Micile bucurii ale shoppingului

Uite de asta imi place mie sa am de-a face cu oameni civilizati si companii care inteleg (probabil) ca pe langa bani, mai conteaza si sa zambeasca si sa se poarte cum trebuie.

Am iesit duminica la o bucata de plimbare. E o vreme asa frumoasa afara, atata soare, cat nu am mai vazut de asta vara. Si e un echilibru perfect: e frig de iti ingheata si guma de la izmenele de pe dedesubt, dar e soare si pasarile canta. Si lumina asta pare si mai multa, pentru ca se reflecta frumos in gheata sticloasa de pe jos. Si cum sa te superi cand aluneci si aproape iti rupi gatul, daca e asa soare si frumos?

Deci am iesit la plimbare. Si dupa ce am mers ca niste carausi pe marea inghetata, am trecut pe la un magazin sa ne mai domolim foamea. Mie mi s-a facut foame si de niste cosmetice, asa ca am alergat la standul cu pricina. De cand sunt aici, m-am dresat si eu fara sa vreau sa incerc sa fiu mandra de produsele finlandeze. Si ca sa fiu sincera imi si plac (ies din discutie capsunile finlandeze, care au gust de tulpina de papadie). Asa ca mi-au picat ochii pe niste farduri de la Lumene, si am vazut si un soi de oferta fenomenala (de la 11,99 la 9,99). Dupa ce m-am fatzait de vreo 3 ori prin fata lor (ca asa sunt eu, incerc sa iau decizii informate, nu asa la repezeala), m-am infiintat la casa cu fardurile in mana si ranjetul sub nas. Moment in care am avut o surpriza: am fost taxata cate 14,99 de bucata in loc de 9,99. Mi s-au aprins antenele, am intrebat care e situatia, mi-a zis ca asta e pretul, 14,99. Le-am luat, ca nu stiu daca v-am zis, dar sunt innebunita dupa turcoaz..si cam asta era in farduri.

Le-am pus frumusel in punguta si am dat sa plec. In acelasi timp, a plecat si casiera cu treburi prin magazin. Si cum tot aveam un soi de strangere la buzunar ca socoteala de la raft nu mi s-a potrivit cu cea de la casa, am tras-o discret de maneca pe tipa si i-am aratat eticheta cu pretul pe care il vazusem eu. Am zis sa ii arat asa intr-o doara, sa nu spuna ca sunt eu paranoica si vad lucruri care nu sunt. In momentul asta am avut o surpriza: tipa m-a chemat la casa, si-a cerut scuze, si mi-a dat inapoi cate 5 euro pt fiecare din farduri. Adica in concluzie mi-a vandut cu 9,99 cat vazusem eu, chiar daca pe alte rafturi preturi era 14,99.

Ce sa mai zici? Clientul nostru, stapanul nostru.

La multi ani!

Dupa ce ne-am straduit 365 de zile sa ne tinem de todo-uri, vacante, norme sociale, vise, am ajuns si in 2012. Internetul vuieste de diverse scenarii apocaliptice: ba incalzire globala, ba atentate, ba extraterestri, ba sobolani rozalii. Asa ca eu, ca un muritor de rand, ma intreb daca nu ar trebui sa imi iau concediu anul asta si sa ma apuc de cutreierat lumea. Daca tot se termina cu civilizatia anul asta, probabil nu imi mai trebuie fonduri de pensii, salarii sau rochii in albastru-corai, culoarea anului.

