Caut ceara si pene sa-mi fac aripi

E din ce in ce mai misto sa stai in nord. Dupa ce Finnair mi-a taiat cordonul ombilical cand a scos zborul Helsinki - Bucuresti, acum Malev o face pe cotoroanta si inchide pravalia de tot. Viszontlátásra zboruri Helsinki - Budapesta, Budapesta-Bucuresti! Sayounara! Hai te tzuc si pe mai tarziu! Atat. Mai oameni buni, doar pentru ca in ultima vreme ati avut cativa mai colorati asa pe langa gara, care nici macar nu va puneau piedica, v-ati gandit sa trageti obloanele? Pai e frumos asa? Nu ma impuiati cu criza globala, ca asa puteam sa zic si eu cand mi-au cerut astia avans la casa. Dar n-a mers motivul.

Daca vreau sa ajung in Bucuresti acum, trebuie sa o iau prin Polonia. Ok, Polonia e tara care exporta mere, deci sigur oamenii sunt gospodari si ne primesc cu sare si paine. Numai ca am de schimbat 2 avioane. Iar daca vreau sa ajung sa zicem in Iasi, am de schimbat 3 avioane, si drumul dureaza de la 12 ore la 18 ore. Pai bat-o vina de paranghelie, dar asta e treaba? Ajung mai repede in Manila sau la Papucelu de Sus in India.

Stau si eu ca Moromete si ma intreb daca libertatea de miscare mai e libera. Daca Guitelu vrea acasa la mamica, ce face? Ne intoarcem la vremea aia cand daca fata se marita si pleca cu barbatul, dusa era?

Vizita la Ambasada Romaniei la Helsinki

M-o prins si pe mine "ora chioara" si m-am maritat. Ca orice femeie cu mintea la cap, mi-am schimbat numele. Si ca orice cetatean care in loc sa stea la vatra parinteasca sta lelea prin alte tari, si nu are suficient timp in Romania, am aplicat pentru un pasaport nou, cu numele schimbat, la Ambasada Romaniei la Helsinki.

Procedura de aplicare - daca aveti vreodata nevoie - e foarte simpla. Iei cu tine ce acte ai, te machiezi un pic si pleci la ambasada. Eu nu m-am machiat, deci in concluzie am o poza pe care o sa le-o arat copiilor cand o sa ma intrebe cum arata Baubau sau Muma Padurii. La vreo 3 luni si un pic dupa ce am aplicat, am aflat ca a venit pasaportul - asta pentru ca sunt nu stiu ce aranjamente cu curierul/postasul din Romania, care vine doar de 3-4 ori pe an. Si nu, nu suna niciodata de 2 ori.

Dimineata m-am inarmat cu pasaportul vechi si am purces spre Ambasada. Cat un purice imi era inima, ca ma gandeam ca am de asteptat cine stie cat. Na, eu si conceptiile mele invechite despre institutiile statului.

Am sunat la poarta, mi-a deschis dl portar (nu stiu exact care e rolul lui, dar tot timpul inchide si deschide poarta cand merg eu pe-acolo).

Eu: Domnul Consul este?
El: Da, este intr-o sedinta. Vreti sa asteptati?


Si imi face semn spre un fel de camaruta, fara usa, cu un geam, unde de fapt vorbesti cu consulul. Eu intru.


El: Aveti telefon?
Eu: Da.
El: Lasati-l pe hol.
Eu: O_o

Pe perete, inainte de a intra in camaruta, era un semn in genul asta:

In primul rand, cand vad un telefon mobil taiat, in mintea mea inseamna ori ca trebuie sa il inchid, ori ca nu am voie sa vorbesc la el. Textul "telefon interzis" mie nu mi-a spus decat acelasi lucru: ori trebuie sa il inchid, ori nu am voie sa vorbesc la el. Nu mai spun ca nu am mai vazut semne asa. Doar poate "vorbitul la telefon interzis".

Buuuuuun.

Eu: Il inchid, si nu vorbesc la el.

El: Trebuie sa il lasati pe hol. Nu aveti incredere?

Eu: Am plecat de la servici sa pot veni la ambasada, daca ma contacteaza sefa trebuie sa pot raspunde.

El: Il auziti de pe hol. Nu aveti incredere? Sunteti prima care va comportati asa.

Eu am ramas blocata. Numai eu sunt batuta in cap, numai mie mi se pare extrem de ciudat ca intr-o institutie a statului mi se spune ca trebuie sa imi las telefonul pe hol, inainte de a intra in camera de unde puteam vorbi cu consulul?

