit al trenului săgeți spre animalele pe care le vedea trecându-i pe sub ochi. Șinele trenului erau șerpi lucitori, trenul devenise un acvariu și ele se vedeau deja printre animale marine ciudate. După miezul nopții, Ispasia și Evy Te și-au continuat jocul fantezist, folosind drept țintă domnul cu ochelari rotunzi de pe bancheta de vis-a-vis, despre care au concluzionat că nu poate fi altceva decât instalator, așa cum mamaia de lângă el, cu batic în carouri, era cu siguranță soția cu care se căsătorise din interes. Acum mergeau la București să declare divorț, pentru că între timp soția descoperise că instalatorul-soț își găsise un alt ~~portofel~~ suflet cald care să îl aline. În sacoșa din dreapta lui se găseau cu siguranță toate scrisorile de dragoste pe care instalatorul i le trimisese viitoarei soții, să poată dovedi instanței cât de mult o iubește, pe ea și pe banii ei, din care spera cu sufletul deschis să obțină o parte. Toată povestea fusese “descoperită” de Evy Te, și notată amănunțit de către Ispasia, care plănuia un roman pe care să îl trimită apoi pe post de script pentru o telenovelă.

Toată noaptea, Evy Te și Ispasia au cusut și au descusut povești despre toți călătorii din vagonul lor, și au ajuns la concluzia că mama natură le-a înzestrat cu o putere extraordinară a minții. Singura întrebare era, ce o să le aducă Bucureștiul? Au aflat imediat ce au ajuns în gară: bagaje, oameni grăbiți, înghesuială, exact decorul perfect pentru un atac terorist. Așa că Evy Te( nimeni nu știa ca demult o chemase Evdochia Țambal), și Ispasia, s-au întrecut în a-l identifica pe terorist. L-au găsit sprijinit de o geantă mare maro, cu cheiță aurie cumpărată de la tonetă. Brunet, aproximativ 1.80, constituție atletică, început de calviție și cămașă în carouri cu verde și galben. Evy Te și Ispasia s-au strâns una în cealaltă, urmărind încordate mișcările teroristului. Suspectul scoate o țigară din haină, aprinde cu mâna stăngă. Are o cicatrice pe mână, probabil de la arsurile de țigară pe care le-a primit când a fost inițiat, la recrutare. Suspectul trage un fum, și își rotește ochii, urmărind în jur. Fumează nervos, se uită de câteva ori spre Evy Te și Ispasia. Mai trage un fum. Mai aruncă o privire nervoasă și plină de ură. Ca fulgerul, aruncă țigara pe jos, își repezește mâna în buzunar, scoate un pistol și trage. Evy Te se prăbușește, și în spatele ei un domn gras, la costum alb și papuci cu vârful întors, trântește ușa limuzinei și demarează în trombă.

Sirena salvării țiuie în timp ce încearcă să își facă loc. O măturătoreasă a găsit pe jos un buletin pe numele Evdochia Țambal, și se grăbește să îl ducă unui prieten de încredere, cu mână largă, artist la a crea acte din nimic. Sau cel puțin așa își închipuie Ispasia, în timp ce se leagănă in ambulanță, uitându-se la Evy Te.

Zbor deasupra unui cuib cu prunci

2011-02-17T12:00:00.000+02:00

Probabil ca sunt la varsta cand ar trebui sa am/fac un copil. Mama la varsta mea - poza cu prunc in brate. Bunica la varsta mea - si ea cu trenuletul de copii in jurul ei. Cealalta bunica la varsta mea - scutecele de carpa intr-o mana, batul de lemn de amestecat scutecele din cazanul la fiert, in alta mana. De unde am tras eu concluzia ca a avea un copil nu e o chestie genetica. Deci trebuie sa se intample altfel, nu o sa vina de la sine, mai ales ca nu mi-e clar daca berzele mai livreaza ceva zilele astea. Cred ca madamele de la posta isi pastreaza partea leului din colete.

Si cand ma gandeam la lucrurile astea, alarma ceasului (biologic) ar fi trebuit probabil sa sune. Am prietene in jurul meu care au asa o luminita in ochi, de cand isi cumpara haine de la raionul de burtici. Sclipirea aia, si tenul ala atat de curat nu am putut sa le obtin cu toate cremele si mastile cu picioare de furnici din lume. M-am uitat la ele, m-am uitat la mine si nada, zilch, zero pang cum ca ar trebui sa particip si eu la cresterea demografica.

Ma gandesc sa fiu matusa eterna: care se joaca cu copiii altora, le face cadouri, dar cand incep sa tipe sa ii returnez gratios catre mamele deja alarmate, cu beberonul pregatit si servetul pe umar sa le rezolve coliciul. Dar pana sa ma dezmeticesc eu daca vreau sa fiu matusa sau nu, deja urmatoarea generatie (ma refer la cele de 12 - 15 ani), deja au inceput sa arunce papusile intr-un colt si sa cante cantece de leagan la papusi cu ochi si care au nevoie sa le fie schimbat pampersul.

Pare ca ceva, undeva, a mers gresit: mamele si bunicile si strabunicile noastre si-au facut datoria din timp, noi am stat pe tusa sa ne realizam profesional ca sa purtam sacou si fusta creion, si intre timp urmatoarea cohorta de copile s-a apucat sa incaseze alocatie din taxele platite de generatia de heirupiste corporatiste. Ce urmeaza?

Sa purtam deci crema de plaja

2011-02-14T21:15:00.000+02:00

Am inceput in seara asta sa fac o lista cu lucrurile pe care vreau sa le fac. Lucruri pe care le-am tot amanat din lipsa de timp. Cred ca pot sa le numesc generic regrete. Regretul ca nu m-am tinut de scris, regretul ca nu m-am apucat sa vand bijuterii. Atatea regrete de incepe sa imi para rau ca le enumar aici.

E ciudat, atunci cand esti intr-o situatie diferita. Esti tras de val - atunci cand esti intr-un grup, exista o anumita inertie care te trage sa faci lucruri pe care le face grupul. Mai pe romaneste, spiritul de turma. Nu stii musai daca vrei sa faci lucrul ala, ci pur si simplu lumea din jurul tau te prinde cumva in valtoarea ei si ajungi sa faci si tu. Chiar daca initial esti sigur ca nu vrei asta. Incepi sa te gandesti la toate motivele lumesti pentru care ai facut exact aceleasi alegeri in trecut, si alegerea din prezent ti se pare atat de evidenta incat te intrebi cum de a fost nevoie de turma ca sa te prinzi incotro sa mergi.

In unele alegeri e bine ca turma sa te aduca pe drumul cel bun. In alte alegeri poate iti inabusa spiritul ala rebel de oaie neagra care cine stie ce sarmale cu portocale voia sa inventeze. Dar oricum ar fi, cel mai naspa sentiment e regretul.

Asa ca..

La rascruce de obisnuinte

2011-02-11T11:30:00.000+02:00

Stiti filmele alea hollywood-iene care incep cu o frunza zburata de vant, din centrul ecranului pe o strada, pana se prinde undeva in colt dreapta in parul unei fete, si apoi fata apare in prim plan si descoperim ca de fapt e la rochie sic, sau costum office, are tocuri in picioare si se grabeste sa ajunga la munca, cu escala la cafeneaua din colt unde toata lumea stie ce o sa comande? Normal, e fata cea mai polished din toata strada, cu cel mai frumos zambet, si cel mai fara celulita fund. Si are o esarfa colorata, fluturata de vant, si soarele straluceste.

Eh, cam asa m-am simti eu dimineata. Cu multe aproximari, am putea zice ca asa am fost eu dimineata. Nu am mancat, desi de obicei mananc, am iesit pe alta iesire de la metro, m-am imbracat cum poate in mod normal nu m-as imbraca, m-am simtit proaspata si frumoasa fara machiaj si pentru prima oara in viata mea, m-am oprit, inainte de a ajunge la munca, la Wayne's Coffee si mi-am luat un caffe latte cu sirop de alune. Bausem ultima oara acum vreo 2-3 ani, si imi aduceam aminte ca imi place, dar cumva pana acum nu am avut timp in nici o dimineata sa imi iau.

Rutina ne omoara. Nu lasa loc de sentimente noi, nu lasa loc de creativitate si nu lasa loc de implinire. Rutina e "safe", nu trebuie sa te gandesti deloc la ce e in jurul tau. Nu te lasa sa observi culorile cladirilor, sa observi oamenii din jurul tau, bucatile de gheata care cad de pe acoperisuri, un magazin nou care s-a deschis pe drum. Rutina ne tine cu ochii in pavaj, pavajul e la fel si viata noastra pare la fel zi de zi.

Avem calculatoare pentru gandirea mecanica. Hai sa ne intoarcem la a fi oameni si sa dam rutina la gunoi, din cand in cand.

Sopteste-mi cuvinte dulci...

2011-02-09T15:15:00.000+02:00

....si ingheata-ma de frica:

Un thriller care a avut loc in gradina zoologica, Korkeasaari, Helsinki:

Poza e luata din Metro.

Eu si Steve

2011-02-09T13:46:00.000+02:00

Intr-o carte foarte la moda cand eram eu tanara, se zicea ca atunci cand iti doresti ceva suficient de mult, universul comploteaza si iti indeplineste visul. Bine, uneori ajuta si daca contribui si tu un pic - a se vedea bancul cu Bula si loteria.

Eu imi doresc de mult timp sa schimb ceea ce fac. De cand am inceput sa lucrez, am mers pe acelasi drum. Intai mai jos, apoi mai sus, si am ajuns acum global quality assurance manager zic ei. Suna fain, nu zic, si daca nu ma lauda nimeni, ma laud eu. E un job fain. Multe responsabilitati, puterea de a schimba ceva, oameni de care trebuie sa ai grija, atatea lucruri pe care poti sa le imbunatatesti. E un job, in care lucrezi cu oameni, dar daca pica netul "ai pus-o". Depinzi de calculator. Asa ca am inceput sa imi inchipui o situatie in care eu lucru ceva, am libertate, nu stau in fata calculatorului 8 ore pe zi. Am inceput sa visez ca imi deschid o cafenea, o cofetarie, o firma proprie, ca devin scriitoare. Tot felul de vise care ma faceau sa zambesc cand adormeam. Si a doua zi o luam de la capat, in acelasi metro, pe aceeasi strada, pe acelasi scaun si cu acelasi calculator.

M-am taraganat in visele mele o perioada, le pastram ca pe o comoara nepretuita. Un gen de "o sa fac cand o sa am timp", "o sa fac la pensie". Intre timp, nici un pas concret.

Azi asteptarea s-a terminat. Se pare ca universul a facut pasul pentru mine. Si desi e un pic neasteptat, desi ma simt confuza, primul gand care mi-a venit in minte a fost: si Steve Jobs a fost in situatia asta, si uite unde a ajuns!

Asa ca, multumesc pentru sutul in fund, dat elegant si profesionist. Sigur o sa fie un pas mare inainte. Si asta zic fara sa fiu ironica.

Animalele de dupa gratii: noi sau ele?

2011-02-08T10:24:00.000+02:00

Am fost duminica la Korkeasaari - gradina zoologica - ca sa zgatii si eu ochii la prima parte a competitiei Art Meets Ice. Tema a fost The future of seas, si cam toate sculpturile m-au deprimat: urs polar pe o bucatica mica de gheata, scheleti de peste, orase care inghit oceanele, pelicani plini de petrol. O sa pun niste poze mai acus.

Dar partea care m-a atras cel mai mult a fost ca am mers sa imi vad vechii prieteni: tigrii. Eu sunt innebunita dupa tigri, daca as putea mi-as lua unul acasa sa il cresc. Mi se par niste animale superbe. Asa ca am mers in sectiunea cu "pisici mari": lei, tigri, leoparzi, rasi, si ursuleti panda rosii. Si m-am speriat.

Langa fiecare tarc de animal, e un indicator care spune cat de in pericol e specia respectiva pe glob. Daca nu stiati, leii sunt in pericol foarte mare (urmatoarea treapta e "extinsi"), tigrii nici ei nu o duc prea bine. E trist sa vezi camile sub o claie de zapada, sau lei care dorm cu nasul in zapada. Eu nu i-am vazut asa pe Discovery. Si desi tarcurile alea sunt destul de marute, abia de au loc sa isi dezmorteasca un pic picioarele. Da, primesc mancare, nu trebuie sa fuga dupa ea, si au o scorbura a lor, nu trebuie sa se bata cu altii. Dar au un stol de ciori, sau mai bine zis un grup de hiene, care se napustesc langa gardurile lor si incep sa ii tzacaie si fluiere si tzampaie, doar-doar or intoarce capul si poate sa le bage flashul in ochi. Daca fac un pas, imediat trupa de hiene razacioase scot aparatele si fac un filmulet, si arata cu degetul, si bat in geam. Daca peste drum leul incepe sa raga(cum a facut), toata trupa de hiene o ia la picior sa surprinda senzationalul pe camera, sa aiba ce pune pe hardul cu backup. Si tigrul, sau rasul, sau maimuta, sau la ce se uitasera inainte, ramane acolo singur intre gratiile lui.