Ca oriunde in lume, la sfarsit/inceput de an, si finlandezii au obiceiuri. In dimineata de Craciun se prepara un soi de terci de ovaz, cu fructe. In el se ascunde o singura migdala. Persoana care gaseste migdala in farfurie o sa aiba un an nou imbelsugat, cu mult noroc. Anul asta migdala a ajuns la mine, deci refuz sa cred ca tocmai anul asta se termina lumea. Dar ca sa ma asigur ca tot norocul migdalei nu se strica pe mine ca malaiul pe gaste, as vrea sa o impart. Cu fiecare migdala pe care o mancati anul asta, va doresc sa fiti mai fericiti, mai impliniti si mai veseli, ca mai sanatosi sigur o sa fiti. In 2012 va urez mai mult curaj sa va urmati visele, sa luptati pentru ceea ce va doriti, sa profitati de fiecare sansa care apare in calea voastra, sa spuneti mai mult "te iubesc"si sa vi se spuna inapoi, sa imbratisati mai des, sa aveti suficienti bani, sa va respectati pe voi insiva si pe cei din jurul vostru si sa iertati. La multi ani!

Vizita la Ambasada Romaniei la Helsinki

M-o prins si pe mine "ora chioara" si m-am maritat. Ca orice femeie cu mintea la cap, mi-am schimbat numele. Si ca orice cetatean care in loc sa stea la vatra parinteasca sta lelea prin alte tari, si nu are suficient timp in Romania, am aplicat pentru un pasaport nou, cu numele schimbat, la Ambasada Romaniei la Helsinki.

Procedura de aplicare - daca aveti vreodata nevoie - e foarte simpla. Iei cu tine ce acte ai, te machiezi un pic si pleci la ambasada. Eu nu m-am machiat, deci in concluzie am o poza pe care o sa le-o arat copiilor cand o sa ma intrebe cum arata Baubau sau Muma Padurii. La vreo 3 luni si un pic dupa ce am aplicat, am aflat ca a venit pasaportul - asta pentru ca sunt nu stiu ce aranjamente cu curierul/postasul din Romania, care vine doar de 3-4 ori pe an. Si nu, nu suna niciodata de 2 ori.

Dimineata m-am inarmat cu pasaportul vechi si am purces spre Ambasada. Cat un purice imi era inima, ca ma gandeam ca am de asteptat cine stie cat. Na, eu si conceptiile mele invechite despre institutiile statului.

Am sunat la poarta, mi-a deschis dl portar (nu stiu exact care e rolul lui, dar tot timpul inchide si deschide poarta cand merg eu pe-acolo).

Eu: Domnul Consul este?
El: Da, este intr-o sedinta. Vreti sa asteptati?


Si imi face semn spre un fel de camaruta, fara usa, cu un geam, unde de fapt vorbesti cu consulul. Eu intru.


El: Aveti telefon?
Eu: Da.
El: Lasati-l pe hol.
Eu: O_o

Pe perete, inainte de a intra in camaruta, era un semn in genul asta:

In primul rand, cand vad un telefon mobil taiat, in mintea mea inseamna ori ca trebuie sa il inchid, ori ca nu am voie sa vorbesc la el. Textul "telefon interzis" mie nu mi-a spus decat acelasi lucru: ori trebuie sa il inchid, ori nu am voie sa vorbesc la el. Nu mai spun ca nu am mai vazut semne asa. Doar poate "vorbitul la telefon interzis".

Buuuuuun.

Eu: Il inchid, si nu vorbesc la el.

El: Trebuie sa il lasati pe hol. Nu aveti incredere?

Eu: Am plecat de la servici sa pot veni la ambasada, daca ma contacteaza sefa trebuie sa pot raspunde.

El: Il auziti de pe hol. Nu aveti incredere? Sunteti prima care va comportati asa.

Eu am ramas blocata. Numai eu sunt batuta in cap, numai mie mi se pare extrem de ciudat ca intr-o institutie a statului mi se spune ca trebuie sa imi las telefonul pe hol, inainte de a intra in camera de unde puteam vorbi cu consulul?

Anyways.

El: Dati-mi pasaportul.

Eu: Am nevoie de el, am venit sa il schimb.

El: Trebuie sa va inregistrez.

Eu: Sunt deja inregistrata aici. Si oricum imi schimb pasaportul, deci datele nu mai sunt valabile.

Moment in care apare consulul dintr-o sedinta si El i se adreseaza:

El: Domnul consul, nu ma inteleg deloc cu domnisoara.