Anyways.

El: Dati-mi pasaportul.

Eu: Am nevoie de el, am venit sa il schimb.

El: Trebuie sa va inregistrez.

Eu: Sunt deja inregistrata aici. Si oricum imi schimb pasaportul, deci datele nu mai sunt valabile.

Moment in care apare consulul dintr-o sedinta si El i se adreseaza:

El: Domnul consul, nu ma inteleg deloc cu domnisoara.

Eu: O_o

In fine, ii dau pasaportul si merg in camera aia. Nu am vazut scris nicaieri cum ca ar trebui sa dai act de identitate de fiecare data cand mergi la ambasada. Dar eu is mai salbatica, nu prea sunt umblata pe la civilizatie, deci cine stie?

Imi iau intr-un sfarsit pasaportul nou, si dau sa plec. Eu am o problema cu cladirea ambasadei. E o cladire foarte frumoasa, cu un hol inalt, cu usi mari maro, de lemn. Foarte frumoasa. Si foarte neprietenoasa pentru mine, pentru ca mereu ma ratacesc. Dupa ce ies de la consul, niciodata nu stiu unde e iesirea. Si nu credeti ca ar fi vreun semn spre iesire. Asa ca merg cu tupeu spre o usa, care in mintea mea de om sarac cu duhul, parea a fi iesirea.

El (adica acelasi El de mai inainte): Unde mergeti?

Eu: :| 

Imi indrept pasii spre alta usa.

El:  Unde mergeti?

Eu: Vreau sa fac inspectie in ambasada. La iesire vreau sa ajung, NORMAL! Normal ca nu am zis nimic, ci doar ma uitam dezorientata.

Intr-un sfarsit am mers spre usa 3 si am ajuns afara. Mi-a tinut usa deschisa, si a stat si el in usa, de a trebuit sa ma strecor.

Acum eu va intreb:

Numai mie mi se pare ca Unde mergeti? e un comentariu de prost gust? Numai mie mi se pare ca modul politicos, cu care tratezi un om ametit care clar vrea sa iasa si nu stie pe unde, cu  Iesirea e in partea asta?

Numai mie mi se pare naspa cand cineva iti tine usa deschisa si sta in usa, de trebuie sa te zipezi sa incapi?

Numai mie mi se pare ciudat ca "telefon interzis" inseamna "trebuie sa iti parchezi telefonul pe hol, de parca ar fi un caine cu care nu ai voie sa intri la raionul de salamuri"?

Laponia. In Helsinki

Se pare ca Finlanda nu e chiar asa moarta in timpul iernii pe cat am crede. Multi merg in nord, pe la rubedenii, ca doar sunt sarbatorile, si nimic nu se compara cu o korvapuusti calda din cuptor langa brad, cand afara vuieste vantul, viscoleste si Fram ursul polar isi sprijina nasul pe geamul tau.

Si cum daca nu vine Mohamed la munte, merge muntele la Mohamed, se pare ca s-au apucat astia si au adus Laponia in Helsinki. Adica au amenajat in Helsinki igluuri, au adus husky, reni (nu ca nu ar fi deja prin paduri), si s-au apucat si au facut si un hotel de gheata. Personal cred ca huskyi sunt iepuri vopsiti, dar mai stii? Printre promisiuni mai sunt sanius, ski (as zice cross-country, ca asta face orice finlandez care se respecta), saniute trase de animalele amintite mai sus, snow shoeing(adica mers cu papuci din aia cu talpa de palete de badminghton, care nu se afunda in zapada). Si daca vrei mai multe, uitati-va voi la link.

Eu una o sa ma duc. Acum 4 ani am fost in Laponia, si aveam si atunci in program sanie trasa de caini sau reni, dar pentru ca nu a fost zapada, am ajuns sa hranesc renii si dupa aia sa mananc supa din ei. Sper ca data asta o sa am mai mult noroc, ca zapada e, slava domnului.

Helsinki azi

Totul s-a petrecut peste noapte.

Lumina cat epsilon + zapada = Helsinki azi:

Oglinda oglinjoara 2

Nu puteam sa pun o singura poza aici. Multumesc Sandra! Daca cineva mai doreste, daca cineva mai pofteste, puteti sa ii scrieti ei direct.