Stau si ma intreb cat de bune is gradinile astea zoologice. Imi pare bine ca apuc sa vad pe viu animale pe care le-am vazut doar in poze, dar oare chiar se merita ca ele sa stea dupa gratii doar ca sa am eu ce face o duminica? Sa pot sa fac o poza, si sa stiu cum miroase un urs?

Societatea secreta a ciubotelor

2011-02-07T15:39:00.000+02:00

Cand ploua afara, sau cand e musteala aia de zapada si apa, ma simt parte din elita. Merg cu spatele drept, cu gandurile imprastiate cum ii sta bine oricarui filozof, cu mainile in buzunare si cu ochii inainte. Nu imi pasa de balti, nu imi pasa de mazga. Singurul lucru care ma ingrijoreaza e gheata, ca aluneca ciubotele de cauciuc, mai ceva ca talpicii saniei lui Rudolf.

Pe gheata aia, punctata de pietricele imprastiate de consiliul orasului, din bani publici, se oglindesc in general papuci negri. Cu toc, fara toc, cu tinte, marimea 36, marimea 47, toti merg si umplu gheata de mohoreala culorii lor negre. Si in toata marea asta, din cand in cand, vezi cate o raza de culoare: o cizmulita roz cu floricele, o alta ciubotica rosie, o ciubotoaie verde, o ciubota galbena. Oamenii din prelungirea ciubotelor sunt singurii care nu merg cu fata in asfalt, uitandu-se dupa balti. Ei sunt cei care alearga spre autobuz, topaie prin parc, si se bucura de +1 grade, ca nu se uda la picioare.

Cand mergi pe strada, nu ai cum sa nu ii observi. Trec unii pe langa ceilalti, se fac ca nu se cunosc, nici macar nu se saluta. Doar ciubotele fosnesc la fel pe asfalt, si numai cei initiati stiu ca e vorba de o societate secreta: Fratia Celor Ce Poarta Ciubote De Cauciuc.

S-a furat clovnul!

2011-02-03T09:57:00.001+02:00

Pe principiul "s-a furat mireasa", s-a furat si clovnul unui McDonalds din Helsinki. Clovnul ala de plastic, care mie personal mi se pare o uraciune care ranjeste la copii, mai-mai sa-i pape. Dar poate mi se pare asa si pentru ca nu pot suporta mirosul de McDonalds si nici nu mananc la ei.

Sa revenim la oile noastre. 2 tipi, costumati la dl drege-tot, au venit in mijlocul zilei (cica intre 12 si 13, exact cand mosnaie de lume), au declarat ca trebuie sa repare clovnul si l-au inhatat. Mai tarziu, au trimis o hartiuta prin care instiintau ca vor o recompensa de 3500e, altfel o sa execute clovnul. Din partea mea, pot sa execute intregul lant de fast-food, doar-doar om incepe sa mancam si noi mai sanatos.

Tipii declara ca fac parte din Food Liberation Army, si eu una m-as inscrie in partid :) Daca vreti sa vedeti exact cine sunt si ce cer, uitati-va aici(subtitrari in engleza).

Deci...ce va fi: guillotine ou liberté ?

ps. Politia investigheaza distractia drept furt.

Despre (ei, cei) corporatisti

2011-01-27T12:12:00.001+02:00

Vorba aia, e o lume nebuna, nebuna.

Ne trezim dimineata, aruncam pe noi niste toale, imediat ce am scos un deget afara pe geam, sa vedem cat de frig e. Cu ochii lipiti de somn indesam sub nas cateva linguri de cereale cu lapte, dintr-o cutie care ne promite ca o sa avem forme de sirena la dieta. Geanta se agata de mana, in timp ce fugim pe usa, cu sacosa cu gunoi in cealalta mana. Fugim la cafeneaua din holurile metroului, care desi nu e curata, macar are o firma cunoscuta deasupra usii. Inhatam o cafea, ca asa am vazut in filmele americane, si fara cafea nu putem functiona, si in ultima secunda, sarim in metro. Ni se prinde fusta in usa, sorbim cafeaua si ne verificam emailul pe iPhone, in timp ce ne impingem coatele in alti oameni, pentru ca si ei se imping in noi si vrem sa ne pastram un spatiu privat.

Ajungem la birou, mai alimentam cu o cafea. Ne suna mama sa ne intrebe daca ne-am gasit un iubit si o mintim ca intram in sedinta. Ne sunam prietenele si ne laudam ca am avansat, si anulam si iesirea in oras, pe motiv ca avem deadline. Si chiar avem.

O prietena mi-a spus acum ceva timp ca simte ca trece viata pe langa ea: job - acasa - job. In timp ce ma intorceam de la munca, pe drum, doi tineri vorbeau intre ei, si unul spunea ca nu ii place jobul, dar conteaza mai mult ce faci in timpul liber decat ce faci in alea 8 ore la munca.

Daca vrem sa avem o cariera de succes, trebuie sa depunem (mai) mult efort. Ajungem sa neglijam prietenii, ii transformam in prieteni pe email sau facebook. Suntem obositi, si cu ochii injectati ranjim cand vine paycheck-ul.

Incotro ne indreptam?

Realist, si trist

2011-01-26T16:27:00.000+02:00

Profesoara mea de finlandeza e tanti aia care a scris toate cartile de finlandeza de pe care invata emigrantii sau studentii in universitate. Si e atat de tare si populara, ca la 12 minute dupa ce s-au deschis inscrierile la cursul ei, grupa era plina ochi. Am avut bafta sa prind si eu loc la ea, dupa ce am dat F5 cu ochii bunghiti cateva minute. Deci tot respectul pentru ea. Preda fain, si intelegi ce zice.

Ieri ne preda niste verbe noi. Unul dintre ele: pyytää. Are obiceiul sa explice ori in finlandeza, ori prin mimica. Asa ca ni l-a explicat pe asta, prin fraza in finlandeza: romanii pyytävät la gara. Eh, fara sa stii verbul, ce inseamna?

A mai dres malaiul dupa aia cu inca 2 exemple mai "cuminti", de genul copii care cer bani de la parinti sau oameni care cer ajutor la munca de la colegi.

Ok, bravo ei, toti au inteles verbul din prima. Mie mi-a venit sa intru sub banca. Si asta pentru ca asta a fost primul exemplu care i-a venit in minte, ca sa explice verbul. Si tare ma indoiesc ca ea e finlandeza exceptionala careia i-a venit in minte exemplul asta, instant ca un cubulet knorr.

Din bucuriile IT-ului

2011-01-26T11:10:00.000+02:00

Sunt multe momente importante in viata unui om IT-ist , dar nimic nu se compara cu prima data. Ah, prima data cand ti se compileaza un Pascal, prima data cand ai injurat din cauza lui malloc, prima data cand ti-ai instalat Visual Studio, si prima data cand ai scris o bucata de cod care chiar ajunge intr-un produs pe care lumea chiar il foloseste. Si prima bucurie cand stii ca cineva, undeva, la un moment dat, o sa primeasca un mesaj de eroare de genul "Restartati aplicatia", cand tu stii ca ala e un crash dar nu ai mai avut timp sa il repari.

Si dupa toate astea primele dati, cand ai impresia ca nimic nu te mai surprinde, cand lucrurile merg cum s-ar zice fara erori (ca nimanui nu ii pasa de warning-uri), afli ca cineva a facut RSI sau tendonita mai severa. Si apoi afli ca cineva-ul respectiv, care lucra la cateva birouri de tine, a trebuit sa iti schimbe cariera, ca nu mai avea voie sa foloseasca compul 8 ore pe zi. Atat de tare isi zdrelise incheietura mainii. Initial te revolti, apoi te gandesti ca ce fain de ea, ce speciala e.

Dar ce te faci cand afli ca tu ai tendonita? Pai ca orice IT-ist, te uiti pe google dupa "office ergonomics". Eu una v-as sugera sa va uitati mai devreme, ca doare al naibii de tare incheietura, si nu e fun sa adormi tinandu-ti tu mainile una intr-alta. A, si daca aveati impresia ca doctorul va poate prescrie o pastila magica, va inselati. Singurele pastile magice, cu patalama de doctor, sunt sportul (pentru spate in principiu) si o pozitie ergonomica (nu va ganditi la prostii):

Confesiunile unui om cu cearcane

2011-01-21T11:33:00.000+02:00

Vrrrrrum, prrrraaaaam, nino, nino, nino, vrrrrrr, hrasshti, hrashti..

Cam asta am auzit eu azi-noapte. Si nu pentru ca as fi avut niste vecini nebunatici, ci pentru ca azi noapte a venit masinuta sa ia muntii de zapada din fata blocului. Miscarea mi se pare desteapta, pentru ca acum s-a mai racit un pic, si numa' bine e apa in stare solida si o pot lua usor. De cand cu valurile astea de frig si caldura, cu -10 azi si +2 maine, sigur in vreo 2 zile s-ar fi topit icebergul si iar ar fi trebuit sa plec de acasa incaltata cu ciubote.

Ceea ce nu mi s-a parut o miscare desteapta e ca m-am spalat in urechi de curand. Nu am putut sa pun geana pe geana toata noaptea. M-am uitat pe pereti la spectacolul de luminite de la masina, am ascultat simfonia rotilor, scrasnetelor, haraiturilor si am sperat ca macar stau pana dimineata, sa ia toata zapada, sa nu se mai intoarca si maine.

Si fusei in deal la targ

2011-01-18T17:54:00.000+02:00

S-a anuntat prin Metro (prin ziarul Metro adica), cu trompete si font bolduit, scris mare, cum ca weekendul 15-16.01 ar fi un weekend de capatai pentru demoazelele si demozeii care urmeaza sa isi puna pirostriile. Cu alte cuvinte, fu targul de nunti, cica cel mai cel din toata Finlanda.

Si am mers.

M-am trezit dimineata, mi-am pus felii de castravete pe ochi, sa pot sa vad bine toate ofertele si am plecat nemachiata de-acasa, ca daca o sa probez rochii, sa nu imi puna batista in cap, sa nu le murdaresc rochia. Nu stiu cum e pe la voi, dar aici asa e moda: daca mergi sa probezi rochii de mireasa, si esti machiata (sau machiat), iti pune o batista in cap, care e atat de mare incat iti acopera toata fata. Apoi tragi rochia pe cap, si batista aia functioneaza gratios ca o zona de frontiera pe care machiajul nu o trece.

Si m-am dus la targ, cu desaga pe umar, cu pasul domol al omului care merge sa se targuiasca si isi face in minte toate socotelile, sa nu ajunga acasa cu o punga goala, ca Stan Patitul. Cand am ajuns la targ, la poarta, a trebuit sa platesc intrare. Si nu 2 bani, ci o suma care e cam de 1.5 ori mai mare decat cat platesti in mod normal pe pranz, daca mergi la masa in oras. Ok mi-am zis, macar dupa ce trec de poarta, mi se deschid zeci de mii de posibilitati.

Nu mi s-au deschis. Nu se puteau nici proba rochii, nu erau nici abudente de decoruri expuse, nici exemple de marturii, nici pret mai mic ca in magazine, nici oferte de luni de miere. Dar nimic. Nu stiu cu ce au umplut ditamai hala, ca eu nu am gasit nimic din ce cautam. Doar atat, ca am vazut un show de rochii de mireasa, agatate pe fotomodeale si am vazut si buchetul de mireasa declarat buchetul anului 2010 undeva prin Asia - ca un evantai din care curgeau flori pe parti. Dar asta puteam sa vad si pe net.

Asa ca am plecat acasa si am mancat mancare chinezeasca. Si cine stie, poate o sa imi iau rochia tot de pe un sit chinezesc.

Dedicatii muzicale

2011-01-14T11:12:00.000+02:00

Sa incepem weekendul cu o melodie de la mine pentru narcisista de mine:

Din pacate, da, ma mint. Dar minciunelele "albe" sunt ok, nu-i asa?

Varo!

2011-01-13T10:02:00.001+02:00

Asta e o stire mai veche de saptamana asta, dar care m-a pus pe ganduri: cica la inceputul saptamanii, in Helsinki (Hakaniemi pentru cei hard core), aproape de centru totusi, o persoana a murit pentru ca i-a cazut in cap o bucata mare de gheata de pe un acoperis al unei cladiri.

De cand s-a incalzit afara un picut (adica -4, de la -18), a inceput sa se mai topeasca pe ici pe colo, si sa mai cada zapada si gheata de pe acoperisuri. Asa ca oamenii care toata iarna au adunat zapada de pe strazi, acum o arunca pe strazi, de pe acoperis. Totul facut regulamentar cu ata colorata care imprejmuieste locul "crimei", cu fluieratori cu veste reflectorizante si semnale sonore si hauaturi la trecatorii care ignora ata si calca prea aproape de locul de cadere al zapezii.

Fara sa stiu despre acesti adevarati meteoriti de gheata, sageti ale craiesii nordului, sau cum vreti sa ii numiti, luni am ignorat si eu ata colorata. Dar asta pentru ca efectiv nu puteam iesi de pe trotuar - luni au fost cam +1, +2 grade, si era o aparaie langa bordura, iar eu nu aveam canoia gonflabila dupa mine. Asa ca m-am uitat in sus, nu era nimeni jos care sa se uite urat la trecatori(cum e de obicei), si am tulit-o repede. Moment in care, o tanti, iesita la o tigara in fata cladirii, m-a apostrofat plina de griji si un picut de aroganta, ca totusi era impartitoarea dreptatii.