Eu: O_o

In fine, ii dau pasaportul si merg in camera aia. Nu am vazut scris nicaieri cum ca ar trebui sa dai act de identitate de fiecare data cand mergi la ambasada. Dar eu is mai salbatica, nu prea sunt umblata pe la civilizatie, deci cine stie?

Imi iau intr-un sfarsit pasaportul nou, si dau sa plec. Eu am o problema cu cladirea ambasadei. E o cladire foarte frumoasa, cu un hol inalt, cu usi mari maro, de lemn. Foarte frumoasa. Si foarte neprietenoasa pentru mine, pentru ca mereu ma ratacesc. Dupa ce ies de la consul, niciodata nu stiu unde e iesirea. Si nu credeti ca ar fi vreun semn spre iesire. Asa ca merg cu tupeu spre o usa, care in mintea mea de om sarac cu duhul, parea a fi iesirea.

El (adica acelasi El de mai inainte): Unde mergeti?

Eu: :| 

Imi indrept pasii spre alta usa.

El:  Unde mergeti?

Eu: Vreau sa fac inspectie in ambasada. La iesire vreau sa ajung, NORMAL! Normal ca nu am zis nimic, ci doar ma uitam dezorientata.

Intr-un sfarsit am mers spre usa 3 si am ajuns afara. Mi-a tinut usa deschisa, si a stat si el in usa, de a trebuit sa ma strecor.

Acum eu va intreb:

Numai mie mi se pare ca Unde mergeti? e un comentariu de prost gust? Numai mie mi se pare ca modul politicos, cu care tratezi un om ametit care clar vrea sa iasa si nu stie pe unde, cu  Iesirea e in partea asta?

Numai mie mi se pare naspa cand cineva iti tine usa deschisa si sta in usa, de trebuie sa te zipezi sa incapi?

Numai mie mi se pare ciudat ca "telefon interzis" inseamna "trebuie sa iti parchezi telefonul pe hol, de parca ar fi un caine cu care nu ai voie sa intri la raionul de salamuri"?

S-a furat clovnul!

Pe principiul "s-a furat mireasa", s-a furat si clovnul unui McDonalds din Helsinki. Clovnul ala de plastic, care mie personal mi se pare o uraciune care ranjeste la copii, mai-mai sa-i pape. Dar poate mi se pare asa si pentru ca nu pot suporta mirosul de McDonalds si nici nu mananc la ei.

Sa revenim la oile noastre. 2 tipi, costumati la dl drege-tot, au venit in mijlocul zilei (cica intre 12 si 13, exact cand mosnaie de lume), au declarat ca trebuie sa repare clovnul si l-au inhatat. Mai tarziu, au trimis o hartiuta prin care instiintau ca vor o recompensa de 3500e, altfel o sa execute clovnul. Din partea mea, pot sa execute intregul lant de fast-food, doar-doar om incepe sa mancam si noi mai sanatos.

Tipii declara ca fac parte din Food Liberation Army, si eu una m-as inscrie in partid :) Daca vreti sa vedeti exact cine sunt si ce cer, uitati-va aici(subtitrari in engleza).

Deci...ce va fi: guillotine ou liberté ?


ps. Politia investigheaza distractia drept furt.

Realist, si trist

Profesoara mea de finlandeza e tanti aia care a scris toate cartile de finlandeza de pe care invata emigrantii sau studentii in universitate. Si e atat de tare si populara, ca la 12 minute dupa ce s-au deschis inscrierile la cursul ei, grupa era plina ochi. Am avut bafta sa prind si eu loc la ea, dupa ce am dat F5 cu ochii bunghiti cateva minute. Deci tot respectul pentru ea. Preda fain, si intelegi ce zice.

Ieri ne preda niste verbe noi. Unul dintre ele: pyytää. Are obiceiul sa explice ori in finlandeza, ori prin mimica. Asa ca ni l-a explicat pe asta, prin fraza in finlandeza: romanii pyytävät la gara. Eh, fara sa stii verbul, ce inseamna?