Sting@Helsinki - I was watching you

In ultima vreme am vazut numai batranei in Helsinki: Leonard Cohen, Bryan Adams si ieri...Sting. Gadiliti-va urechile cu o inregistrare din acelasi tur, dar alt oras:



Ce mi-a placut: superba orchestratia! Muzica absolut minunata, iar dirijorul era ceva gen fluture. La cate fandari, sarituri, topaieli si miscari yoghine a facut, ma mir cum de nu a obosit mai repede. Tipa cu baking vocals, Jo Lawry dupa cum ii zicea invatatoarea la scoala, are o voce foarte faina. Scena aranjata frumos, totul organizat profesionist. Sala arhiplina. Melodii triste de mi-a venit sa plang.

Ce nu mi-a placut: melodiile mi s-au parut ca se aseamana foarte mult din momentul in care deschidea Sting gura pana o inchidea. Miscare scenica putintica, si publicul nu prea a fost implicat.

Acest piroman numit Helsinki

Joi mi-a fost dat sa vad si sa aud ceva ce nu credeam in veci ca o sa vad: podul dinspre Ruoholahti si Lauttasaari a fost ridicat!! Un ditai podul, pe care trec in fiecare zi, eu si alte cateva zeci de autobuze, masini, biciclete si alergatori. Si in tot puhoiul de apa erau luminite mici si multe, de ziceai ca e vreo inmormantare incasa cu cosciugul facut pluta spre nesfarsituri. Era intuneric, si mi-a luat ceva timp sa ma prind ca luminitele alea erau de fapt de la barcile din apa. Barci care se indreptau spre...campionatul national de artificii! Na, daca ai barca, nu te inghesui ca tot muritorul, ci iti pui frumusel fundul in barca si te inghesui pe langa ceilalti ca tine.

Plajele pline, podurile pline, mainile pline cu cutii de bere, si artificii. Se pare ca in total s-au folosit cam 1000kg de exploziv si au fost 5 echipe care s-au batut pentru titlul de cel mai piromanicios dintre piromaniciosi.

Clatiti-va ochii cu niste poze superbe facute de Sandra:

Robin Hood si cele 3 sageti

Din pleiada "Pusca si alte instrumente de vanatoare", va prezint ultima* mea aventura:

PS. Am nimerit si centrul centrului, dar numai cu o singura sageata.

* De fapt ultima-ultima aventura a fost painea cu ceapa pe care am facut-o ieri..

Ce trebuie sa stii daca vrei sa stai pe marginea lacului

Daca vrei sa fii cool, e bine sa ai apartament pe malul baltii, si eventual sa mai includa si o sauna. Si asta pentru ca sauna si marea sunt pentru finlandez ca sarea si piperul pentru orice mancare. Au pur si simplu nevoie de ele. Din motivul asta, un apartament cu sauna costa cu 30% mai mult decat exact acelasi apartament, dar fara sauna.

Intr-un fel inteleg ca e fain sa stai pe malul marii. Poti oricand sa mergi la plaja, si cum vara e scurta, asta e bine, poti profita de orice 30 minute de soare. Poti auzi valurile in timp ce stai pe balcon si iti bei cafeaua de care majoritatea oamenilor se plange ca e naspa. Poti face poze la apus pe mare fara sa iti misti fundul din fata televizorului. Si poti alerga pe malul marii, exact ca in filmele americane.

Dar ceea ce nu iti spune nimeni cand iti iei apartament langa balta, e faptul ca iarna e un vant extraordinar. Si ca vara sunt tot felul de ganganii, printre care si iubitii tantari.

Acum sa trecem la miezul problemei. In cele 4 apartamente in care am stat pana acum nu am avut nici o problema cu tantarii. Acum insa seara geamurile sunt pline de tot felul de zburatori cu picioare mai scurte sau mai lungi, si tind sa cred ca e din cauza faptului ca stam aproape de apa. Toate bune si frumoase, numai ca am uitat geamul deschis si lumina aprinsa, iar cand am intrat in camera aveam tapet de tantari in toata camera. Nu glumesc. Tantar langa tantar, incepand de la lampa de pe jos, in dulap, in toate colturile camerei, pe pervaz, in vaza mea cu flori. Era o zarva in camera, o simfonie de picioare prin lustra de hartie, o miscoreala continua, o ploaie continua de tot felul de miriapode pe mainile si pe capul meu. Brr!

