Linnanmaki sau ce poti face cu 35 euro

Sambata am fost pentru prima oara in Linnanmäki in ideea de a ma zbantui si scalambaia prin minunatele masinarii din parcul de distractie. Parcul tocmai ce-a facut 60 de ani, si e plin cu diverse instrumente de tortura la care poti sa tipi mai mult sau mai putin. Mie mi-au placut in special trenuletul care te ducea prin apa, si trenuletul care mergea pe sina veche de lemn(cel mai vechi trenulet din parc). Asta de pe sina de tren  avea un nene care statea in spate si cu o manivela ceva facea trenuletul sa mearga mai repede sau mai incet.

Dar cel mai mult mi-a placut ca am avut o ocazie sa ma intalnesc cu dragostea mea, arma de foc. Tura asta a fost o pusca. Mai vreau, mai vreau!!!

Si sa nu credeti ca am plecat cu mana in buzunar de acolo. Ca in filmele de pe la TV, m-am intors acasa cu premiile pe care le-a castigat Sebi :

Ce fac cand sunt singura acasa

Azi ma doare spatele ingrozitor pentru ca in ultima ora jumatate am facut asta:

Sunt un fel de praline umplute cu unt de arahide, imbracate in ciocolata topita. Normal trebuiau sa arate ca niste praline adevarate, dar pentru ca am avut prea putina compozitie, si nu mai aveam ciocolata deloc prin casa, le-am adunat un pic, si le-am dat  forma de floricele. Sau daca suntem creativi, putem vedea si niste stelute. 

Va invit sa le gustati cam intr-o ora, cand le iau de la congelator. Data viitoare o sa le umplu cu cirese. Sau pentru finlandezi, cu lakrits. :)

Ce mai fac suedezii. Si grecii

Una din stirile mari pe care le-am vazut zilele astea e faptul ca un grec a dat in judecata o companie care produce iaurt, suedeza. Motivul? Fatza lu'nenea grecul apare pe cutia de iaurt turcesc. Deci pe langa faptul ca nenea a devenit imaginea internationala a unei firme(avem si noi iaurtul ala in frigider), se mai si plange.
Mai multe aici.

Pai cate dintre noi nu visam sa fim imaginea cine stie carei firme de cosmetice sau a cine stie carei fabrici de ciocolata?


Se pare ca domnul de 77 ani a dat in judecata firma suedeza si va obtine in jur de 200mii euro despagubiri. Nici o problema, firma de iaurt spune ca o sa pretinda banii de la compania de unde si-a cumparat poza pentru cutie. Banuiesc ca respectiva companie cu poze o sa ceara banii fotografului. Nu mai bine mergeau fotograful si nenea grecul la o bere si asezau lucrurile intre ei?

A pleca sau a nu pleca. A pleca, asta pare sa fie raspunsul

Uite TVA-ul, nu-i TVA-ul, batrani care fura alimente din magazine, locatari care trebuie sa plateasca agentul termic chiar daca se debranseaza, si peste toate planeaza inundatii si ciocolata cu pantofi cu toc. Cam asta e imaginea Romaniei zilelor astea. Toate informatiile sunt auzite la radio sau citite prin ziare.
Acum, colac peste pupaza, citesc si ca din ce in ce mai multi romani isi cauta de lucru in strainatate. De parca asta e un secret. Stiati ca in ultima vreme aproximativ 2,7 milioane de romani lucreaza in Strainezia?

Pai sa vedem. Cand faceam eu geografie prin liceu am aflat ca Romania are 23 milioane de oameni. De curand am citit un articol cum ca in spatiul carpato-danubiano-pontic mai suntem aproximativ 21 milioane.

Sa facem un calcul simplu: 21 (de acasa) + 2,7 (Strainezia) = 23,7
Dar: tot articole de pe 9am.ro spun ca rata mortalitatii a crescut, si numarul bebelusilor vii nascuti e in scadere.

Cum 23,7 > 23, inseamna ca romanii pleaca pe bune din Romania. Adica mai fac si pui pe unde ajung. Nu pleaca doar pentru servici. Pleaca pentru ca nu le e bine. Ati auzit, domnule B si G si B iar si care mai sunteti?

Shrek 4 - Looooooooooooved it!

Am fost ieri la Shrek 4: Forever after. Desi e cu "4" in coada, si ma asteptam sa fie ceva gen apa de ploaie, dupa continuarile 2 si 3 care m-au lasat rece, Shrek 4 m-a impresionat. Am stat pe scaun, am ras, am bocit, tot tacamul, iar cand am iesit de acolo am sperat ca pot sa il dau jos repede de pe net  cumpar DVDul sa il mai vad o data.

Povestea e revigoranta, ca un nou inceput. Ma asteptam sa fie ceva cu nepoti de-ai lui Shrek, dar nu e asa deloc. Aduce un pic din savoarea lui Shrek 1, si desenele sunt facute exceptional. Mi-a mai placut si ca la sfarsit pe generic au facut un montaj cu diverse scene din toti Shrek-ii.

Am gasit si un trailer mai putin oficial:





ps. As fi vrut sa merg sa il vad in varianta 2D, dar a fost disponibil doar in 3D. Si ochelarii aia ori erau zgariati, ori nu stateam eu unde trebuie, ca mult timp am avut impresia ca vad dublu sau ca nu vad bine decorul din spatele personajului din prim plan. Chiar si asa, mi-a placut!