A mai dres malaiul dupa aia cu inca 2 exemple mai "cuminti", de genul copii care cer bani de la parinti sau oameni care cer ajutor la munca de la colegi.

Ok, bravo ei, toti au inteles verbul din prima. Mie mi-a venit sa intru sub banca. Si asta pentru ca asta a fost primul exemplu care i-a venit in minte, ca sa explice verbul. Si tare ma indoiesc ca ea e finlandeza exceptionala careia i-a venit in minte exemplul asta, instant ca un cubulet knorr.

Confesiunile unui om cu cearcane

Vrrrrrum, prrrraaaaam, nino, nino, nino, vrrrrrr, hrasshti, hrashti..

Cam asta am auzit eu azi-noapte. Si nu pentru ca as fi avut niste vecini nebunatici, ci pentru ca azi noapte a venit masinuta sa ia muntii de zapada din fata blocului. Miscarea mi se pare desteapta, pentru ca acum s-a mai racit un pic, si numa' bine e apa in stare solida si o pot lua usor. De cand cu valurile astea de frig si caldura, cu -10 azi si +2 maine, sigur in vreo 2 zile s-ar fi topit icebergul si iar ar fi trebuit sa plec de acasa incaltata cu ciubote.

Ceea ce nu mi s-a parut o miscare desteapta e ca m-am spalat in urechi de curand. Nu am putut sa pun geana pe geana toata noaptea. M-am uitat pe pereti la spectacolul de luminite de la masina, am ascultat simfonia rotilor, scrasnetelor, haraiturilor si am sperat ca macar stau pana dimineata, sa ia toata zapada, sa nu se mai intoarca si maine.

Si fusei in deal la targ

S-a anuntat prin Metro (prin ziarul Metro adica), cu trompete si font bolduit, scris mare, cum ca weekendul 15-16.01 ar fi un weekend de capatai pentru demoazelele si demozeii care urmeaza sa isi puna pirostriile. Cu alte cuvinte, fu targul de nunti, cica cel mai cel din toata Finlanda.

Si am mers.

M-am trezit dimineata, mi-am pus felii de castravete pe ochi, sa pot sa vad bine toate ofertele si am plecat nemachiata de-acasa, ca daca o sa probez rochii, sa nu imi puna batista in cap, sa nu le murdaresc rochia. Nu stiu cum e pe la voi, dar aici asa e moda: daca mergi sa probezi rochii de mireasa, si esti machiata (sau machiat), iti pune o batista in cap, care e atat de mare incat iti acopera toata fata. Apoi tragi rochia pe cap, si batista aia functioneaza gratios ca o zona de frontiera pe care machiajul nu o trece.

Si m-am dus la targ, cu desaga pe umar, cu pasul domol al omului care merge sa se targuiasca si isi face in minte toate socotelile, sa nu ajunga acasa cu o punga goala, ca Stan Patitul. Cand am ajuns la targ, la poarta, a trebuit sa platesc intrare. Si nu 2 bani, ci o suma care e cam de 1.5 ori mai mare decat cat platesti in mod normal pe pranz, daca mergi la masa in oras. Ok mi-am zis, macar dupa ce trec de poarta, mi se deschid zeci de mii de posibilitati.

Nu mi s-au deschis. Nu se puteau nici proba rochii, nu erau nici abudente de decoruri expuse, nici exemple de marturii, nici pret mai mic ca in magazine, nici oferte de luni de miere. Dar nimic. Nu stiu cu ce au umplut ditamai hala, ca eu nu am gasit nimic din ce cautam. Doar atat, ca am vazut un show de rochii de mireasa, agatate pe fotomodeale si am vazut si buchetul de mireasa declarat buchetul anului 2010 undeva prin Asia - ca un evantai din care curgeau flori pe parti. Dar asta puteam sa vad si pe net.

Asa ca am plecat acasa si am mancat mancare chinezeasca. Si cine stie, poate o sa imi iau rochia tot de pe un sit chinezesc.

Varo!