Pacat ca a trebuit sa citesc in ziar despre saracul om, in Hakaniemi, ca sa ma faca sa fiu mai atenta pe unde calc...

Si inca ceva: si masinile sunt vedete in ziar acuma, multe din ele cu parbrizul nenorocit de...ati ghicit, gheata!

ps. Varo inseamna "ai grija".

In toata maretia lor..

2011-01-11T11:51:00.001+02:00

Daca m-ar fi obligat cineva sa imi iau, as fi protestat. Da' nu-i asa ca e sic dunga aia reflectorizanta? Si un finlandez get-beget mi-a zis ca is model exact ca prin anii '50, si ca is in voga acuma. Deci nu numai ca nu mai stau cu picioarele ude, ci mai sunt si trendy-flendy:

PS. Cica fiecare ciubota e facuta manual, din aprox 200 bucati.

PPS. Cizmele de cauciuc sunt printre primele produse facute de Nokia, pe langa cauciuc si hartie, inainte sa se apuce de telefoane.

PPPs. Daca cineva se intalneste cu gascanul care si-a pierdut galosii, sa ii spuneti ca sunt la mine.

Cel mai nou gadget al meu, marca Nokia

2011-01-10T23:09:00.000+02:00

In principiu luni e o zi proasta sa cheltui bani. Cica daca incepi de luni, o sa o tii asa toata saptamana. Eu am inceput de luni dimineata, si am incheiat luni seara cu cel mai nou gadget pe care mi l-am luat de la Nokia.

Sa va dau cateva indicii: e rosu, se fabrica inca din 1898, foarte multi finlandezi au, in perioada asta a anului cand se topeste zapada.

Cand am venit in Finlanda am fost poate nu socata, dar cel putin amuzata cand am vazut oamenii pe strada cu el, gadgetul. Am zis ca in viata mea eu nu o sa am asa ceva. Si totusi, azi am capitulat de bunavoie, am mers in magazin si mi-am cumparat in 2 timpi si 3 miscari. Si am mai fost si mandra dupa aia.

Si inca un indiciu, sa nu ziceti ca is zgripturoaica:

Ia sa vedem cine ghiceste despre ce e vorba.

MrT and I

2011-01-08T00:44:00.008+02:00

MrT is tall and he has the most gorgeous dark eyes I have ever seen. He has the biggest eyebrows (although I can see their upper line has been trimmed a bit, professionally) and the most cunning, mocking and seductive smile, all in one. From the moment I saw him the first time, I thought: dangerous to look at, dangerous to talk to and definitely worth dreaming of.

MrT is my reason for eating salad at noon, drinking tea in the evening and falling asleep naked. Because you see, in my mind, MrT’s touch surely feels like the satin sheets. And I feel like 17 again: trying to hide my pimples, trying to walk straight and unable to utter a word when anywhere in his proximity - that means about 3 meters or more away from him.

It’s not that I am shy. I am not shy. What the hell, I am a director and every day grown up men tremble when I ask them for their reports. It’s just the way he is. You know, him being the sort of man I’ve always dreamed of and stopped dreaming of, because my career is much more important than having a man to cook for. At the beginning, 3 years ago, I thought it was just a crush. A tiny little crush, which of course I exploited. When you are a woman, working in this sort of business, sometimes you need to wear a dress to get the things your way. It’s not manipulation. I’d say it’s more about smart usage of one’s assets. And it looks like it worked in his case also. In the office, in the meetings, whenever our companies have a joint project, I am the ice-queen-perfection of the negotiations, power points and numbers. Whenever we happen to come upon each other in the cafeteria, my brain goes numb, my knees turn to jelly and all my authoritarian magnitude turns to snot. Yep. And the pun was not intended.

- Lovely weather today, he would say. +20, no chance of rain.
- In 20 minutes we have the meeting with the board, i would reply, and i would see myself covering up in haze. I just love to go back to safe ground.
- 20 minutes is a long time. Care for a coffee?
I literally feel the ground surge under my stilettos.
- Sure, no sugar.
Thanks God I have practiced this question enough times with my secretary as to have an automated reply to it.
- So, is your report ready?
I’m not sure if he’s mocking me with this question. Normally that would be a good question, but in this case, when he’s looking straight into my eyes, I kind of feel he means something else.
- Sure.
Sure I’m an idiot I mean, but I don’t say out loud the second part. When you’re asking me about weather, I want to talk about work. When you’re asking about work, I think you’re kidding me. Oh my, you truly are gorgeous and I feel I should come closer to you and just bury my face in your freshly-washed-so-manly-smelling-perfumed collar.
- How long have you been working for this company?
- 10 years.
I love numbers. 10 years, 10 fingers, perfect to count 10 reasons why I am totally lost next to you. I feel my face heating up, and I catch myself pushing out my breasts, while slowing lifting a bit each finger in turns, to keep up with my counting.
- You?
It’s always polite to ask about the other person, and it buys me time. I can look at him a bit more, continue my counting, and continue biting my lips. I’ve got a question on my lips that has to never come out.
- 15 years.
Oh good. So we would be in bed, all sweaty, I would receive a message from work, and he would start patronizing me, since he has 5 years more than me in the business. No sir, one reason from the 10 is down.
- What are you doing for holidays?
- Going skiing. You?
I don’t really ski, just fool around for a couple of hours, on a hill near my brother’s house. Didn’t want to sound stupid.
- Going to my parents’. Eating some good old fashioned holidays food.

So you’re your mommy’s boy. My cooking will never be good enough for you. You won’t even know how to make fries. You spoiled brat! One more reason down.

- Then I would be going partying with some cousins. Family is important in my tradition.

So if I am about to give birth, and the cat of the family is feeling sick, you would leave me alone to drive 200km to check on the cat. What on earth did I see at you?

- Listen, would you like to go for a drink after the meeting?

Can’t believe he asked. After hinting he’s a spoiled patronizing mommy’s brat, he asks me out.
How does he dare? I check my pulse, I check my composure and at this short checkup, my crush seems to be reported missing. And my MrT appears just about 5cm taller than me. And I’m 1.60m.

Doamne miluieste...popa prinde peste

2011-01-07T10:10:00.000+02:00

6 ianuarie e o zi faina in Helsinki. Si asta pentru ca e liber, pe baza de Epiphany - adica ziua in care au venit magii cu cadouri catre cel nascut acum ceva timp, pentru care taiem noi porcul in fiecare an.

In Finlanda, daca esti inscris la vreo biserica, trebuie sa platesti o taxa, in fiecare an - care daca nu ma insel e un procent din veniturile tale. Pe baza de cheltuieli mari, remuneratie mica, si pe baza de "dom'le eu nu cred", multi finlandezi se "dezinscriu" de la biserica. Asa ca procentul de "atei" pare sa creasca. In schimb, ce ma fascineaza e ca toti, la unison, sunt de acord cu sarbatorile religioase, mai ales daca vin asa pe la un joi, vineri, luni sau marti. Pai ce facem, credem sau nu credem?

Din minunile secolului XXI

2011-01-05T12:22:00.000+02:00

Stiti cine a inventat tehnica prin care se scot, si in ziua de azi, resturile de drojdie din sampanie? Cica ar fi o tanti desteapta, o baroneasa ceva.

Dar eu apreciez cel mai mult persoana care a inventat sampania pentru mine: pot desface dopul fara sa stropesc peretii, pot sa torn linistita in piramida de pahare fara sa fac mizerie pe jos, nu isi schimba gustul daca o desfaci azi si o termini maine, nu are alcool, are si ciocolata. Ce imi pot dori mai mult?

Buna dimineata 2011

2011-01-02T11:18:00.000+02:00

Eu nu tin jurnale din alea scrise de mana, sub cearsaf, si incuiate cu cheia intr-un fund de dulap. Mi-ar placea, dar nu am reusit sa fiu destul de consecventa. Asa ca am inceput sa notez ganduri, chestii care mi se par mie mai interesante, sau sa lipesc diverse poze care mie imi plac. Un soi de proiect la lucru manual. Si ce am observat e ca, exact ca in cazul altor bilioane de oameni de pe pamantul asta, ma tot intreb care e scopul meu in viata.

Intre timp am facut unele incercari timide sa il gasesc si am aflat ca nu exista o potiune magica. Nu exista un abracadabra care sa iti arate la ce esti bun, pentru ce ai fost construit si in ce mod pot sa aduci ceva in jurul tau. Din cauza asta admir oamenii care au incredere in ei, stralucesc, fac ce pot si incearca mereu sa poata ceva.

Daca aveti nevoie de un "quick fix" ca sa gasiti scopul vostru in viata, puteti sa cautati pe net. Asa am gasit un exercitiu, care poate dura oriunde de la 5 minute pana la o ora, in care pur si simplu scrii pe hartie ce raspuns iti trece prin minte la intrebarea "care e scopul meu in viata?" Scrii orice iti trece prin minte, ideea e sa nu te opresti si sa nu filtrezi ce scrii. Scrii, pana ajungi la un raspuns care iti aduce lacrimi in ochi. Si asa descoperi. Iti bombardezi creierul pana cedeaza, pentru ca el stie.

Alt "quick fix" e sa faci un test de personalitate, sa il interpretezi, sa vezi ce ai, ce iti lipseste, unde vrei sa ajungi.

Daca sunteti pe drumul asta, va urez drum bun si mult succes. Daca nu ati inceput inca drumul asta, va urez sa va bucurati in continuare de copilarie. Iar daca sunteti blocati in "questul" asta, as zice sa va bucurati de fiecare pas din calatorie, si sa tineti minte ca Fat Frumos a salvat printesa dupa ce s-a luptat pe bune cu balaurul, nu doar pe calculator. Eu asta imi propun pe anul asta.

Laponia. In Helsinki

2010-12-29T11:42:00.000+02:00

Se pare ca Finlanda nu e chiar asa moarta in timpul iernii pe cat am crede. Multi merg in nord, pe la rubedenii, ca doar sunt sarbatorile, si nimic nu se compara cu o korvapuusti calda din cuptor langa brad, cand afara vuieste vantul, viscoleste si Fram ursul polar isi sprijina nasul pe geamul tau.

Si cum daca nu vine Mohamed la munte, merge muntele la Mohamed, se pare ca s-au apucat astia si au adus Laponia in Helsinki. Adica au amenajat in Helsinki igluuri, au adus husky, reni (nu ca nu ar fi deja prin paduri), si s-au apucat si au facut si un hotel de gheata. Personal cred ca huskyi sunt iepuri vopsiti, dar mai stii? Printre promisiuni mai sunt sanius, ski (as zice cross-country, ca asta face orice finlandez care se respecta), saniute trase de animalele amintite mai sus, snow shoeing(adica mers cu papuci din aia cu talpa de palete de badminghton, care nu se afunda in zapada). Si daca vrei mai multe, uitati-va voi la link.

Eu una o sa ma duc. Acum 4 ani am fost in Laponia, si aveam si atunci in program sanie trasa de caini sau reni, dar pentru ca nu a fost zapada, am ajuns sa hranesc renii si dupa aia sa mananc supa din ei. Sper ca data asta o sa am mai mult noroc, ca zapada e, slava domnului.

Ganduri dupa ciocolata

2010-12-28T14:23:00.000+02:00

Craciun fericit si sper ca nu ati mancat prea multa ciocolata, asa cum am facut eu si m-am apucat sa scriu prostii.

Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.

Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?

Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".

cand s-o-mpartit norocu' fostam eu dus in concediu

2010-12-16T12:43:00.000+02:00

Mie imi place sa citesc horoscopul. Poate oi fi un pui de madam Ciresica, dar e fain mai ales cum il citesc eu: tot ce zice de bine e adevarat, tot ce zice de rau nu vad.

Asa ca citeam horoscopul pe 2011 la zodia mea. Si insira tanti aia acolo (o fi fost barbat, dar eu nu pot sa imi inchipui un barbat facand astrograme fara chipiu albastru cu stele pe el), asa insira tanti acolo ca anul viitor o sa imi aduca o groaza de schimbari in viata profesionala. Ca se iau decizii, ca e foarte importanta zona mai-iunie, ca atunci mocnesc noi oportunitati. Ca atunci sunt dialoguri, inmugureste cariera, si ca nu care cumva sa nu deschid ochii bine. Asa ca ma gandesc sa imi reprogramez si evenimentul din mai, si concediul din mai-iunie. Doar nu vreau sa imi bata la usa clasamentul Forbes cu mine pe locul 1, si eu sa fiu in concediu, nu?

De prin gospodarie

2010-12-14T22:23:00.000+02:00

In weekend am avut probleme cu incalzirea. Si serios ca nu era momentul, la ce -10 (minus zece grade) au tot fost afara. Dupa ce mi-a inghetat sufletul din mine vineri noapte, sambata m-am apucat de rezolvat problema intr-un mod proactiv. Adica: pai Sebi, suna si tu la astia, ca mor de frig! Nu vezi c-am inghetat toata? Vai sufletul meu, si ala e inghetat. Asa ca a sunat Sebi, numai ca ghinionul meu ca omusteanul de la capatul celulei (nu merge sa zic fir, ca a sunat de pe mobil), nu vorbea engleza.

