Secretul fericirii

Stii sentimentul ala cand urmeaza sa se termine vacanta de vara? Borcanele cu dulceata de capsuni sunt in camara, pozele din vacanta sunt descarcate, vazute de 3 ori, selectate, aratate pe la prieteni, bronzul incepe sa se jupeasca de pe piele, obrajii sunt rosii de la soare, unghiile roz de vacanta si sufletul plin de zile de mers la plaja, plimbari pe faleze, priviri furisate.  Asta e momentul in care faci suma, si vezi cu ce te-ai ales in vacanta.

Inainte sa se inchida firma in care lucram, imi doream sa am ceva timp liber doar pentru mine. Sa descopar pe ce drum vreau sa o iau, sa am timp sa ma cunosc pe mine, sa vad cum vreau sa fie viata mea si care sunt pasii sa o transform in ceea ce vreau. Adica lucruri din astea care te apuca la criza de pana in 30 de ani. Unul din lucrurile pe care mi le doream e sa stau sa scriu. Sa ma trezesc dimineata, sa imi fac o cana mare de cafea cu lapte, o felie de paine prajita, si sa incep sa scriu, sa depan povesti care mai de care mai interesante. Ma si vedeam cu ditamai manuscrisul batand pe la usile tipografiilor, macar asa, de amorul artei, sa am si eu cartea mea. Ma vedeam cutreierand Finlanda, si vorbind finlandeza macar cat de cat fluent. Tot felul de vise din astea pe care e fain sa ti le inchipui.

Dupa ce am terminat toate proiectele practice pe care le aveam, mi-au mai ramas cam 3 saptamani asa efectiv de timp liber. Si ce am facut atunci? M-am trezit dimineata, am baut cafeaua cu lapte, si totusi in fata foii albe, mintea mea tot alba era. Nici un sirag de cuvinte nu voia sa se formeze, si nici singura cu toiagul in mana batand drumurile patriei nu ma inchipuiam.

Asa ca vara asta am invatat secretul fericirii. Chiar daca suna pompos, pentru mine, asta e secretul fericirii.

Sa muncesti. Sa nu astepti sa iti pice de nicaieri nimic, pentru ca nu o sa iti pice. Inspiratie divina nu cred ca exista. Doar munca.
Sa nu te compari cu altii. Am facut greseala sa ma compar cu altii care cum au avut o vacanta, cum au venit cu o idee geniala, si si-au schimbat viata. Prin comparatie, eu nu am avut nici o idee geniala, deci vacanta mea nu mi-a produs decat frustrare in momentul in care am privit-o asa.
Sa faci cate un pas in fiecare zi. Chiar daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu astepta sa iti descoperi sensul vietii ca sa te bucuri de zilele tale. Daca azi, atunci cand mergi la culcare, simti ca ai facut ceva, atunci esti in directia buna. Felicita-te pentru asta.
Sa fii prietenul tau in fiecare moment. Ma uitam la niste poze mai vechi, si toate ideile cu care ma stigmatizam eu nu prea erau conforme cu realitatea. Degeaba iti spun 10 oameni ca esti asa si pe dincolo, daca tu iti spui in secret ca esti cea mai naspa persoana care a facut umbra pamantului.
Sa nu astepti nimic in schimb pentru ceea ce faci. Asta nu inseamna ca tu ai sa faci fapte bune cu dumuiul, si ai sa intorci toti obrajii sa primesti palme. Inseamna doar ca atunci cand oferi ceva, sa oferi fara sa tii scoruri. Sa dai, pentru simplul fapt ca vrei sa dai. Daca in sufletul tau dai pentru ca stii ca mai incolo ai sa primesti, sau ca sa ii faci pe altii sa iti dea la randul lor, mai bine nu mai dai nimic.

Partea teoretica e mai usoara, sa vedem cum o sa stau cu practica...