Asta e o stire mai veche de saptamana asta, dar care m-a pus pe ganduri: cica la inceputul saptamanii, in Helsinki (Hakaniemi pentru cei hard core), aproape de centru totusi, o persoana a murit pentru ca i-a cazut in cap o bucata mare de gheata de pe un acoperis al unei cladiri.

De cand s-a incalzit afara un picut (adica -4, de la -18), a inceput sa se mai topeasca pe ici pe colo, si sa mai cada zapada si gheata de pe acoperisuri. Asa ca oamenii care toata iarna au adunat zapada de pe strazi, acum o arunca pe strazi, de pe acoperis. Totul facut regulamentar cu ata colorata care imprejmuieste locul "crimei", cu fluieratori cu veste reflectorizante si semnale sonore si hauaturi la trecatorii care ignora ata si calca prea aproape de locul de cadere al zapezii.

Fara sa stiu despre acesti adevarati meteoriti de gheata, sageti ale craiesii nordului, sau cum vreti sa ii numiti, luni am ignorat si eu ata colorata. Dar asta pentru ca efectiv nu puteam iesi de pe trotuar - luni au fost cam +1, +2 grade, si era o aparaie langa bordura, iar eu nu aveam canoia gonflabila dupa mine. Asa ca m-am uitat in sus, nu era nimeni jos care sa se uite urat la trecatori(cum e de obicei), si am tulit-o repede. Moment in care, o tanti, iesita la o tigara in fata cladirii, m-a apostrofat plina de griji si un picut de aroganta, ca totusi era impartitoarea dreptatii.

Pacat ca a trebuit sa citesc in ziar despre saracul om, in Hakaniemi, ca sa ma faca sa fiu mai atenta pe unde calc...

Si inca ceva: si masinile sunt vedete in ziar acuma, multe din ele cu parbrizul nenorocit de...ati ghicit, gheata!

ps. Varo inseamna "ai grija".

In toata maretia lor..

Daca m-ar fi obligat cineva sa imi iau, as fi protestat. Da' nu-i asa ca e sic dunga aia reflectorizanta? Si un finlandez get-beget mi-a zis ca is model exact ca prin anii '50, si ca is in voga acuma. Deci nu numai ca nu mai stau cu picioarele ude, ci mai sunt si trendy-flendy:

PS. Cica fiecare ciubota e facuta manual, din aprox 200 bucati. 

PPS. Cizmele de cauciuc sunt printre primele produse facute de Nokia, pe langa cauciuc si hartie, inainte sa se apuce de telefoane.

PPPs. Daca cineva se intalneste cu gascanul care si-a pierdut galosii, sa ii spuneti ca sunt la mine.

Cel mai nou gadget al meu, marca Nokia

In principiu luni e o zi proasta sa cheltui bani. Cica daca incepi de luni, o sa o tii asa toata saptamana. Eu am inceput de luni dimineata, si am incheiat luni seara cu cel mai nou gadget pe care mi l-am luat de la Nokia.

Sa va dau cateva indicii: e rosu, se fabrica inca din 1898, foarte multi finlandezi au, in perioada asta a anului cand se topeste zapada.

Cand am venit in Finlanda am fost poate nu socata, dar cel putin amuzata cand am vazut oamenii pe strada cu el, gadgetul. Am zis ca in viata mea eu nu o sa am asa ceva. Si totusi, azi am capitulat de bunavoie, am mers in magazin si mi-am cumparat in 2 timpi si 3 miscari. Si am mai fost si mandra dupa aia.

Si inca un indiciu, sa nu ziceti ca is zgripturoaica:

Ia sa vedem cine ghiceste despre ce e vorba.

Doamne miluieste...popa prinde peste

6 ianuarie e o zi faina in Helsinki. Si asta pentru ca e liber, pe baza de Epiphany - adica ziua in care au venit magii cu cadouri catre cel nascut acum ceva timp, pentru care taiem noi porcul in fiecare an.