Asa ca dragi tovarasi, am avut ocazia sa am o conversatie cu o entitate reala, in finlandeza. Am cam avut emotii, ca eu cam incurc cuvantul "cald" cu "rece", dar am sperat ca a prins ideea si si-a dat rendez-vous cu caloriferele noastre la ceas de seara, pe la ora 5 asa. A venit omul, cu un ajutor pustiulica, a reparat caloriferele. Omul le repara, si pustiulica isi arata fundul, fir-ar ea de moda cu pantalonii pana in genunchi. Eh si tot cam pe-atunci ne-a instiinta omusteanul nostru ca trebuie sa vina sa schimbe robinetele la calorifer, cam pe luni dupa masa sau marti. Ieri nu erau schimbate, asa ca azi musai trebuiau sa fi fost.

Asa ca ajungem la intamplarea de azi. Am aprins lumina pe hol, si lucea asa frumos in calorifer, de parca era o cioara cu un gablont in plisc. Asa ca mintisoara asta a mea a exclamat:
- Mai, astia au schimbat robinetele! Si uite ce frumos din partea lor, au lasat si curat, au mutat si rafturile la loc. Meseriasi, ce mai.
Eram asa fericita ca de-acum chiar daca se mai strica nevoile astea de calorifere, macar au robinete noi. Si ce frumos, o fi fost si administratorul cu ei(ca mesterii au voie sa intre in apartament doar cu administratorul, nu asa de capul lor ca pe pajistea comunala). Uite dragutii de ei cum au maturat dupa ei, si nici macar nu au luat si ei ceva de-ale gurii de prin dulap(ca frigiderul e gol, nu aveau ce - numai niste varza murata, dar nici aia nu poti sa mananci mai mult de 2 linguri fara sa te ia stomacul). Pacat numai ca nu fusei acasa sa culeg privirile admirative cu privire la ce curat e la mine acasa si ce carti destepte citesc.

Si in mijlocul extazului meu, a avut grija Sebi sa ma aduca cu picioarele pe pamant:
- Nu le-au schimbat, uite ca tot galbene is.

Parerea mea personala e ca is galbene de frig, ca tot imi clantane dintii.

Ne curge internet si prin...vene

2010-12-14T15:48:00.000+02:00

Azi, in sedinta:
- I need to go and take a leak.
- Take a wikileak!!

It is not the twister!

2010-12-12T19:15:00.001+02:00

Se vede treaba ca eu nu prea am mers la gradinita, si ca pe vremea mea nu prea am facut lucru manual pe bancile institutiilor de formare a viitorilor piloni ai societatii. Drept urmare..is it a plane? Nooooo Is it a bird? Nooo.. It's a candle holder!

Cooperativa Copilarie intarziata, pe care am infiintat-o, va prezinta:

Surorile care au speriat vestul (si camera iphoneului, care s-a gandit sa faca poze cu purici)

Stiu ca nu-s perfecte, asa ca sa nu aud texte de genul "doamna dar ce va seamana copilasii". Una-i cu nasul mare ca a zis minciuni, alta e shuie, dar ce sa facem, nu pot toate sa fie dolofane, de cristal, cu sclipici, sau cine stie ce alte calitati mai au suporturile de lumanari.

Cum sa-ti iei casa (in Finlanda) - ghid practic, partea 1

2010-12-08T21:55:00.000+02:00

Si banii astia de chirie, cand se duc, unde se duc? Pai in buzunarul unuia care ori a avut o matusa bogata, putred (pun intended) de bugata, care i-a lasat apartamentul, ori se duc in buzunarul bancii prin buzunarul "proprietarului". In ambele cazuri, poti sa ii saruti de adio cand le faci vant din contul tau, in fiecare inceput de luna, pentru ca in veci nu ai sa ii vezi inapoi.

Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.

Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.

Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".

Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.

Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.

Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea

Nu e poveste

2010-12-08T12:51:00.000+02:00

Ce am scris eu aici e o poveste. Dar ce se intampla in fiecare zi, in multe familii, in mod dureros, nu e poveste.

Cand locuiam in Ro, era in acelasi bloc cu mine o familie cu 4 copii. 2 dintre ei erau cam de-o seama cu mine si ne jucam impreuna in spatele blocului, de obicei ratele si vanatorii, sau mazgaleam cu creta pe asfalt. Aveau niste ochi verzi extraordinari, si in secret imi era ciuda ca eu nu am ochii ca ele. De la o vreme, cam in fiecare seara auzeam bufnituri si zmucituri dinspre apartamentul lor (eram perete in perete). Auzeam si tipete, si plansete infundate. Am inceput sa o vad pe mama lor mergand cu capul in jos pe strada. Machiata. Cu esarfe pe fata. Situatia a durat mult timp, pana intr-o zi cand mama lor a plecat in alt apartament si am inteles ca a dat divort. Una din fete a plecat in Japonia ca dansatoare.

In ianuarie-iunie 2009, in Romania, 79 de femei si 122 de copii au cerut sprijin pentru ca nu mai suportau violenta. 44% dintre femei au intre 31 si 40 de ani. 62% au fost victimele propriilor soti. Adica ale celor care le-au cerut de nevasta si au zis "Da, o sa fim impreuna la bune si la rele".

Oricat de tragic as incerca eu sa povestesc aici, daca nu ati trecut prin asta, sau nu aveti prietene/mame/surori care au trecut prin asta, e dificil de inteles. De asta va rog sa va luati vreo 10 minute pauza din ce faceti, si in loc sa verificati update-urile de pe facebook, sa va uitati aici, pe nuepoveste.ro.
Si daca nu vreti sa o faceti pentru mine, face-ti-o pentru ca sunteti oameni si va intereseaza ce se intampla in jurul vostru.

Hyvää itsenäisyyttäpäivää!

2010-12-06T19:36:00.000+02:00

Adica la multi Finlandezucai, cu ocazia prinderii celei de-a 93-lea primaveri in buchetul vietii, pardon independentei.

La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!

Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.

Finladezii il vor pe Boris Yeltsin ca presedinte, conform Google

2010-12-02T21:33:00.001+02:00

Yle, un fel de TVR al Finlandei, are o sectiune pe site cu stire in "finlandeza usoara", unde tanti vorbeste rar si cu cuvinte normale pe care sa le inteleaga si orice imigrant. Azi ascultam(si citeam) stirile aici.

Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:

Ce zice domnu' google? Cine e favoritul? Boris?????? A se observa ca in textul in finlandeza nu scrie absolut nicaieri de amicu' Boris.

Si ca tot mai sunt 45 minute...

2010-12-01T23:16:00.001+02:00

Eu nu am serbat azi Ziua Romaniei. Si pentru ca abia acum ii zic la multi ani, nu am pretentia sa imi dea tort.

Am plecat acum cativa ani, si de atunci am sentimente amestecate, asa ca o dragoste cu nabadai: azi o iubesc, maine mi-e un pic rusine, poimaine o laud. Dar niciodata nu o reneg.

Imi place limba romana. Are asa o curgaciune, si poti sa faci cuvinte din te miri ce. Are un farmec extraordinar, si poti sa te joci cu ea ca si cum ar fi o plastilina. Ia forma pe care o vrei. Si ramane asa - drept dovada, pe vremea mea trebuia sa zici "nici o", acum se zice "nicio".

Imi place mancarea romaneasca. Si mamaliga a facut furori pe aici, ca sa nu mai zic de mujdei.

Imi place natura de acasa. Si am asa o placere sa le zic tuturor ca noi avem chiar de toate: si apa, si dealuri, si munti, si tot ce iti pofteste inima. Lucrurile astea fac o diferenta imensa. Voi stiti ce plictisitor e sa conduci pe drumurile Finlandei? Mereu e aceeasi strada dreapta, aceiasi copaci, aceleasi lacuri. Frumoase, nu zic, dar mereu aceleasi.

Imi place teatrul, in romana.

Imi place mirosul de tei de pe Copou. Si parcurile in care chiuleam, cu profesori cu tot.

Imi plac oamenii. Sunt in Romania niste oameni extraordinari.

Imi plac turmele de oi si nuntile de vaci. Noi asa le ziceam, nunti, ca mereu gaseam cate o vaca alba(mireasa) si una neagra (mirele).

Pentru mine acasa inca inseamna Romania. O tara din care am plecat, pentru ca asa am ales. Nu imi pare bine, nu imi pare rau. E doar o alta experienta aici si un alt mod de a fi.

Cei care sunteti in Romania, sper ca ati petrecut frumos azi. Si da-o-ncolo de treaba, ca oricum ar fi conditiile dintr-o tara, cel mai important e cum alegi *tu* sa traiesti.

La multi ani romanilor!

Sindromul dentistesc

2010-12-01T22:47:00.000+02:00

Imi aduc aminte cu drag cand mancam bomboane pe ascuns sub plapuma, pe la vreo 6-7 anisori asa, inainte de culcare, cu lumina stinsa. Rontaiam pana ma dureau falcile, si dupa aia mai puneam la macinat vreo doua bomboane, ca nu-i asa, tot timpul e bine sa iti testezi (si depasesti) limitele. Si eram fericita. Grasa, frumoasa si fericita. Si cu niste mandrete de cariute care au crescut pana mi-au mancat dintii. Asa am ajuns eu in lumea fascinanta a dentistilor, frezelor (nu freziilor), injectiilor cu anestezic, colturilor de gura atarnand ca niste curci pe gard, pline de saliva. Ma mir cum de am avut o copilarie normala cu atatea torturi.

Prima stomatoloaga pe care mi-o aduc aminte e o tanti cu par castaniu, care avea un cocker spaniol si o fata. Cred ca a facut treaba buna, ca nu imi aduc aminte sa fi plans pe scaun, si nici sa ma ascund sub masa ca sa nu merg iar la dentist.

A doua stomatoloaga a aparut cativa ani mai tarziu, si primul lucru pe care l-a zis, dupa ce mi-a examinat frumusetea dintoasa, a zis ca cine a umblat in gura mea? Pai asa se face treaba? Canalul ala e nu stiu cum, plomba aia e sucita nu stiu cum, ca nu asa se face treaba. Si s-a pus ea voiniceste pe treaba. Totul a culminat cu o extractie care a avut nevoie de 2 anestezieri, a durat 45 minute si am fost infundata cu nasul in pieptul ei generos ca incepusem sa plang de durere. Probabil voia sa ma inabuse, sa nu auda pacientii din sala de asteptare urletele mele.

Lantul de stomatologi a fost continuat cu inca un numar de profesionisti si profesioniste, care fiecare si-a inceput expertiza prin a ma instiinta ca cel dinainte a facut o treaba proasta, foarte proasta, si ca nu se mai poate asa. Evident, totul zis in cuvinte mai elegante, gen "asa nu se face", "sa vedem cum putem sa rezolvam". Noroc ca mi-au platit parintii toata distractia asta. A fost ca un hobby. Unor copii parintii le plateau cursuri de dansuri sau gimnastica, mie imi plateau dentistul.

Azi a trebuit sa merg iar, de data asta in dulcele targ al Helsinkiului. M-am codit mult, ca am auzit ca e foarte scump, ca e vai si amar, ca e super aglomerat. Ca toate zvonurile alea care umbla de obicei intr-un targ. Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut o rezervare pe net la o clinica particulara. Am primit un SMS cu 30 minute inainte de rezervare, am fost primita frumos si zambitor, am chitchatuit cu asistenta. Am primit ochelari de soare sa nu bata in ochi lumina aia de dentist, si sa nu imi imbatraneasca pielea sensibila din jurul ochilor. A venit stomatologul (un pic mai blond ca aia de la noi, in rest nici o diferenta) si intr-o engleza perfecta mi-a spus: Vai, dar stiti ce lucrare vi s-a facut? Cum e posibil sa fie lasate canalele astea asa? Asa nu se poate!

Stau si ma intreb: asta o fi un cod? Asta e primul lucru pe care il invata oamenii astia la scoala? Sau poate stomatologii is grupati in clanuri, si fiecare are insemnul lui, ca un fel de Z-ul modern al lui Zorro. Daca nu esti tratat de clanul corect, nu esti tratat corect?

Supararea, bat-o vina

2010-12-01T10:49:00.000+02:00

- M-am suparat pe tine.
- Da' ce-am facut?
- Lasa, ca stii tu.

dupa 4 ore

- Lasa-ma-n pace, inca sunt suparata pe tine!
- De ce?
- Din...motivul MEU!

Rahapuu sau gata cu trecutul pe caiet cand cumperi bere

2010-11-30T23:12:00.000+02:00

Rahapuu (raha = bani, puu = copac) vrea sa dovedeasca tuturor ca da, banii cresc in copac. Un copac mai stilizat asa, ca pentru vremurile noastre, desenat frumos in photoshop si cocotat pe un website. Il puteti vedea aici.

Toata ideea e ca poti imprumuta oricand, 7 zile pe saptamana, de la 7am la 11pm, bani. Nu-i asa ca-i paradis? Daca ai peste 25 ani, esti finlandez si ai domiciliul in Finlanda, ai telefon mobil cu abonament, un cont acolo la o banca si nu esti stiut de rau-platnic, ai marea onoare sa aplici pentru un imprumut la Rahapuu. Ai sa primesti un sms cu da sau nu, si imediat ai sa ai bani de berica. Rahapuu ofera imprumuturi doar de 50, 100 sau 200euro, si doar pe o perioada de 2 saptamani. Dobanda e pana la cer si inapoi - cam vreo 26% asa (give or take 1 euro).

