In exact 10 ore ma voi planta drept angajat. Impresii? Au zis-o si altii inaintea mea, asa ca nu mai repet:
Showing posts with label job. Show all posts
Showing posts with label job. Show all posts
La rascruce de obisnuinte
Stiti filmele alea hollywood-iene care incep cu o frunza zburata de vant, din centrul ecranului pe o strada, pana se prinde undeva in colt dreapta in parul unei fete, si apoi fata apare in prim plan si descoperim ca de fapt e la rochie sic, sau costum office, are tocuri in picioare si se grabeste sa ajunga la munca, cu escala la cafeneaua din colt unde toata lumea stie ce o sa comande? Normal, e fata cea mai polished din toata strada, cu cel mai frumos zambet, si cel mai fara celulita fund. Si are o esarfa colorata, fluturata de vant, si soarele straluceste.
Eh, cam asa m-am simti eu dimineata. Cu multe aproximari, am putea zice ca asa am fost eu dimineata. Nu am mancat, desi de obicei mananc, am iesit pe alta iesire de la metro, m-am imbracat cum poate in mod normal nu m-as imbraca, m-am simtit proaspata si frumoasa fara machiaj si pentru prima oara in viata mea, m-am oprit, inainte de a ajunge la munca, la Wayne's Coffee si mi-am luat un caffe latte cu sirop de alune. Bausem ultima oara acum vreo 2-3 ani, si imi aduceam aminte ca imi place, dar cumva pana acum nu am avut timp in nici o dimineata sa imi iau.
Rutina ne omoara. Nu lasa loc de sentimente noi, nu lasa loc de creativitate si nu lasa loc de implinire. Rutina e "safe", nu trebuie sa te gandesti deloc la ce e in jurul tau. Nu te lasa sa observi culorile cladirilor, sa observi oamenii din jurul tau, bucatile de gheata care cad de pe acoperisuri, un magazin nou care s-a deschis pe drum. Rutina ne tine cu ochii in pavaj, pavajul e la fel si viata noastra pare la fel zi de zi.
Avem calculatoare pentru gandirea mecanica. Hai sa ne intoarcem la a fi oameni si sa dam rutina la gunoi, din cand in cand.
Eh, cam asa m-am simti eu dimineata. Cu multe aproximari, am putea zice ca asa am fost eu dimineata. Nu am mancat, desi de obicei mananc, am iesit pe alta iesire de la metro, m-am imbracat cum poate in mod normal nu m-as imbraca, m-am simtit proaspata si frumoasa fara machiaj si pentru prima oara in viata mea, m-am oprit, inainte de a ajunge la munca, la Wayne's Coffee si mi-am luat un caffe latte cu sirop de alune. Bausem ultima oara acum vreo 2-3 ani, si imi aduceam aminte ca imi place, dar cumva pana acum nu am avut timp in nici o dimineata sa imi iau.
Rutina ne omoara. Nu lasa loc de sentimente noi, nu lasa loc de creativitate si nu lasa loc de implinire. Rutina e "safe", nu trebuie sa te gandesti deloc la ce e in jurul tau. Nu te lasa sa observi culorile cladirilor, sa observi oamenii din jurul tau, bucatile de gheata care cad de pe acoperisuri, un magazin nou care s-a deschis pe drum. Rutina ne tine cu ochii in pavaj, pavajul e la fel si viata noastra pare la fel zi de zi.
Avem calculatoare pentru gandirea mecanica. Hai sa ne intoarcem la a fi oameni si sa dam rutina la gunoi, din cand in cand.
Eu si Steve
Intr-o carte foarte la moda cand eram eu tanara, se zicea ca atunci cand iti doresti ceva suficient de mult, universul comploteaza si iti indeplineste visul. Bine, uneori ajuta si daca contribui si tu un pic - a se vedea bancul cu Bula si loteria.