In Finlanda, daca esti inscris la vreo biserica, trebuie sa platesti o taxa, in fiecare an - care daca nu ma insel e un procent din veniturile tale. Pe baza de cheltuieli mari, remuneratie mica, si pe baza de "dom'le eu nu cred", multi finlandezi se "dezinscriu" de la biserica. Asa ca procentul de "atei" pare sa creasca. In schimb, ce ma fascineaza e ca toti, la unison, sunt de acord cu sarbatorile religioase, mai ales daca vin asa pe la un joi, vineri, luni sau marti. Pai ce facem, credem sau nu credem?

Laponia. In Helsinki

Se pare ca Finlanda nu e chiar asa moarta in timpul iernii pe cat am crede. Multi merg in nord, pe la rubedenii, ca doar sunt sarbatorile, si nimic nu se compara cu o korvapuusti calda din cuptor langa brad, cand afara vuieste vantul, viscoleste si Fram ursul polar isi sprijina nasul pe geamul tau.

Si cum daca nu vine Mohamed la munte, merge muntele la Mohamed, se pare ca s-au apucat astia si au adus Laponia in Helsinki. Adica au amenajat in Helsinki igluuri, au adus husky, reni (nu ca nu ar fi deja prin paduri), si s-au apucat si au facut si un hotel de gheata. Personal cred ca huskyi sunt iepuri vopsiti, dar mai stii? Printre promisiuni mai sunt sanius, ski (as zice cross-country, ca asta face orice finlandez care se respecta), saniute trase de animalele amintite mai sus, snow shoeing(adica mers cu papuci din aia cu talpa de palete de badminghton, care nu se afunda in zapada). Si daca vrei mai multe, uitati-va voi la link.

Eu una o sa ma duc. Acum 4 ani am fost in Laponia, si aveam si atunci in program sanie trasa de caini sau reni, dar pentru ca nu a fost zapada, am ajuns sa hranesc renii si dupa aia sa mananc supa din ei. Sper ca data asta o sa am mai mult noroc, ca zapada e, slava domnului.

Cum sa-ti iei casa (in Finlanda) - ghid practic, partea 1

Si banii astia de chirie, cand se duc, unde se duc? Pai in buzunarul unuia care ori a avut o matusa bogata, putred (pun intended) de bugata, care i-a lasat apartamentul, ori se duc in buzunarul bancii prin buzunarul "proprietarului". In ambele cazuri, poti sa ii saruti de adio cand le faci vant din contul tau, in fiecare inceput de luna, pentru ca in veci nu ai sa ii vezi inapoi.

Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.

Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.

Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".

Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.

Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.

Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea

Hyvää itsenäisyyttäpäivää!

Adica la multi Finlandezucai, cu ocazia prinderii celei de-a 93-lea primaveri in buchetul vietii, pardon independentei.

La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!

Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.

Finladezii il vor pe Boris Yeltsin ca presedinte, conform Google

Yle, un fel de TVR al Finlandei, are o sectiune pe site cu stire in "finlandeza usoara", unde tanti vorbeste rar si cu cuvinte normale pe care sa le inteleaga si orice imigrant. Azi ascultam(si citeam) stirile aici.

Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:

Ce zice domnu' google? Cine e favoritul? Boris?????? A se observa ca in textul in finlandeza nu scrie absolut nicaieri de amicu' Boris.

Rahapuu sau gata cu trecutul pe caiet cand cumperi bere

Rahapuu (raha = bani, puu = copac) vrea sa dovedeasca tuturor ca da, banii cresc in copac. Un copac mai stilizat asa, ca pentru vremurile noastre, desenat frumos in photoshop si cocotat pe un website. Il puteti vedea aici.

Toata ideea e ca poti imprumuta oricand, 7 zile pe saptamana, de la 7am la 11pm, bani. Nu-i asa ca-i paradis? Daca ai peste 25 ani, esti finlandez si ai domiciliul in Finlanda, ai telefon mobil cu abonament, un cont acolo la o banca si nu esti stiut de rau-platnic, ai marea onoare sa aplici pentru un imprumut la Rahapuu. Ai sa primesti un sms cu da sau nu, si imediat ai sa ai bani de berica. Rahapuu ofera imprumuturi doar de 50, 100 sau 200euro, si doar pe o perioada de 2 saptamani. Dobanda e pana la cer si inapoi - cam vreo 26% asa (give or take 1 euro).