Deci gata cu cersitul pe la prieteni, gata cu spalatul vaselor in restaurant si mai ales, gata cu scuzele de genul "Draga, stiu ca e Craciun, dar nu mai aveam bani sa iti cumpar cadou". Nu vi se pare ca sumele alea pe care ti le imprumuta is numai bune de o comanda de 2 pizza si 6 beri, sau un joint acolo mic, sau niscaiva cosmeticale cand esti isterica in magazin si nu ti se accepta cardul?

Lectie de finlandeza

2010-11-30T16:39:00.000+02:00

Cineva a ajuns la mine pe blog cautand "terminatii pentru verbe in finlandeza timp prezent". Daca tot suntem in sezonul lui pikkujoulu("craciun mic"), ia sa tinem un pikkukurssi(curs mic)sa il ajut, sa nu mai umble aiurea pe net inloc sa munceasca:
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät

Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät

Din tainele locuitului impreuna

2010-11-29T19:56:00.000+02:00

In toate revistele glossy, momentul in care EL se muta la tine e vecin cu Aleluia din ceruri luminate. Pana atunci viata ta era gri, baia plina de ceara epilatoare, bucataria pe post de ceainarie sau loc de barfa, si dormitorul plini de mutunachi roz si draguti. Televizorul merge doar pe telenovele, si singurul moment fericit din viata ta e atunci cand te suna.

In momentul in care EL se muta cu tine, toata lumea, asa cum o stiai, se schimba. In locul petalelor de trandafiri uscate de pe masuta de cafea ai sa gasesti sosetele lui, prosopul tau parfumat de fatza ajunge covoras de sters picioarele dupa dus, si dupa servici ajungi sa te grabesti acasa ca ai de facut mancare la barbat. Sambata seara nici macar nu te mai gandesti sa iesi cu fetele, iar el te intreaba senin daca vrei sa vezi Die Hard sau District 9. Daca inainte iti sortai frumos hainele pe culori, tesaturi si finete, acum mai gasesti strecurat cate un tricou negru la masina de spalat rufe albe. Daca ai reguli clare ca sarea trebuie sa stea langa piper, ca asa arata frumos pe masa, fii sigura ca sarea nu o sa mai stea in veci langa piper. Daca ai o obsesie sa nu fie lucruri aruncate prin toata casa, ar fi cazul sa iti faci o rezerva de calmante, pentru ca de oricate ori ai spune, mereu, asculta-ma bine, mereu, o sa fie cate o haina aruncata pe unde nu trebuie. Ai grija ce sampon folosesti, daca recipientul in care e e cat de cat similar cu gelul lui de dus(de exemplu samponul e rosu si gelul e negru), intr-o saptamana nu mai ai sampon. Daca iti placea sa il surprinzi la intalnire cu bucle matasoase, obtinute dupa o noapte de nesomn pe bigudiuri, de-acum trebuie sa te reprofilezi: chiar crezi ca ai sa iti mai ondulezi parul asa? Si indiferent de cate farduri, corectoare, glossuri, fonduri de ten, pensule, umbre si culori ai, daca vrei musai sa te vada mereu ca scoasa din cutie ar trebui sa te trezesti cu vreo ora inaintea lui in fiecare dimineata. Cantitea de haine de calcat o sa se dubleze (cel putin), o sa iti faci griji daca intarzie si 30 de minute, o sa trebuiasca sa tii cont si de mofturile lui daca vrei sa redecorezi apartamentul si poate ca flambe-ul tau de ciocolata, cu crema de ciocolata si cookieuri cu ciocolata nu o sa fie apreciat, desi tu esti mandra ca ti-a iesit exact ca la restaurant.

Dar cand il vezi dimineata ciufulit, cum incearca sa isi desmorteasca mana, dupa ce toata noaptea ai dormit cu capul pe ea, si te intreaba zambaret ce vrei sa mananci, stii ca ai facut o alegere buna.

Daca e sfarsitul lui noiembrie, e momentul sa ne luam calendare pentru Craciun!

2010-11-24T12:09:00.000+02:00

Ca sa fiu mai explicita: in Finlanda e obiceiul ca in noiembrie sa iti cumperi un calendar special: contine doar zilele 1-24 din decembrie, e din carton, si zilele sunt aranjata alandala. De obicei fundalul e legat de Craciun/zapada/Mos Craciun. Si fiecare litera e de fapt o casuta pe care o poti deschide. In fiecare casuta se afla cate o bombonica sau o ciocolatica.

Ceva in genul asta:

Calendarele astea sunt in principal pentru copii si "regula" de folosire e: pe 1 decembrie deschizi casuta cu 1, mananci ciocolata. Pe 2 decembrie deschizi casuta cu "2", si tot asa pana ajungi la 24, cand iti primesti cadoul de Craciun.

Nu prea se impaca asta cu postul craciunului, dar ca sa fim sinceri, cati copii tin post serios?

Daca mai dati in noi, plecam inapoi pe Venus!

2010-11-23T15:32:00.000+02:00

Azi e ziua internationala de lupta impotriva violentei impotriva femeilor, si in Romania avem sloganul "Nu da, daruieste!" Idee draguta. Deci barbatilor, cat de darnici va simtiti?

Imi aduc aminte acum multi ani, eram frumos la prima statie in Nicolina, si pe langa boschetii aia pe unde se zburataie cainii acuma, era un cuplu. Un el si o ea, un Fat Frumos si o Ileana Cosanzeana. El, cu sticla in mana, ea, cu basmaua pe cap. El, zeul naturii, capul familiei, atotputernicul din bucatarie, sufragerie si balcon. Ea, sfiicioasa, isi strangea coltul basmalei in maini, cu capul plecat, asa cum sade frumos in fata puterii lui. Si el tipa la ea, incerca sa o loveasca, ea se mai ferea sprinten, revenea mai aproape de ea, mai zicea si ea cate ceva, printre lacrimi. Parea ca nici unul dintre ei nu facea asta pentru prima oara. Si dupa fiecare rafala de injurii, cand ea incerca sa pastreze distanta fata de pumnii si palmele lui, ea se apropia de el. Asa, ca si cum ar fi fost o musca atrasa de panza de paianjen. Si din pacate nu cred ca asta e singurul caz.

Ma doare sufletul cand vad femei abuzate, si imi pare rau cand, pline de vanatai, se abuzeaza si ele, ramanand langa cineva care nu le respecta. Scuzele cele mai comune sunt lucruri de genul unde sa plec, nu am unde sa stau, doar nu o sa las copiii aici singuri cu el. Poate ca asa e, poate ca nu. Dar cred ca suntem toti de acord ca femeile sunt pline de iubire. Nu trebuie sa ne dati luna de pe cer, nu trebuie nici macar sa ne tineti in puf, si noi suntem langa voi sa va facem mofturile. Trebuie doar sa ne iubiti si sa ne respectati. Si nici asta nu e musai. Daca nu ne iubiti, spuneti-ne si fiecare isi vede de drumul lui. Dar nu asa, sa ne umpleti de vanatai. Si voi tot dintr-o femeie ati aparut, nenorocitilor care va bateti nevestele si prietenele!

Textul care urmeaza l-am scris acum mai bine de un an, pe tema asta. Spuneti-mi voi daca asta ar trebui sa fie atmosfera dintr-o casa.

Pacatosilor, unde va ascundeti? Femeie, Dumnezeu a spus ca tu esti pe pamant ca sa ajuti barbatul. Esti facuta din coasta barbatului. Trebuie sa i te supui si sa il urmezi. Vino aici! Mai repede! Femeie, nu te ascunde. Ai culcat copiii?

Iar ai ars mancarea! Nu am deloc liniste in casa asta. Dumnezeu asa a oranduit, ca barbatul sa fie puternic si sa aduca tot ce trebuie in casa. Tu trebuie doar sa faci mancare si sa speli copiii. Iti e chiar asa de greu? A fost iar maica-ta aici si ati stat la cafea? Uite ce murdar e in casa asta. S-ar duce totul de rapa daca nu as fi eu.

Adu mancarea aia mai repede! Iar bocesti? Acuma de ce mai bocesti? Asa a oranduit Dumnezeu femeile, sa fie proaste si sa boceasca. Vezi ca acum arunc cu farfuria asta dupa tine! Asta e mancare? Femeie, tu ai fost la biserica azi? Asta e mancare? Tu ai pus branza in mancarea asta? Nu stii ca e post? Unde ti-e capul? Lasa-ma cu povestile. Mananca tu branza cand e post! Dumnezeu a zis sa postim, sa ne curatam trupul si sufletul. Dar tu, creatura diavolului, esti prea proasta ca sa te supui poruncilor Domnului.

Vino incoace si pune-mi un pahar de vin! Vinul e sangele lui Dumnezeu, si ne-a lasat porunca sa bem din el. Lasa si sticla aici, ca imi pun singur. Tu nu vezi in ce hal iti tremura mainile? Stai jos aici! Nu-mi zi mie sa nu mai strig, ca nu ii trezesc pe copii. Dumnezeu are grija de ei.

Dar tu cu capul tau prost nu te gandesti ca sunt obosit seara cand vin acasa? Nu te gandesti ca poate ar trebui sa pregatesti ceva de mancare ca lumea? Cand vin eu acasa ar trebui sa fie ca si cand ar veni un imparat. Eu iti dau de imbracat, eu iti dau bani de mancare, eu platesc intretinerea. Tu stai si bocesti si arzi mancarea. Tu ai vazut cum arati? Uita-te un pic la tine. Ti-ar placea sa vii acasa dupa o zi de munca si sa te primeasca cineva asa ca tine? Ti-ai mazgalit ochii si buzele de parca ai fi regina Egiptului. Si umbli si aproape goala prin casa. Fusta pana la genunchi? Ia si te acopera femeie pacatoasa.

Vino incoace si strange de pe masa. Nu ti-am zis ca nu mananc? Da-mi o rosie din frigider. Rosie cu sare am sa mananc. Pana o sa iti intre mintile in cap. Dumnezeu o sa te pedepseasca, femeie proasta. Nu asa ai grija de barbatul tau. Tu trebuie sa ma respecti, sa ai grija de bunastarea si casa mea. Si tu pui branza in mancarea de post! Treci incoace, unde te mai duci?

Singurul lucru bun pe care l-ai facut sunt copiii. Si nici pe ei nu ai fost in stare sa ii faci cum trebuie. Trei fete mi-ai dat. Nu ai fost in stare sa faci un baiat, care sa imi duca numele mai departe. Un baiat, atat ti-am cerut. Ai facut fete, fereasca Dumnezeu sa ajunga proaste ca tine. Un baiat nu esti in stare sa faci. Dar ajunge cu bocetele, azi imi faci un baiat! Treci incoace! Dumnezeu a zis ca femeia trebuie sa faca copii, treci incoace si fa-mi un baiat! Ce te bocesti? Stinge lumina, nu te dezbraca ca o nerusinata. Un baiat sa imi faci, ai auzit?

Nici banii nu mai sunt ce-au fost

2010-11-22T23:38:00.001+02:00

Am observat o noua moda prin magazine. Si nu pare sa fie ceva care tine de cultura, de continent, de marimea sau notorietatea magazinului. Am observat ca publicitatea(sau evitarea publicitatii negative) are un pret mic si totul e facut in spiritul minunat al consumatorismului.

Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?

Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.

De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?

Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.

Christmas tale - part 1 (earrings as bonus)

2010-11-22T12:04:00.000+02:00

Today, Helsinki looks like this:

And that is exactly how the village of Santa Claus looked like 500 years ago, far away in the north. During that time, just in the same village, lived 2 brothers. They were Santa's nephews, the children of Santa's older brother. They loved their uncle so much, that they decided to wear red-and-white clothes, just like him:

HappyBrothers, 6 euros (glass and plastic beads)

The only thing that these brothers would do the whole day, was to help their old uncle. They would make toys for kids, and wrap them up very beautifully. They were making the most exquisite toys in the whole land and for that, Santa would always reward them with frozen cherries, prepared especially for them by Meri, his wife:

FrozenCherries, 6 euros (glass and wooden beads)

One day, they wanted to make a special toy. And for that they needed the advice of a magic man who lived in the woods. So they packed some cherries, said goodbye to Santa, and started their journey. They have been walking for a whole week, when they met two beautiful angels who told them they cannot continue their journey :

SnowAngels, 7 euros (glass and plastic beads, metal charms)

If you want to know why the HappyBrothers cannot continue their journey, join me for the part 2 of the tale.

In the meantime, if you want to have the brothers, or the cherries, or the angels just for your ears, or as present for your friends, write me at loredaja(dot)margele(at)gmail.com.

You can find the complete list of earrings and beads here.