In urma sfatului batranilor, am ajuns la 3 solutii, una mai inovativa decat alta:
1. traditionalul alergat tantarii cu o bucata de prosop/tricou/cearsaf/orice, in speranta ca au invatat de la alti tantari ca asta e semnalul pentru ei, din partea oamenilor, ca nu mai sunt bineveniti in vizita si e momentul sa plece; vine omul, sta oleaca, mai ciupeste, dar si pleaca

2. stins toate luminile, aprins o lanterna, pe care o punem intr-o punga de plastic; cu alte cuvinte, toate ganganiile o sa mearga in sir de cate 2, tinandu-se de manute civilizat, si o sa intre frumusel in punga, sa se uite la lanterna ca la spectacol

3. aprins lumina, pornit aspiratorul si aspirat in toate colturile tavanului

Ghici care a functionat.

Ce mai fac in timpul liber

In ultima vreme mare lucru nu fac. Am fost la cotet, si am cules afine de mi-am umplut stomacul. Printre altele am si prins o piscatura de ceva, de la care am primit concediu medical 3 zile. Colac peste pupaza, mi s-a si intepenit gatul, de ma intorc acum ca lupul.

Daca e cineva de prin Helsinki care a dat din intamplare peste ce prostii scriu eu aici, daca e interesat de un curs de facut margele, sa dea un semn, poate mergem impreuna.

This is it

De vreo saptamana am sentimentul ca this is it. Aici o sa raman. Sa ma explic.

Cand am venit in Helsinki stiam ca o sa fie temporar. Nu imi bateam capul cu ce o sa fac dupa ce se termina contractul, dar nici nu ma "cuibaream". Chestiile necesare mi le luam pe principiul: imi trebuie 2 cani, 4 furculite, nu iau oala din aia ca nu stiu daca raman aici, nu vreau TV ca ce sa fac cu el cand plec, nu imi aduc carti de acasa ca doar nu o sa le car inapoi. Am tot avut sentimentul asta de eu sunt in trecere pe aici.


In ultima vreme in schimb am inceput sa observ ca mie imi place aici. Ma intereseaza sa citesc ziare de aici, vreau un TV unde sa vad stiri, sa mai invat finlandeza, sa aflu si eu care e Boaca lor(ca e femeie, deci nu pot zice Bocul lor). Vreau o bucatarie in care sa pot incapea, e OK sa platesc taxe, imi tresalta inima de bucurie cand ma gandesc la Helsinki, pot sa mananc fara probleme mancare de-a lor..E un sentiment de asta e casa mea.

Acus se fac 4 ani, timp in care eu m-am simtit ca o pasare calatoare pana acum cateva zile. Stau si ma intreb...motivul o fi tara sau varsta mea?

Hai la cafea cu Florica si Joitza

Va invit la o cafea pe balconul muzeului de istorie naturala de ici-sha din centru:

Gazdele au inceput deja sa va barfeasca pentru ca ati intarziat:

Linnanmaki sau ce poti face cu 35 euro

Sambata am fost pentru prima oara in Linnanmäki in ideea de a ma zbantui si scalambaia prin minunatele masinarii din parcul de distractie. Parcul tocmai ce-a facut 60 de ani, si e plin cu diverse instrumente de tortura la care poti sa tipi mai mult sau mai putin. Mie mi-au placut in special trenuletul care te ducea prin apa, si trenuletul care mergea pe sina veche de lemn(cel mai vechi trenulet din parc). Asta de pe sina de tren  avea un nene care statea in spate si cu o manivela ceva facea trenuletul sa mearga mai repede sau mai incet.

Dar cel mai mult mi-a placut ca am avut o ocazie sa ma intalnesc cu dragostea mea, arma de foc. Tura asta a fost o pusca. Mai vreau, mai vreau!!!

Si sa nu credeti ca am plecat cu mana in buzunar de acolo. Ca in filmele de pe la TV, m-am intors acasa cu premiile pe care le-a castigat Sebi :

Run, Forest, run!

In Finlanda e un lucru iesit din comun daca nu alergi. Sau daca nu faci nordic walking. Sau pur si simplu daca nu faci sport. Cel putin asta e impresia mea, luand in calcul cati oameni vad alergand in fiecare zi.

Chestia faina e ca atunci cand incepi sa alergi, incepi sa iti simti toti muschii cum lucreaza impreuna si cumva te simti mai puternic. In momentul in care ajungi la destinatia pe care ti-ai ales-o, te simti cel mai implinit om din secunda aia. Nu conteaza ca a durat 10 minute (ca mine) sa ajungi la destinatie, sau daca alergi ore intregi (am un prieten care alerga in mod curent 60km, pana si-a nenorocit un genunchi).