Eu imi doresc de mult timp sa schimb ceea ce fac. De cand am inceput sa lucrez, am mers pe acelasi drum. Intai mai jos, apoi mai sus, si am ajuns acum global quality assurance manager zic ei. Suna fain, nu zic, si daca nu ma lauda nimeni, ma laud eu. E un job fain. Multe responsabilitati, puterea de a schimba ceva, oameni de care trebuie sa ai grija, atatea lucruri pe care poti sa le imbunatatesti. E un job, in care lucrezi cu oameni, dar daca pica netul "ai pus-o". Depinzi de calculator. Asa ca am inceput sa imi inchipui o situatie in care eu lucru ceva, am libertate, nu stau in fata calculatorului 8 ore pe zi. Am inceput sa visez ca imi deschid o cafenea, o cofetarie, o firma proprie, ca devin scriitoare. Tot felul de vise care ma faceau sa zambesc cand adormeam. Si a doua zi o luam de la capat, in acelasi metro, pe aceeasi strada, pe acelasi scaun si cu acelasi calculator.
M-am taraganat in visele mele o perioada, le pastram ca pe o comoara nepretuita. Un gen de "o sa fac cand o sa am timp", "o sa fac la pensie". Intre timp, nici un pas concret.
Azi asteptarea s-a terminat. Se pare ca universul a facut pasul pentru mine. Si desi e un pic neasteptat, desi ma simt confuza, primul gand care mi-a venit in minte a fost: si Steve Jobs a fost in situatia asta, si uite unde a ajuns!
Asa ca, multumesc pentru sutul in fund, dat elegant si profesionist. Sigur o sa fie un pas mare inainte. Si asta zic fara sa fiu ironica.
Eu imi doresc de mult timp sa schimb ceea ce fac. De cand am inceput sa lucrez, am mers pe acelasi drum. Intai mai jos, apoi mai sus, si am ajuns acum global quality assurance manager zic ei. Suna fain, nu zic, si daca nu ma lauda nimeni, ma laud eu. E un job fain. Multe responsabilitati, puterea de a schimba ceva, oameni de care trebuie sa ai grija, atatea lucruri pe care poti sa le imbunatatesti. E un job, in care lucrezi cu oameni, dar daca pica netul "ai pus-o". Depinzi de calculator. Asa ca am inceput sa imi inchipui o situatie in care eu lucru ceva, am libertate, nu stau in fata calculatorului 8 ore pe zi. Am inceput sa visez ca imi deschid o cafenea, o cofetarie, o firma proprie, ca devin scriitoare. Tot felul de vise care ma faceau sa zambesc cand adormeam. Si a doua zi o luam de la capat, in acelasi metro, pe aceeasi strada, pe acelasi scaun si cu acelasi calculator.
M-am taraganat in visele mele o perioada, le pastram ca pe o comoara nepretuita. Un gen de "o sa fac cand o sa am timp", "o sa fac la pensie". Intre timp, nici un pas concret.
Azi asteptarea s-a terminat. Se pare ca universul a facut pasul pentru mine. Si desi e un pic neasteptat, desi ma simt confuza, primul gand care mi-a venit in minte a fost: si Steve Jobs a fost in situatia asta, si uite unde a ajuns!
Asa ca, multumesc pentru sutul in fund, dat elegant si profesionist. Sigur o sa fie un pas mare inainte. Si asta zic fara sa fiu ironica.
Despre (ei, cei) corporatisti
Vorba aia, e o lume nebuna, nebuna.
Ne trezim dimineata, aruncam pe noi niste toale, imediat ce am scos un deget afara pe geam, sa vedem cat de frig e. Cu ochii lipiti de somn indesam sub nas cateva linguri de cereale cu lapte, dintr-o cutie care ne promite ca o sa avem forme de sirena la dieta. Geanta se agata de mana, in timp ce fugim pe usa, cu sacosa cu gunoi in cealalta mana. Fugim la cafeneaua din holurile metroului, care desi nu e curata, macar are o firma cunoscuta deasupra usii. Inhatam o cafea, ca asa am vazut in filmele americane, si fara cafea nu putem functiona, si in ultima secunda, sarim in metro. Ni se prinde fusta in usa, sorbim cafeaua si ne verificam emailul pe iPhone, in timp ce ne impingem coatele in alti oameni, pentru ca si ei se imping in noi si vrem sa ne pastram un spatiu privat.
