Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:
Imi place sa fac placinte dupa ureche, si nu dupa reteta. Asa tot timpul iese ce trebuie (ca doar nu ai dupa ce corecta), mai pui ingrediente care iti plac tie, mai uiti de chestii care nu iti plac si chestia cea mai faina e ca a doua oara cand faci "acelasi" lucru, iese ceva diferit. Cred ca dupa o experienta de genul asta a exclamat Eminescu: toate-s vechi si noua toate.
1 comentarii:
vai de mine, de ce ne chinui?
stii ca am imaginatie bogata si imi pot inchipui si mirosul :D ce as manca o bucatica din ea...
arata exceptional, bravo!
Post a Comment