Stiu ca in Iasi e dificil de alergat. Stiu ca sunt caini, masini, smecherasi, etc. Stiu ca daca alergi pe malul Bahluiului cica ai iesit la agatat. Cand am fost acasa am mers pana in Gradina Botanica sa alerg.  Stiu ca nu e placut de gasit locuri unde sa iti intinzi picioarele un pic, dar cred din tot sufletul ca se merita cautarea pentru locurile alea. Se merita ca uneori sa spunem "ma doare-n cot" si sa facem ceva pentru sanatatea noastra.

Si stiu ca e usor sa fiu lupul moralist cand atunci cand ies sa ma plimbofugaresc, vad pe drum peisaje ca urmatoarele: (pozele sunt facute azi, intre 9 si 10pm)

Asta e destinatia noastra: o chestie de facut sport in mijlocul padurii

Poza asta e pentru mama, ca tot ii plac ei barcile

Casuta aia alba e o sauna a blocului care nu apare in poza

Vorba dulce, mult aduce

Printre "mult" asta se numara si un oareshce venit in buzunar.
Ma plimbam prin Helsinki acum vreo saptamana si mi-a atras atentia urmatorul afis. Mai exact prima linie din urmatorul afis.

Deci fetele alea de la 8989 stiau ele ce spun cand sunt sunate. Faceau masaj. 

Miracol la drum de seara

Inca ceva sa va povestesc repede, inainte sa ma duc la culcare. Trebuie musai sa va zic, pentru ca e prima oara cand mi se intampla asa ceva in Helsinki.

Azi mergeam la pas grabit spre Hakaniemi, un cartier unde sunt multe magazine cu specific african sau indian sau tot pe acolo, unde cautam de zor rahat pentru salamul de biscuiti. Eram cu Sebi, si daca el se grabea, va inchipuiti ce fuga de Bubico faceam eu pe langa el, ca deh, nu toata lumea are 2metri din varful unghiilor de la picioare pana in varful vartejului din varful capului.

Cum fugeam noi asa, la un moment dat din spate auzim pe cineva care ne striga.
El: De unde sunteti?
Noi: Romania. (moment in care eu ma asteptam sa o ia la fuga sau sa zica ihi, cersetorii)
El: A, pai am si in romana. (si cauta de zor ceva printre niste carticele pe care le avea)
Noi tot fuga-fuga. El ramane in urma. Ne-am gandit ca l-am pierdut. Pana in momentul asta ma prinsesem ca era ceva cu martorii lui Iehova sau ceva pe acolo, ca respectivele carticele erau cu Dumnezeu. Dupa cativa pasi, ne trezim iar cu el dupa noi.
El, intinzand triumfator o carticica: Poftim, am gasit.
Noi: Multumim (acceleram)
El: Wait wait, stiu ceva.


In momentul asta, el(finlandez) a zis in romana (romana, da? s-au auzit acolo in spate?): Iisus a murit pentru voi.


Eu am ramas masca. Pronuntie buna, nu gluma. Acum ma intreb pe ce criteriu alege oamenii pe strada, ca noi chiar ne grabeam (deci nu poti sa zici ca ii ia pe cei care parca nu au nimic de facut). O fi vazut ca am pantaloni trei sferturi si o fi zis: uite-o mai pacatoasa cum umbla dezgolita. Ia sa ii arat eu calea lui Dumnezeu!

Retrospectiva de weekend

S-au intamplat asa multe weekendul asta ca nici nu stiu cu ce sa incep. Sa va spun cate ceva de company summer party-ul pe care l-am avut vineri? Sau despre cum am mers noi la cules de ciuperci si ne-am intors cu mana in .. pardon buzunar? Sau sa va povestesc cum ne-am pozat cu Cristi Minculescu dupa concertul Iris in Espoo(langa Helsinki)? Sau mai bine sa povestesc despre cum au fost folosite hrontzohenelele primite de la Rox?