Placinta cu branza sarata

2010-11-19T10:36:00.000+02:00

A trecut mult timp de cand am mai impartasit din experimentele mele din bucatarie. Aseara m-am apucat de bucatarit si am facut o placinta. Muze mi-au fost niste pachete de branza de cotet (cottage cheese, un soi de branza de vaca) si niste feta cam prea sarata. Si daca vreti sa stiti un secret: ca sa nu va curga branza prin tava, sa alergati cu lingurita dupa ea prin cuptor, amestecati niste gris in compozitie. Face minuni ;)

Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:

Imi place sa fac placinte dupa ureche, si nu dupa reteta. Asa tot timpul iese ce trebuie (ca doar nu ai dupa ce corecta), mai pui ingrediente care iti plac tie, mai uiti de chestii care nu iti plac si chestia cea mai faina e ca a doua oara cand faci "acelasi" lucru, iese ceva diferit. Cred ca dupa o experienta de genul asta a exclamat Eminescu: toate-s vechi si noua toate.

De ce nu o sa (mai) folosesc in veci serviciile de la UPS

2010-11-18T22:09:00.000+02:00

Sa o luam cu inceputul. Am comandat 4 tricouri din US, si pentru ca m-am trezit tarziu, am vrut sa le primesc repede. Respectivul magazin, despre care am doar cuvinte de lauda (o sa zic mai tarziu de ce), avea 2 optiuni: posta(pt aia care se gandesc din timp ca vor tricouri), si UPS. Am ales UPS, ca ajungea in 3 zile. Si la pretul livrarii s-a vazut, dar sa trecem peste asta.

Trec vreo 2 zile, si primesc un telefon de la vama cum ca a venit un pachet pentru mine si trebuie sa platesc taxe pentru el. Cam 30% asa din valoarea pachetului. Explicatia lor? Pai cum, dar is rufe, si pentru astea taxele sunt mari. Mirarea mea? Mai luasem rufe de pe net, si nu am platit nici o taxa nimic. Ca sa nu mai zic ca am primit tot din US, dar prin posta normala, un pachet, si nu m-au pus sa platesc nimic la vama. In fine, nu puteam sa ma cert cu madam de la vama. Am primit factura pentru taxe de la UPS, ca cica asa functioneaza: ei platesc pt mine si eu le platesc lor inapoi. Ok, clar pana aici.

Dar azi am primit o alta factura, tot de la UPS. Si zice-asa: factura pentru "notice of payment". Asta o fi..
a) ca m-au sunat aia de la vama ca trebuie sa platesc?
b) ca mi-a trimit UPS o factura pe hartie? dar daca o platesc pe asta, oare nu o sa mai primesc inca o factura, pentru hartia de la notice-ul asta, si sa intru asa intr-un labirint infinit?
c) ca au ei petrecere de Craciun si le trebuie bani de cadou?

In primul rand ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa platesc toate astea, si in al doilea rand de ce pisicii mei trebuie sa le platesc?!

Helsinki azi

2010-11-18T09:20:00.001+02:00

Totul s-a petrecut peste noapte.

Lumina cat epsilon + zapada = Helsinki azi:

Au si ei blondele lor...in parlament

2010-11-17T11:23:00.001+02:00

Atata valtoare, atatea comentarii si atatea rautati ce a inghitit saraca Romanie in frunte cu dna Udrea, de parca ea ar fi singura blondina care a ajuns sa conduca un minister. A crosetat saraca in direct, a dat cu mopul, si tot nu a putut sa convinga ce potrivita e ea pe post. Dar nu despre ea vreau sa va scriu. Ci despre faptul ca nu e singura Barbie (mie nici macar nu mi se pare cotropitor de frumoasa), care are poponetul pe un scaun tapitat dintr-un parlament.

Ieri in ziar era o informatie despre o fosta tanti purtator de cuvant a parlamentului finlandez care si-a vazut moartea cu ochii cand a dat cu masina intr-un elan pe strazile patriei. Pana aici nimic nou. Sunt multe accidente cu elani/reni, de asta o sa observati ca sunt garduri acolo unde e padure langa sosea(oare exagerez daca zic ca in 90% din sosele?). Gardurile respective impiedica in principiu fiarele astea ale padurii sa zburde fericite pe sosele. Dar ceea ce mi-a atras atentia in ziar a fost pagina urmatoare, unde se vorbea despre o fosta ministra a Finlandei. Numele ei: Tanja Karpela. Poate baietilor le suna familiar: inalta, blonda, Miss Finlanda in '91 si participanta la Miss Univers in acelasi an. Si model de lenjerie intima.

Tanti Tanja a fost ministru al culturii in Finlanda, in 2003-2007. Acum e doar o blonda cu un trecut glorios si cine stie ce viitor la orizont. Ma intreb daca cele doua blonde se cunosc. Cred ca s-ar intelege de minune ;)

Boutique: Berries edition

2010-11-15T23:24:00.000+02:00

Winter is really at the corner, so now it's the right moment to pick up the last berries in the forest.

Lingonberries are red,

Blueberries are blue,

Raspberries are pink

They all are cute and so are you. (see, you're the bigger bead in there)

Cheesy rhymes, girlish necklace made from wooden beads with a touch of organza.

Forrest Fruits Flurry, 10 euros.

You can see the brown of the forrest basket, the red of the lingonberries and some hidden treasures - maybe some strawberries left from the summer?

Lingonberries necklace from wooden beads, with a couple of plastic see-through ones, 10 euros.

The fruits have gone wild and are having a party, right at your ears!

Berries Party, made from wooden and plastic(the black ones) beads, 5 euros.

You can find me at loredaja (dot) margele (at) gmail (dot) com if you want to get yourself some berries. The full list of goodies is here.

O campanie misto anti-beut pana la refuz

2010-11-15T11:59:00.001+02:00

Or fi avand finlandezii 200 sinonime la "beat", dar au si o campanie care mie imi place foarte mult, anti-bautura.

Se adreseaza tinerilor, si au impanzit orasul de postere. Am vazut-o si anul trecut, si a aparut iar si anul asta, iar dupa parerea mea, banii incasati de firma care a facut posterele au fost niste bani foarte bine cheltuiti. Nu iti face morala ca "nu e bine sa bei", sau ca imbatranesti din timp, ci iti arata exact ce se intampla cand bei - faci pipi pe tine si versi in posetuta ta de tinte si sclipici. How cool is that?

Situl are 2 sectiuni - una pentru baieti, una pentru fete, si are cate o povestioara pentru fiecare din cele 2 situatii. Din cand in cand te mai intreaba daca ai fost vreodata in locul unuia din cele doua personaje. Mai gasiti sectiuni cu mituri si "realitati" despre diverse lucruri afirmate de oameni (de ex. "ma simt mult mai sexi daca am baut", si care e realitatea de fapt), o droaie de linkuri si un filmulet cu o vedetuta pe covorul rosu.

Campania se numeste Siistiä vai noloa? (Tidy or embarrasing?) Daca va intereseaza, gasiti situl aici. Chiar daca nu intelegeti finlandeza, eu zic ca merita sa aruncati un ochi, e destul de descriptiv.

Acei ghimpi numiti frati/surori mai mici

2010-11-14T20:35:00.000+02:00

Cat am fost mica mi-am petrecut verile la tara. Si tot timpul ma imbufnam cand diverse babute carora le curgeau dintii in gura ma strangeau de obraji si exclamau extaziate "Vai, dar ce mare te-ai facut!" Cred ca de fapt asta era alta modalitate de a spune "Vai, dar cat am mai imbatranit". Sau cand plescaiau "Atatica erai cand te-am vazut ultima oara", si se aplecau sa isi propteasca palmele in dreptul genunchilor, de parca ar fi cine stie ce inalte si trebuie sa se coboare ca sa arate inaltimea unei zgatii de fata de 3 anisori.

Cam asa si eu. Ori a trecut vremea, ori am imbatranit, ori a udat-o cineva de a crescut asa mare si frumoasa. Stiam ca o sa creasca mare, dar era ceva de domeniul viitorului si foarte viitorului, pentru ca nu-i asa, eu o sa fiu mereu sora cea mare, care mereu o sa fie cu niscaiva ani mai mare decat ea. Eu o sa ajung prima la scoala, si o sa ma impiedic de jucariile ei cand o sa vin acasa. Eu o sa invat prima sa fac bastonase, eu o sa dau prima examen de admitere, eu o sa dau la facultate prima oara, eu o sa am o intalnire prima si eu o sa trebuiasca sa lupt pentru fiecare 10 minute de stat in plus seara afara. Si totusi, ea a facut prima bastonase, pe agenda de servici a lui tata, ea a dat prima capacitatea, ea si-a depus prima dosarul pentru facultate si ea a fost prima care m-a luat de mana prima oara si mi-a zis sa nu mai plang cand luam cate un 5 cu predilectie la chimie. Iar cand punea manuta ei grasuta pe capul meu si incerca sa ma stranga in brate, stiam ca nenorocitele alea de note mici, singurele probleme ale mele ale momentului, nu sunt mai importante decat faptul ca (papusa) Rucsandra se certa cu (papusa) Simona de la minijupul galben pe care il facuse mama din niste resturi de fas.

Dar sa nu credeti ca fratii si surorile mai mici is numai lapte, miere si ochi mari si inocenti. Nu! Ei sunt acei monstruleti care te parasc pentru orice chestie (inclusiv daca le-ai spus ca ei is niste paraciosi daca te parasc). Tot ei sunt cei care de regula sunt in gratiile parintilor, si in urma oricarei dispute ei sunt cei care castiga. Si cei care iti rup cartile, sparg borcane prin casa si tu trebuie sa cureti, trebuie sa le schimbi scutecul, iti dau nopti nedormite ca le iese cate un dinte, urla daca le-ai luat o jucarie. Dar mai presus de toate, ei sunt primii care ne fac sa vedem ca a trecut timpul si am imbatranit. Si chiar daca nu suntem acolo sa ii vedem cum cresc, ei totusi cresc si ne trezim ca ne uitam la niste adulti. Cu exact aceleasi temeri, aceleasi dorinte si aceleasi probleme pe care le aveam si noi. Diferenta e ca ei nu au pe cineva sa ii ia in brate, ci au pe cineva sa le dea sfaturi (pe care oricum nu o sa le aplice).

Daca ai un frate mai mic, sau o sora mai mica, adu-ti aminte ca ai fost si tu ca ei. Si mai adu-ti aminte ca atunci cand treceau strada te strangeau tare de mana si se bazau pe tine ca ii feresti de toate relele. Asa ca ia-ti inima in dinti si spune-le din cand in cand ca ii iubesti.

Boutique's got new earrings!

2010-11-11T12:15:00.001+02:00

Boutique has got new goodies today. Check them out!

Fire&Ice, earrings from plastic glassy beads

Price: 5 euros

pretty in pink, made from plastic beads and polymer clay

Price: 7 euros

Broken Ice, earrings from glass and plastic earrings. The white glass beads look like being made from broken glass.

Price: 4 euros

Each piece that is coming to your house will bring its story along. Check the right side of the blog for info on transport.

Din minunile limbii finlandeze: lichiditati

2010-11-10T10:03:00.000+02:00

Ieri m-am delectat cu 3 ore de finlandeza. Mai exact, cu constructia formei de trecut imperfect. In finlandeza sunt doar 2 timpuri: prezent si trecut. Pentru viitor se foloseste tot prezentul. Ai zice ca e usor, nu? Stai sa vezi cele 3 paginoaie de reguli pentru cum se construieste trecutul in functie de terminatiile pe care le are radacina verbului conjugat la prezent. Frumos, electric, mirobolant! Ca sa sumarizez: la prezent mai dublezi niste vocale, la trecut mai tai din ele, mai inlocuiesti cu alte vocale sau silabe, iar daca verbul e scurt (adica are vreo 2 silabe), mai tai toata terminatia si pui altceva in loc. O delicateta de zile mari. Hai ca v-am ametit destul.

Dar ce o sa va amuze e faptul urmator: la apa minerala, nu se zice in mod curent "apa minerala", ci vichyvesi (adica apa vichy). Asta pentru ca prima apa minerala care a aparut in Finlanda a fost de marca Vichy, si lumea a crezut ca vichy asta inseamna: minerala.

O alta chestie, tot legata de lichide, care mi s-a parut foarte potrivita pentru descrierea poporului e faptul ca pentru cuvantul "humalassa" (adica beat), oamenii astia au, nici mai mult nici mai putin de *200* sinonime. Poti sa faci o revista intreaga cu integrame numai din cuvantul asta..

Si ca sa incheiem tot cu un "semn" de apa, va prezint verbul a inota, care e unul din preferatele mele in finlandeza. Sa va explic de ce:

Eu inot - minä uin
Eu am inotat - minä uin
Eu voi inota - minä uin

Näkemiin si sa ne auzim cu bine :)

Boutique-ul de bijuterii s-a deschis. Poftiti!

2010-11-07T14:34:00.004+02:00

Ziceam acum ceva timp ca imi place sa fac bijuterii. Toate piesele sunt unicate, facute de manutele mele, in sufragerie, deci sigur nu o sa mai aiba nimeni ca voi. Si fiecare bijuterie are o poveste.

Hidden Roses, cercei din margele de plastic si pasta modelatoare.

Pret: 5 euro.

Later edit: Cerceii nu mai sunt disponibili, saptamana care vine se indreapta spre caminul lor nou.

Cleopatra Snake, margele din plastic si sticla.