Run, Forest, run!

In Finlanda e un lucru iesit din comun daca nu alergi. Sau daca nu faci nordic walking. Sau pur si simplu daca nu faci sport. Cel putin asta e impresia mea, luand in calcul cati oameni vad alergand in fiecare zi.

Chestia faina e ca atunci cand incepi sa alergi, incepi sa iti simti toti muschii cum lucreaza impreuna si cumva te simti mai puternic. In momentul in care ajungi la destinatia pe care ti-ai ales-o, te simti cel mai implinit om din secunda aia. Nu conteaza ca a durat 10 minute (ca mine) sa ajungi la destinatie, sau daca alergi ore intregi (am un prieten care alerga in mod curent 60km, pana si-a nenorocit un genunchi).

Stiu ca in Iasi e dificil de alergat. Stiu ca sunt caini, masini, smecherasi, etc. Stiu ca daca alergi pe malul Bahluiului cica ai iesit la agatat. Cand am fost acasa am mers pana in Gradina Botanica sa alerg.  Stiu ca nu e placut de gasit locuri unde sa iti intinzi picioarele un pic, dar cred din tot sufletul ca se merita cautarea pentru locurile alea. Se merita ca uneori sa spunem "ma doare-n cot" si sa facem ceva pentru sanatatea noastra.

Si stiu ca e usor sa fiu lupul moralist cand atunci cand ies sa ma plimbofugaresc, vad pe drum peisaje ca urmatoarele: (pozele sunt facute azi, intre 9 si 10pm)

Asta e destinatia noastra: o chestie de facut sport in mijlocul padurii

Poza asta e pentru mama, ca tot ii plac ei barcile

Casuta aia alba e o sauna a blocului care nu apare in poza

Mic indreptar de injuraturi

Cu ocazia campionatului mondial de fotbal am fost nevoita sa imi improspatez vocabularul vast pe ici-pe colo prin punctele esentiale.

Eu folosesc cam 2 injuraturi: pisici! si ocazional patrunjel. Pentru cazurile grave, folosesc obscenul "fir-ai tu!". Ieri in schimb am realizat ca saracul patrunjel nu are nici o vina, asa ca de azi il voi inlocui cu "avocado". Si asta pentru ca "avocado are puterea sa nenoroceasca aproximativ orice mancare in care ajunge", dupa cum au declarat ilustrele mele papile gustative.

Deci: Avocadoul tau de vuvuzea!

Nici sa mori in voie nu poti

Ieri, in timp ce ma plimbam prin librarie, am avut o revelatie: eu nu pot muri inca. Nu am voie. Si asta pentru ca nu am facut nici unul din urmatoarele lucruri, pe care *trebuie* sa le faci inainte sa mori: nu am vazut cele 100 filme pe care trebuie sa le vezi inainte sa mori, nu am vizitat cele 100 locuri unde trebuie sa mergi inainte sa mori, nu am citit cele 100 carti de lecturat inainte sa mori.

Ce tupeu pe societatea asta. Trebuie, trebuie, trebuie. Trebuie sa mergi la scoala. Trebuie sa inveti la facultate. Trebuie sa ai un servici sa te poti intretine. Si cand ai iesit la pensie, si ai impresia ca ai bani sa faci ce vrei, ca ai timp intre doua atacuri de artrita sau ulcer la stomac, atunci *trebuie* sa te apuci de lecturat, plimbat, vazut filme.

Cred ca puteau gasi o strategie mai buna de marketing. Pai suntem toti atat de canonizati incat sa ne trebuiasca reguli pentru orice pas din viata noastra?

Prozaic despre proza

De cand ma stiu mi-a placut sa citesc. Sa stau cu picioarele pe pereti (la propriu, ca aveam calciu pe pereti si puteam sa imi proptesc picioarele) si sa citesc. Sa dau pagina dupa pagina, sa sar peste fragmentele prea lungi de descriere dupa ce verificam ca nu e nici un dialog acolo. Cand eram prin clasa a 5a-6a ma ascundeam seara sa stau sa scriu. Aprindeam lampa de la birou, o puneam sa nu se vada prea tare lumina de pe hol, si scriam. Imi placea la nebunie. Intre timp m-am intors la citit.

Zilele astea m-a lovit un gand care m-a speriat. Eu nu mai sunt atat de dedicata sa citesc. Incep sa mi se strecoare in minte ganduri de genul: cu ce te ajuta pe tine ca Barry merge in Indonezia? Sau cu ce te ajuta sa afli ce face Clarissa azi? Si gandul cel mai miselesc dintre toate e asta: ei macar "traiesc", pe cand tu stai si citesti ce fac altii. Tu ce traiesti? Si in fata gandului astuia capitulez, imi iau o cana de ceai si o rasfoiesc randuri-randuri cu lingurita. Oare asta inseamna sa fii "om mare"?

Vorba dulce, mult aduce

Printre "mult" asta se numara si un oareshce venit in buzunar.
Ma plimbam prin Helsinki acum vreo saptamana si mi-a atras atentia urmatorul afis. Mai exact prima linie din urmatorul afis.

Deci fetele alea de la 8989 stiau ele ce spun cand sunt sunate. Faceau masaj.