Hrontzohenelele sunt chestiile astea negre din poza cu choux a la creme pe care le-am scos ieri din cuptor:

Despre summer party...va spun doar 2 cuvinte: smoke sauna (superba!), balacit in mare(da, are 14 grade), si stat la prunit intr-un fel de jacuzii fara bule(mai pe romaneste, ca un butoi de lemn asa mare de incap 5 oameni, in care era apa incalzita la 45 de grade). Dupa petrecerea asta mi-am dat seama ca vreau sa imi fac abonament la sauna. Nimic nu se compara cu sentimentul de a iesi din sauna, a topai in mare, apoi iar in sauna. Erau cam 70 grade in sauna cred, si bezna si un pic de fum. Ca sa va faceti o idee: aveam o cutie de cidru cu mine, cutia rece, si dupa ce am intrat in sauna am putut sa iau doar 2 guri din ea, ca deja devenise prea fierbinte de nu puteam pune gura sa mai beau. Finlandezii astia stiu ce stiu cand vine vorba de relaxat. Partea cea mai faina a fost ca tot complexul asta(sauna, cotetul de vara, etc) erau traditionale si oamenii aia au inceput sa incalzeasca sauna de la 6am ca sa o gasim noi (fierband) la 1pm...

In ceea ce priveste Iris...sambata seara nu imi venea sa cred ca au venit aici si ne canta. Buna seara, prieteni! si sa mai veniti pe la noi. Ultima oara ii vazusem in fata Palatului Culturii, mai mult niste siluete, dar de data asta i-am vazut si la ochi. Frumos frumos.

De-acum somn usor, ca maine avem iar program de kayaking! 

La scaldat sub curcubeu

Am citit eu pe internet ca daca inoti, slabesti (balenutele sunt excluse, ca asa e ele). Toti muschii sunt antrenati in miscare, corpul se modeleaza, ce mai, e ca un fel de spa cu rezultate vizibile si care costa 4euro intrarea. Asa ca am facut pregatiri de ieri seara si cu prosopul la purtator am plecat spre Piscina, care de fapt era un strand.

Frumos, tare frumoase imprejurarile strandului. Aici Stadionul, acolo vreo 5 pietre incalzite de soare, din varful carora se putea vedea o vale plina de urzici si tufe verzi. Cu incredere, in pas saltat, am intrat in cladirea Piscinei, impreuna cu Irina, sa platim intrarea. Sa-i spunem domnisoarei de la ghiseu rusinea, sa nu i-o spunem?

Noi: Buna ziua, am vrea sa mergem la piscina sa facem waterwalking. Dar nu stim sa inotam. (na ca am zis rusinea)
Tanti La Ghiseu: Deci vreti cursuri de inot?
Noi: Eeeeeei, nuuuuu. Vrem sa stim daca aveti chestii din alea umplute cu aer care se pun la coate si la mijloc :D
TLG: :| Ma duc sa vad daca au salvamarii...


Putin mai tarziu, stateam frumusel pe pietrele alea la soare, cu spatele la strand in semn de protest. I-auzi dom'le, sa nu ne lase la apa, doar pentru ca nu stim sa inotam! Macar am vazut un curcubeu...in nori, prin ochelarii de soare.

Sarumana, mamaie!

In ultima vreme(mai exact weekendul trecut, ca saptamana asta am lenevit) am fost implicata intr-un eveniment la o casa de batrani. E vreme de criza, trebuie sa ne asiguram cazare pe mai tarziu, nu?

Ideea era sa mergem sa facem niste crini de hartie, iar a doua zi, la Granny Hugs, babutele si babutii sa ofere cate un crin celui/celei pe care il/o imbratiseaza. Am mers la o casa de batrani care se cheama Sofia, si am inteles ca e una scumpisoara pe aici.

E interesant sa vezi batranii ca pe niste *oameni*. Batranii si batranele din viata mea ocupa cumva rangul de persoane care au facut X sau Y si acum ma bat la cap cu chestii. Ca li se pare lor ca stiu tot. Sau am mai percutat conceptia ca ar fi niste oameni care oricum nu mai au mult de trait, deci ce conteaza? Dar ia ghici surpriza: oamenii astia au si ei sentimente, au trait o viata cum numai in filme mai auzi. Mi-a parut rau ca eu nu vorbesc finlandeza incat sa ma conversez cu ei.

Ca sa dau un exemplu: vineri seara ne-a plimbat cu vaporasul(construit de el!) un tinerel de la casa de batrani, care are 74 de ani. Omul asta a construit un vapor, cu fratele lui, si au plecat de capul lor in Spania cu vaporul respectiv. 4 luni pe mare. Ia ziceti, cati dintre voi ar avea tupeul sa foloseasca in chestiuni de viata si moarte o chestie pe care o faceti voi personal cu manusitele  voastre? Si "batranul" asta vorbea o engleza impecabila.

In concluzie, lor nu le-a taiat nimeni 25% din nimic.