Pret: 7 euro

Pure, margele din sticla cateye si margele de plastic.

Pret: 7 euro.

Ca sa comanzi, trimite-mi un email la loredaja.margele@gmail.com cu numele produsului si adresa ta. Continuam de acolo. Daca esti in Helsinki, putem sa ne intalnim fata in fata sa le primesti.

Get 'em while they're hot :)

Cele mai frumoase 2 cuvinte

2010-11-06T22:44:00.003+02:00

Am auzit prima oara melodia asta cat eram in Grecia. Imi place, imi place, imi place! Si se si potriveste de minune in timp ce mai bilutesc la niste cercei/margele.

ps. Da, si barbatii au suflet ;)

Cica pentru viitoarele mirese/prietene/logodnice

2010-11-03T14:47:00.002+02:00

(post re-scris, ca desteptul de blogspot ma delogase intre timp..dar imi lasase pagina deschisa)

In fiecare dimineata o prietena draga imi furnizeaza revista presei, in general din ziare dinozaurice pentru cancan, ziarul de iasi si altele asemenea. Cireasa de azi a fost un articol din cancan care ne invata, pe noi, reprezentatele sexului frumos dar slab, cum sa procedam cand avem acasa o comoara de barbat: cum sa responsabilizezi barbatul care se poarta vezi doamne ca un copil. Chiar daca raspunsul evident e "la fel ca pe un copil", asta e o varianta mai fast-paced, ca nu ii convine nimanui sa astepte 20 de ani pana se maturizeaza prietenul/sotul.

Pentru cei care nu sunt dispusi sa ii prinda seful la munca dand click in cancan, pun mai jos sfaturile, si cu observatii personale ca sa nu ma bucur numai eu de intelepciunea mea. Dupa o varsta, trebuie sa o revarsam(intelepciunea) inapoi in popor.

Deci oamenii astia zic cam asa:
Invata-l sa iti fie alaturi practic, nu doar cu prezenta;
Clar ca lumina zilei. Dupa ce l-ai asteptat 20+ ani pe Fat Frumos, normal ca trebuie sa tragi in continuare de el sa iti fie alaturi. Dar ai grija ca in practica sa nu il cicalesti.

Roaga-l si incurajeaza-l sa te ajute la treburile gospodaresti;

Sambata dimineata, cand faci curatenia saptamanala, ia pe tine un neglije si incepe sa umbli prin casa. Sigur o sa faca luna, daca ii legi de maini un aspirator si carpa de sters praful.

Chiar daca nu face totul asa cum iti place, nu-l critica. Gandeste-te ca nu a fost invatat in familie si nu are de unde sa stie sa faca totul ca la carte;

Sa zicem ca s-a nascut in codru si nu l-a invatat nimeni nimic in familie. Poarta-te frumos, nu critica, lauda. Merge bine daca esti insarcinata, asa ai niste experienta pentru cand se naste bebelusul.

Nu il compara cu tatal tau sau cu alti barbati (mai mult ca sigur nici tie nu-ti place sa fii comparata cu mama lui sau cu alte femei);

Comentariile de genul "Iubitule, ai mostenit ochii frumosi ai mamei tale" nu se pun?

Daca aveti copil, roaga-l pe el sa stea cu cel mic atunci cand vrei sa te relaxezi sau sa te aranjezi;

Anunta-l cu zambetul pe buze ca tu mergi sa te dai cu oja la salon. Intre timp el trebuie sa adune pireul de morcov de pe canapeaua din sufragerie si sa duca tzancul la vaccin. Si ca sa fii sigura ca intelege exact, explica-i ca trebuie sa fie practic alaturi de copil, nu numai cu prezenta.

Lasa-l sa se descurce singur in orice situatie, chiar daca nu a fost invatat de la parinti sa-si poarte singur de grija. Nici tu nu te-ai nascut invatata;

Cum ramane cu "impreuna la bine si la rau"? Si daca vrei sa ajungeti vreodata la opera impreuna, ai grija in ce situatii se baga. Nu ai vrea sa il astepti cu biletele in mana in fata operei si el sa te sune sa iti spuna ca "are o situatie" si nu poate ajunge.

Ca sa-l inveti sa-si asume responsabilitati fata de copil, mergeti impreuna la medic atunci cand cel mic se imbolnaveste;

Am asa o impresie ca el o sa se intoarca si mai bolnav decat era la dus. El, adica El, Fat Frumos.

Incurajeaza-l sa discute cu cel mic fara sa intervii in relatia tata - copil.

El: Asculta aici la tata, femeile e proaste, nu-s bune de nimic si ele trebuie sa tremure cand vii tu acasa si dai cu pumnul in masa.

Tu nu zici nimic si te miri dupa aia in 20 ani ca te uraste nora.

Avand in vedere ca sunt atatea cupluri care au rezistat zeci de ani, cred din ce in ce mai ferm ca toate statele ar trebui sa fie conduse de femei. Asa am avea numai bombardamente cu flori si razboaie de complimente.

Sauna + Vihta = Love

2010-11-01T23:20:00.000+02:00

Am mai vorbit eu despre sauna inainte, dar cum acum se face intuneric si frig incep sa ma oftic ca nu am reusit sa rezervam si noi un "timp" in sauna cladirii. Aproape toate cladirile din Helsinki au o sauna comuna. Familiile locatare rezerva cate o sesiune de doua ore pe saptamana pentru sauna, ore pe care le au sa stea frumusel in aburi. Si acum iarna, sa foloseasca vihta pe care le-au facut de Juhannus, sa le moaie in apa si sa se plesneasca cu ele, ca sa revigoreze circulatia sangelui. Vreau si eu!

Si daca vreti o imagine mai clara a ce se intampla:

Desenul e de pe un sit superb de unde am mai invatat si eu una-alta in ceea ce priveste tarile nordice. Nu am sa spun Scandinavia, ca Finlanda nu se considera o tara scandinava.

Ca sa va delectati ochii, aruncati un ochi aici.

Oglinda oglinjoara 2

2010-10-27T23:13:00.001+03:00

Nu puteam sa pun o singura poza aici. Multumesc Sandra! Daca cineva mai doreste, daca cineva mai pofteste, puteti sa ii scrieti ei direct.

Oglinda oglinjoara

2010-10-27T12:48:00.001+03:00

Imi place sa citesc reviste glamour. Si, ca orice fata, m-am intrebat de multe ori cum ar fi fost viata mea daca aveam soldurile mai inguste, mai putine cosuri, picioarele mai lungi. Si un job de fotomodel. Calatorii, machiaj, bijuuri, haine, poze, poze, poze, mancat fructe toata ziua, mers la sala. Nu job 9-5 de luni pana vineri!

Sambata, in loc sa stau acasa sa fac curat, mancare, si sa ma pregatesc de sezatoare, am avut o sedinta foto, cu o draga prietena, Sandra. M-a mazgalit frumos, a aranjat luminile, am avut muzica faina, ce mai, un studio adevarat.

Un preview din ce-a iesit:

Aici puteti sa vedeti mai multe portrete.

Albume, organizari si dureri de cap

2010-10-26T12:19:00.001+03:00

Imi plac albumele la nebunie. Albume de familie, albume cu poze, albume cu orice, numai albume sa fie. Legate frumos, cu diverse chestii lipite pe si in ele. Cred ca scrapbook-urile au fost inventate pentru mine.

Asa ca de acum cateva saptamani, de cand m-am apucat de nunta, caut un "scrapbook"in care sa fac un fel de jurnal al nuntii. Ce am reusit sa organizez, ce nu, ce mai e de facut. O chestie pe care o sa o citesc cand o sa fiu baba si o sa simt fioarele/fuioarele si nervii organizarii. Si tot caut, si nu am gasit inca nimic.

Aveti idee unde pot gasi asa ceva?

Eu, 1900 km si ce am lasat acolo

2010-10-22T10:56:00.001+03:00

Vama Veche - Calul din Marlboro

Mi-e dor de acasa. M-a lovit asa subit. Asa credeam eu. De fapt, e acolo, undeva, tot timpul, dar nu il las eu tot timpul sa iasa la iveala. Mi-e dor de orasul asta aflat la 1900 km de unde sunt acum. Mi-e dor...si doare. Asa, un pic.

Filantropica..aproape cu acte in regula

2010-10-21T20:53:00.002+03:00

Muraturile sunt in borcan, painea la facut, asa ca pot sa va povestesc ce mi s-a intamplat azi. Si musai sa vad zic, ca am avut o impresie de deja-vu mai ceva ca adevaratele deja-vu-uri ale mele.

Ieseam din gara, sa merg spre Kamppi la autobuz. De obicei la gara e ameteala mare, sunt multi oameni, de toate felurile. Care mai de care cu bagaje, care mai de care fuga dupa tren, fuga dupa autobuz si tot asa. Si mai e si o statie de taxi. Tot la gara vin si autobuzele dinspre aeroport.

Deci ieseam din gara, mergeam cu pasi repezi. Cand aud o voce firava: Do you speak english? Un nenisor care imi ajungea pana la umar, infofolit intr-un palton, putin par pe cap. Arata ca un veritabil om de afaceri. Curatel. Numai ca nu prea avea tupeu. Eu "spic inglish", cum sa nu spic? Asa ca a urmat dialogul in engleza.

Eu: Pot sa va ajut cu ceva?
Nenisor: Tocmai am venit de la Manchester. (moment in care eu detectez un foarte slab accent englezesc. slab, dar straduit). Masina mea...blablabla ceva ce nu am inteles....masina...iar bla blabla ceva ce nu am auzit deloc....asa ca masina mea...si iar ceva zis repede si cu tonul foarte coborat.Puteti sa imi imprumutati 2 euro?

In clipa asta mi-a venit sa rad. Mai, dar nitzica originalitate, nimic?! Am vazut si eu filmul ala.

Asa, sfat gratis din partea mea in cazul in care oamenii astia ajung sa imi citeasca blogul: Nenisorilor, daca tot faceti o treaba, macar face-ti-o ca lumea: nu ziceti ca sunteti din Manchester daca nu aveti accent, daca vreti sa pareti oameni de afaceri macar fiti mai siguri pe voi, mai hotarati si vorbiti dom'le mai tare si cu tupeu. Ca doar nu sunteti la cersit, nu?

Cloudberry Sofa - primele rezultate

2010-10-21T12:25:00.000+03:00

Ziceam acu ceva vreme ca am inceput un grup de "creative writing". La prima intalnire am fost 3 oameni(aproximativ 4, daca numaram si persoana care a venit pe final). La a doua intalnire, de aseara, au fost nici mai mult nici mai putin de 6 oameni! Impreuna cu cei care au venit sa spuna "salut", au fost 10!

Imi creste inima cand vad ca sunt si alti oameni interesati de scris. Pentru mine a fost un challenge sa ii zicem pe englezeste, pentru ca nu am mai scris povestiri pana acum in engleza. Daca vreti sa va delectati/sau nu, pun mai jos prima povestire pentru grup, dupa tematica "anger" - de care eu m-am cam indepartat cu gratie. Totate povestirile, alte tuturor celor care sunt de acord bineinteles, vor fi publicate si aici.

Si acum luati o cana de cafea si rabdare, ca urmeaza (din pacate in engleza, si cu greseli):

I can see some blood dripping from his upper lip on his lower lip, making room through the cracks. His whole skin is cracked, I can almost see the flesh under it. The blood is burning over his arid skin. He’s licking his upper lip, but he’s out of saliva, so the blood doesn’t go away. The only thing that happens is his blood smudging his cracked and dry mouth, and his evil teeth. Teeth that bite from inside his cheeks. I want with all my being that he’s got one crack for each and every bruise that he ever gave me.
I scoop my legs under me. It’s cold, the sandstone is cold, and the wall is stinging me. I feel I’m going numb. I can see his snake’s tongue, like a metallic saw, cutting through each piece of innocence I still have left.
I’ve been growing here. At times when kids were going to Dad’s Day fairs, I was home, under the table, shaking, knowing that he would come home and throw an empty bottle at me. He never did. I was hoping he would, and then we could be friends. Some kids at the shelter were saying that that happened with them and their dads. I feel sick. So much trust, so many hopes, so much misery, for nothing. So many childish dreams. The only thing I learnt from him is how to swear. And how to stay still when I just want to hit him so hard that he would ask me to forgive him.
One second, and the shower hose is eating again at my flesh. One second of not paying attention, on the cold tiles. And his bloodshot eyes. I’ve never seen so much hatred in my life. With every day, with every blink of eye, with every drop of air that he sucks, his hatred grows bigger and bigger. Sometimes, when I count my bruises, I wonder how much hatred it takes to suck him in, to make him the Hatred Man. We could learn at him in school and the small girls would know to stay away from him, when they are grown up women. They at least would never marry a Hatred Man and thousands of children would be spared. My leg is aching.
I tried once to drink some washing powder. To clean away whatever’s wrong about me.
He’s shouting at me, and I cannot make myself smaller than this. I would like to be a fly. Stinky, ugly fly that no one cares or bothers about. I can fly over shit. I’ve been in shit for such a long time, that now I want to see how it looks from above. I feel I could yell. Not scream, I’ve done enough of that. Just in my dreams, as to not wake up the soon-to-be Hatred Man.
I wrote my will. It was easy to write, I have nothing to give. I just wrote that I leave all my longing, and all my hopes on my mother’s tomb. Then I got myself an A4 with his face printed on it. I stuck it on my face. And I waited for him.
He came late. I could hear him clearing his throat and spitting in front of the door. I straightened up. He opened the door, stepped inside. I was with my back at the door. He shouted at me, to go. Or face him. He’s smelling of alcohol and whores. I tightened my grip on my mother’s picture. He undid his belt and struck me. Once. Hard, with all his power. I turned, and the picture fell from my hand. He saw it, and he saw his picture on my face. I could feel the world shattering on me. On him. He was sitting in front of me, dumb. I tried to pick up my mother’s picture. He hurried up to get it before me, got tangled up, and fell on the ground. He was crying. With all his Hatred Man heart, with his entire weight, with all his loneliness, all his anger, all his unclosed wounds. And from that moment on, I knew I loved him.

