Intre moravuri, moraluri si moristi

Azi sunt trixta, ca sa citez o prietena.
Ma enerveaza ca ajungem sa ne prostituam in cel mai naspa mod cu putinta. Oameni, companii, organizatii, toti ajungem sa facem asta la un moment sau altul. Si nici macar nu e vorba de simtit bine. E vorba de bani. De roti care se invart, zimt pe zimt, si strivesc intre ele idealuri, moraluri si zambete. Ne facem reguli, ne tinem de ele, construim imperii si uitam ca suntem oameni. Pai hai sa ne mai dam si cu cate o cizma in dos, sa ne aducem aminte.

Bine ca nu m-am facut avocat, ca as fi fost si mai dezamagita cred.

Tata avea o morala, pe care mi-o servea de fiecare data, cu lingurita, cand alunecam de pe panta bunei purtari. Banuiesc ca acum ar trebui sa fie momentul cand ar trebui sa o inteleg: uite de-asta nu are ursul coada. Dar nu pricep. Persist in orbecaiala mea de-a lipi la loc coada ursului, ca in jocul cu magarusul. Altii mai destepti au luat coada si au fugit acasa si si-au facut propriul magarus.

Dar nu-i nimic, diseara o sa ma duc la film, ma duc la o margarita, si trece. Si maine, sau peste 10 zile, sau peste 5 ani, o sa o luam de la capat cu prostitutia, si ursul tot fara coada o sa fie.

Gunoiul trebuie sa stea la gunoi

Duminica am mers la o plimbare prin gradina botanica si am vazut niste flori de primavara atat de frumoase, incat am simtit nevoia sa ma rasfat.

Si cum prin "rasfat" in principiu inteleg si sa mananc tot felul de prostii gen ciocolata si altele cu colesterol mare, mi s-a pus pata pe o punga de chipsuri cu branza si patrunjel. Stiu ca sunt nesanatoase, dar numai uitandu-ma la punga simteam cum mi se topesc in gura, cum le crantan asa crocante cum sunt ele, simteam branza pe fiecare papila gustativa, vedeam parca ploaia de patrunjel cum cade peste bucatile mari aurii de cartofi, cum o mana imensa rade cascaval, totul intamplandu-se intr-o camera plina de lumina. Simteam cum gura mi se umple de saliva, gata sa devoreze deliciul culinar.

Si, asa fiinta slaba de inger cum sunt, mi-am cumparat chipsuri. Am desfacut punga si am inceput sa mananc cu spor, pana am observat ca am degetele pline de grasime, pana am simtit bulgari de sare in gura si am vazut realmente cum se latesc, se lungesc si se divid celulele adipoase.  Asa ca am luat o decizie mareata: am aruncat jumatatea de punga de chipsuri la gunoi. Pentru ca acolo e locul gunoiului.

Acum sper doar sa nu ajung ca Miranda din Sex and the City cand a inceput sa manance ciocolata din galeata de gunoi...