Deci gata cu cersitul pe la prieteni, gata cu spalatul vaselor in restaurant si mai ales, gata cu scuzele de genul "Draga, stiu ca e Craciun, dar nu mai aveam bani sa iti cumpar cadou". Nu vi se pare ca sumele alea pe care ti le imprumuta is numai bune de o comanda de 2 pizza si 6 beri, sau un joint acolo mic, sau niscaiva cosmeticale cand esti isterica in magazin si nu ti se accepta cardul?

Lectie de finlandeza

Cineva a ajuns la mine pe blog cautand "terminatii pentru verbe in finlandeza timp prezent".  Daca tot suntem in sezonul lui pikkujoulu("craciun mic"), ia sa tinem un pikkukurssi(curs mic)sa il ajut, sa nu mai umble aiurea pe net inloc sa munceasca:
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät

Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö  (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät

Daca e sfarsitul lui noiembrie, e momentul sa ne luam calendare pentru Craciun!

Ca sa fiu mai explicita: in Finlanda e obiceiul ca in noiembrie sa iti cumperi un calendar special: contine doar zilele 1-24 din decembrie, e din carton, si zilele sunt aranjata alandala. De obicei fundalul e legat de Craciun/zapada/Mos Craciun. Si fiecare litera e de fapt o casuta pe care o poti deschide. In fiecare casuta se afla cate o bombonica sau o ciocolatica.

Ceva in genul asta:

Calendarele astea sunt in principal pentru copii si "regula" de folosire e: pe 1 decembrie deschizi casuta cu 1, mananci ciocolata. Pe 2 decembrie deschizi casuta cu "2", si tot asa pana ajungi la 24, cand iti primesti cadoul de Craciun.

Nu prea se impaca asta cu postul craciunului, dar ca sa fim sinceri, cati copii tin post serios?

Helsinki azi

Totul s-a petrecut peste noapte.

Lumina cat epsilon + zapada = Helsinki azi:

Au si ei blondele lor...in parlament

Atata valtoare, atatea comentarii si atatea rautati ce a inghitit saraca Romanie in frunte cu dna Udrea, de parca ea ar fi singura blondina care a ajuns sa conduca un  minister. A crosetat saraca in direct, a dat cu mopul, si tot nu a putut sa convinga ce potrivita e ea pe post. Dar nu despre ea vreau sa va scriu. Ci despre faptul ca nu e singura Barbie (mie nici macar nu mi se pare cotropitor de frumoasa), care are poponetul pe un scaun tapitat dintr-un parlament.

Ieri in ziar era o informatie despre o fosta tanti purtator de cuvant a parlamentului finlandez care si-a vazut moartea cu ochii cand a dat cu masina intr-un elan pe strazile patriei. Pana aici nimic nou. Sunt multe accidente cu elani/reni, de asta o sa observati ca sunt garduri acolo unde e padure langa sosea(oare exagerez daca zic ca in 90% din sosele?). Gardurile respective impiedica in principiu fiarele astea ale padurii sa zburde fericite pe sosele. Dar ceea ce mi-a atras atentia in ziar a fost pagina urmatoare, unde se vorbea despre o fosta ministra a Finlandei. Numele ei: Tanja Karpela. Poate baietilor le suna familiar: inalta, blonda, Miss Finlanda in '91 si participanta la Miss Univers in acelasi an. Si model de lenjerie intima.

Tanti Tanja a fost ministru al culturii in Finlanda, in 2003-2007. Acum e doar o blonda cu un trecut glorios si cine stie ce viitor la orizont. Ma intreb daca cele doua blonde se cunosc. Cred ca s-ar intelege de minune ;)