Finlanda. Cu "F" de la cotet.

2010-10-13T14:25:00.001+03:00

A inceput sa imi placa la nebunie toamna. De cand ma stiu, anotimpul meu preferat a fost iarna. Imediat ce m-am mutat in Finlanda, anotimpul meu preferat a devenit vara. Dar acum..imi place toamna.

Nu am sa intru intr-o divagatie draguta despre frunzele rosii si verzi, despre copacii care parca sunt de aur din cauza soarelui in frunzele galbene, sau despre belsugul de prune la 1.5euro/kg din magazine. Am sa vorbesc despre mersul la cotet.

Ce poti face toamna la cotet? Cam acelasi lucru pe care il faci si vara: mananci, faci sauna, te plimbi prin padure. Pescuiesti. Daca esti norocos, prinzi o stiuca de 2.8kg (asa cum am facut noi weekendul asta). Si in loc de a merge la cules fragi si mure, mergi la cules ciuperci. Chiar ieri la ora de finlandeza am avut propozitia asta: Sa mergi toamna prin padure cu un cos in mana si cizmele de cauciuc in picioare e minunat! Si chiar asa e. Cu 2 cosuri de nuiele, am mers in padure dupa ciuperci si ne-am intors cu cosurile pline. Ca sa vedeti cat de entuziasmati sunt finlandezii de ciuperci, au un verb special, sienestää, care inseamna "a culege ciuperci". Si ca sa va mai faceti inca o idee despre valoarea lor, trebuie sa stiti ca unul din cei mai bogati oameni din Finlanda e un italian care s-a mutat aici, si exporta ciuperci din padure in Italia.

Si intre noi fie vorba, nimic nu se compara cu a veni de afara cu nasul inghetat si sa ajungi in cotet, unde pocnesc mocnit lemnele in soba, semintele de bostan se prajesc cumincioare, si miroase a placinta cu ciuperci proaspat scoasa din cuptor. Iar in timp ce iti scoti din picioare sosetele de lana care ti-au tinut cald in ciubotele de cauciuc, dai cu nasul de navodul intins asa de decor, in care sunt prinse falci uscate de stiuci.

Cine nu a simtit toate astea, nu are dreptul sa spuna ca stie Finlanda.

Grecia, musacaua mea draga - III

2010-10-13T13:51:00.002+03:00

Partea I
Partea II

Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.

Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?

Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.

Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta? (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.

Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.

Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.

Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.

Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.

Grecia, musacaua mea draga - II

2010-10-07T09:43:00.001+03:00

Partea I

In episo dul trecut povesteam despre invelisul musacalei. Acum sa ajungem la umpluta: insula Paros(nu Păros).

Insula Paros e la 5 ore cu barca de Pireu. Banuiesc ca tanti de la ghiseu ne-a vazut mai rupti in coate, ca ne-a oferit bilete fara loc, asa ca atunci cand am ajuns pe barca habar nu aveam ca poti rezerva loc. Ne-am dus ca paduchele in frunte la locurile cu aer conditionat, tapiterie moale si ecrane cu Mr Bean, asta pana sa vedem ca lumea avea bilete cu loc. Asa ca ne-am luat frumusel sarsanalele si am mers pe punte, care se pare ca era pentru cei ca noi. Inchipuiti-va numai: pleaca de la loc cu aer conditionat cand afara puteam sa vad caldura cu ochiul liber, si ajuns pe punte, acoperita cu niste sticlarie si scaune de plastic - curat sera! Am trecut peste asta, si am ajuns intr-un final inapoi la locurile aerisite. Asa ca dupa 5 ore in care m-am delectat cu Living to tell the tale a lui Marquez am ajuns in Paros. Prima impresie? Inca de la coborarea din barca am fost asaltati de un conglomerat de bastinasi care isi ofereau care mai de care serviciile de cazare. Phiu!

Am stat in Parikia. Si ca sa va faceti o idee despre Parikia, am ajuns sa stam acolo 8 nopti in loc de 2 pentru simplul fapt ca e un loc unde toata lumea pare sa cunoasca pe toata lumea, tanti frantuzoaica la restaurantul careia am mancat in prima seara ne-a salutat in fiecare zi dupa aia, pepenii erau divini, gazda hotelului unde am stat era foarte draguta, puteam sta la plaja, am inotat, am mers la scuba diving, e rost sa mai continui? Singura mea intrebare a fost de ce nu au toate casele acoperisuri albastre, pana sa ma dumiresc eu ca pozele pitoresti pe care le vazusem cu acoperisuri albastre erau de fapt biserici sau manastiri.

Mi-au placut strazile inguste, smochinele de pe marginea drumului (direct din copac), plajele cu nisip fain si apa si mai faina, magarusii din umbra caselor albe, oamenii vorbareti, micul dejun in balcon, mirosul de gratar, livezile imense de maslini, cremsnitul de la o cofetarie ascunsa pe o straduta, doi pui de matza care se tineau dupa mine de parca erau cainii mei, si un anume magazin de bijuterii. A fost primul concediu, de cand suntem in Finlanda, pe care l-am petrecut in alta tara decat Romania.

Desi in principiu imi place sa evit cliseele, pot sa spun cu mana pe inima ca m-as intoarce acolo. Si as sta un pic mai mult. Vreo 3-4 luni, asa.

Partea III

Revista pres(ent)ei

2010-10-06T11:56:00.000+03:00

Inca sunt datoare cu ce s-a intamplat pe insula in Grecia, si in ziua de gratie 23/24 septembrie, inapoi in Atena. Totusi, in ultima vreme s-au intamplat multe lucruri, si am fost harnicuta ca o albinuta.

Am inceput un nou curs de finlandeza. Mi-am supraestimat un pic calitatile, si dupa ce m-am simtit ca ultimul dintre pamanteni la o ora de Suomi4, am reusit sa ma transfer la o clasa mai aproape de nivelul meu, adica Suomi2. Profesoara e extraordinara si m-a bucurat sa imi dau seama ca imi mai aduc aminte chestii invatate acum aproape 1 an. Deci, minä puhun suomea*. Zmoac, zmoac, inteligenta lu' mama.

Alta chestie faina e ca respectivul curs Suomi2 e intr-o cladire a universitatii exact langa Biserica Alba. Adica am onoarea sa vad catedrala si pe zi, si pe noapte, si mai vad si eu ce se intampla in centru. Chestia mai putin faina e ca asta e singurul corp de universitate in care sunt inspaimantata sa intru. E *plin* de statui! Deci orele de finlandeza nu o sa fie doar ore de finlandeza, ci si epopei in care eu lupt de zor cu frica mea de statui. Brrrrr

Si ultima veste mareata e ca impreuna cu Helena incepem un grup de creative writing. Se cheama cloudberry sofa si joia viitoare avem prima intalnire. Deci daca esti in Helsinki si ai chef sa auzi niste povesti scrise de alti oameni, in timp ce stai frumusel pe canapea la mine acasa sau acasa la Helena, sau vrei ceva care sa iti dea inapoi "puterea" de a scrie, asta e locul pentru tine! Ca bonus, jocuri cu cuvinte, care au rolul sa stimuleze creativitatea. Asta ca sa nu mai poata nimeni spune "as scrie dar nu stiu despre ce".

Ta-da si pe mai tarziu.

Grecia, musacaua mea draga - 1

2010-09-28T11:52:00.003+03:00

Am luat biletul spre Atena prin aprilie, cand in Helsinki e nebunia cu Hullut Päivät (Crazy Days), adica o saptamana in care mergi si cumperi de nu mai poti diverse produse de la cel mai scump mall: Stockmann. Singura parte care imi place la Crazy Days e ca si Finnair se baga in seama cu niste bilete mai ieftine de avion. Asa par example, un bilet spre Bucuresti e in mod normal cam 300e, dar ei il dau cu 180 sau 200e.

In aprilie habar nu aveam ca o sa fie proteste in Atena, ca o sa le taie si lor salariile, si ca o sa apara tantarul mai vajnic decat ala anofel, care da gripa West Nile. Asa ca am pastrat planurile de a merge, desi aveam inima stransa ca raman blocata pe undeva pe o insula la +25 grade, si nu mai apuc sa vin la servici si la +13 grade prea curand.

Atena mi se pare un conglomerat interesant. Acropolele, diverse alte coloane albe ca niste ciolane, se lafaie la soare, in timp ce pe strada claxoneaza toata lumea si uita sa opreasca la trecerea de pietoni. Per total Atena nu mi-a placut, de ce sa mint. Prea aglomerata pentru gustul meu, prea pulsanta, prea harababura de imi spuneam cate o rugaciune inainte sa trec strada. Asa frica nu mi-a mai fost de strazi de cand eram mica si strada cu 2 benzi de langa bloc mi se parea imensa. Am stat o zi in Atena, si mi-a ajuns. Desi trebuie sa recunosc ca gyrosul pe care l-am mancat a fost foarte bun, si am invatat ca painea pe care ti-o aduc la restaurant, ca antreu, fara sa o comanzi, nu e din partea casei, ci trebuie sa o platesti, chiar daca era veche si nu ti-a placut deloc. Alte lucruri notabile: langa hotelul unde am stat era un restaurant romanesc care se chema Iasi Cafe, anunturi cu transporturi persoane catre Romania pe fiecare colt de strada, multi romani care vindeau suveniruri, si niste salate atat de bune, de m-au facut sa imi para rau ca stau intr-o tara nordica.

Mai acus vorbim despre umplutura din musaca: insula Paros.

Partea II
Partea III

Sting@Helsinki - I was watching you

2010-09-11T16:10:00.001+03:00

In ultima vreme am vazut numai batranei in Helsinki: Leonard Cohen, Bryan Adams si ieri...Sting. Gadiliti-va urechile cu o inregistrare din acelasi tur, dar alt oras:

Ce mi-a placut: superba orchestratia! Muzica absolut minunata, iar dirijorul era ceva gen fluture. La cate fandari, sarituri, topaieli si miscari yoghine a facut, ma mir cum de nu a obosit mai repede. Tipa cu baking vocals, Jo Lawry dupa cum ii zicea invatatoarea la scoala, are o voce foarte faina. Scena aranjata frumos, totul organizat profesionist. Sala arhiplina. Melodii triste de mi-a venit sa plang.

Ce nu mi-a placut: melodiile mi s-au parut ca se aseamana foarte mult din momentul in care deschidea Sting gura pana o inchidea. Miscare scenica putintica, si publicul nu prea a fost implicat.

Acest piroman numit Helsinki

2010-09-11T15:38:00.003+03:00

Joi mi-a fost dat sa vad si sa aud ceva ce nu credeam in veci ca o sa vad: podul dinspre Ruoholahti si Lauttasaari a fost ridicat!! Un ditai podul, pe care trec in fiecare zi, eu si alte cateva zeci de autobuze, masini, biciclete si alergatori. Si in tot puhoiul de apa erau luminite mici si multe, de ziceai ca e vreo inmormantare incasa cu cosciugul facut pluta spre nesfarsituri. Era intuneric, si mi-a luat ceva timp sa ma prind ca luminitele alea erau de fapt de la barcile din apa. Barci care se indreptau spre...campionatul national de artificii! Na, daca ai barca, nu te inghesui ca tot muritorul, ci iti pui frumusel fundul in barca si te inghesui pe langa ceilalti ca tine.

Plajele pline, podurile pline, mainile pline cu cutii de bere, si artificii. Se pare ca in total s-au folosit cam 1000kg de exploziv si au fost 5 echipe care s-au batut pentru titlul de cel mai piromanicios dintre piromaniciosi.

Clatiti-va ochii cu niste poze superbe facute de Sandra:

Margele de toate felurile pentru toata lumea

2010-09-03T19:49:00.001+03:00

Proaspete locatare temporare ale cutiei cu bijuterii, tocmai iesite din manutele lu' Loredaja:

Pentru cele serioase....

Pentru cele jucause...

Pentru cele care au pulovere fara decoratiuni si au nevoie de niste brose mai neaose...

Robin Hood si cele 3 sageti

2010-09-02T09:21:00.001+03:00

Din pleiada "Pusca si alte instrumente de vanatoare", va prezint ultima* mea aventura:

PS. Am nimerit si centrul centrului, dar numai cu o singura sageata.

* De fapt ultima-ultima aventura a fost painea cu ceapa pe care am facut-o ieri..