Ajungem la birou, mai alimentam cu o cafea. Ne suna mama sa ne intrebe daca ne-am gasit un iubit si o mintim ca intram in sedinta. Ne sunam prietenele si ne laudam ca am avansat, si anulam si iesirea in oras, pe motiv ca avem deadline. Si chiar avem.
O prietena mi-a spus acum ceva timp ca simte ca trece viata pe langa ea: job - acasa - job. In timp ce ma intorceam de la munca, pe drum, doi tineri vorbeau intre ei, si unul spunea ca nu ii place jobul, dar conteaza mai mult ce faci in timpul liber decat ce faci in alea 8 ore la munca.
Daca vrem sa avem o cariera de succes, trebuie sa depunem (mai) mult efort. Ajungem sa neglijam prietenii, ii transformam in prieteni pe email sau facebook. Suntem obositi, si cu ochii injectati ranjim cand vine paycheck-ul.
Incotro ne indreptam?
Ne trezim dimineata, aruncam pe noi niste toale, imediat ce am scos un deget afara pe geam, sa vedem cat de frig e. Cu ochii lipiti de somn indesam sub nas cateva linguri de cereale cu lapte, dintr-o cutie care ne promite ca o sa avem forme de sirena la dieta. Geanta se agata de mana, in timp ce fugim pe usa, cu sacosa cu gunoi in cealalta mana. Fugim la cafeneaua din holurile metroului, care desi nu e curata, macar are o firma cunoscuta deasupra usii. Inhatam o cafea, ca asa am vazut in filmele americane, si fara cafea nu putem functiona, si in ultima secunda, sarim in metro. Ni se prinde fusta in usa, sorbim cafeaua si ne verificam emailul pe iPhone, in timp ce ne impingem coatele in alti oameni, pentru ca si ei se imping in noi si vrem sa ne pastram un spatiu privat.
Ajungem la birou, mai alimentam cu o cafea. Ne suna mama sa ne intrebe daca ne-am gasit un iubit si o mintim ca intram in sedinta. Ne sunam prietenele si ne laudam ca am avansat, si anulam si iesirea in oras, pe motiv ca avem deadline. Si chiar avem.
O prietena mi-a spus acum ceva timp ca simte ca trece viata pe langa ea: job - acasa - job. In timp ce ma intorceam de la munca, pe drum, doi tineri vorbeau intre ei, si unul spunea ca nu ii place jobul, dar conteaza mai mult ce faci in timpul liber decat ce faci in alea 8 ore la munca.
Daca vrem sa avem o cariera de succes, trebuie sa depunem (mai) mult efort. Ajungem sa neglijam prietenii, ii transformam in prieteni pe email sau facebook. Suntem obositi, si cu ochii injectati ranjim cand vine paycheck-ul.
Incotro ne indreptam?
Vrei sa lucrezi la Nokia?
Pare ca Nokia si-a depasit perioada mai neagra, si si-a scos iar nasul in lume. Cum? Pai recruteaza summer trainees.
Daca va intereseaza sa lucrati in testing pentru Nokia vara asta, anuntul e aici. Bafta celor care vor sa aplice!
ps. Nu, eu nu lucrez la Nokia, deci nu iau nici un bonus pentru anuntul asta. L-am pus asa, pentru binele poporului.
Daca va intereseaza sa lucrati in testing pentru Nokia vara asta, anuntul e aici. Bafta celor care vor sa aplice!
ps. Nu, eu nu lucrez la Nokia, deci nu iau nici un bonus pentru anuntul asta. L-am pus asa, pentru binele poporului.
