Miracol la drum de seara

Inca ceva sa va povestesc repede, inainte sa ma duc la culcare. Trebuie musai sa va zic, pentru ca e prima oara cand mi se intampla asa ceva in Helsinki.

Azi mergeam la pas grabit spre Hakaniemi, un cartier unde sunt multe magazine cu specific african sau indian sau tot pe acolo, unde cautam de zor rahat pentru salamul de biscuiti. Eram cu Sebi, si daca el se grabea, va inchipuiti ce fuga de Bubico faceam eu pe langa el, ca deh, nu toata lumea are 2metri din varful unghiilor de la picioare pana in varful vartejului din varful capului.

Cum fugeam noi asa, la un moment dat din spate auzim pe cineva care ne striga.
El: De unde sunteti?
Noi: Romania. (moment in care eu ma asteptam sa o ia la fuga sau sa zica ihi, cersetorii)
El: A, pai am si in romana. (si cauta de zor ceva printre niste carticele pe care le avea)
Noi tot fuga-fuga. El ramane in urma. Ne-am gandit ca l-am pierdut. Pana in momentul asta ma prinsesem ca era ceva cu martorii lui Iehova sau ceva pe acolo, ca respectivele carticele erau cu Dumnezeu. Dupa cativa pasi, ne trezim iar cu el dupa noi.
El, intinzand triumfator o carticica: Poftim, am gasit.
Noi: Multumim (acceleram)
El: Wait wait, stiu ceva.


In momentul asta, el(finlandez) a zis in romana (romana, da? s-au auzit acolo in spate?): Iisus a murit pentru voi.


Eu am ramas masca. Pronuntie buna, nu gluma. Acum ma intreb pe ce criteriu alege oamenii pe strada, ca noi chiar ne grabeam (deci nu poti sa zici ca ii ia pe cei care parca nu au nimic de facut). O fi vazut ca am pantaloni trei sferturi si o fi zis: uite-o mai pacatoasa cum umbla dezgolita. Ia sa ii arat eu calea lui Dumnezeu!