Am auzit prima oara melodia asta cat eram in Grecia. Imi place, imi place, imi place! Si se si potriveste de minune in timp ce mai bilutesc la niste cercei/margele.
ps. Da, si barbatii au suflet ;)
Showing posts with label timp liber. Show all posts
Showing posts with label timp liber. Show all posts
Grecia, musacaua mea draga - III
Partea I
Partea II
Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.
Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?
Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.
Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta? (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.
Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.
Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.
Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.
Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.
Partea II
Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.
Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?
Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.
Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta? (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.
Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.
Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.
Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.
Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.
Grecia, musacaua mea draga - II
Partea I
In episodul trecut povesteam despre invelisul musacalei. Acum sa ajungem la umpluta: insula Paros(nu Păros).
Insula Paros e la 5 ore cu barca de Pireu. Banuiesc ca tanti de la ghiseu ne-a vazut mai rupti in coate, ca ne-a oferit bilete fara loc, asa ca atunci cand am ajuns pe barca habar nu aveam ca poti rezerva loc. Ne-am dus ca paduchele in frunte la locurile cu aer conditionat, tapiterie moale si ecrane cu Mr Bean, asta pana sa vedem ca lumea avea bilete cu loc. Asa ca ne-am luat frumusel sarsanalele si am mers pe punte, care se pare ca era pentru cei ca noi. Inchipuiti-va numai: pleaca de la loc cu aer conditionat cand afara puteam sa vad caldura cu ochiul liber, si ajuns pe punte, acoperita cu niste sticlarie si scaune de plastic - curat sera! Am trecut peste asta, si am ajuns intr-un final inapoi la locurile aerisite. Asa ca dupa 5 ore in care m-am delectat cu Living to tell the tale a lui Marquez am ajuns in Paros. Prima impresie? Inca de la coborarea din barca am fost asaltati de un conglomerat de bastinasi care isi ofereau care mai de care serviciile de cazare. Phiu!
Am stat in Parikia. Si ca sa va faceti o idee despre Parikia, am ajuns sa stam acolo 8 nopti in loc de 2 pentru simplul fapt ca e un loc unde toata lumea pare sa cunoasca pe toata lumea, tanti frantuzoaica la restaurantul careia am mancat in prima seara ne-a salutat in fiecare zi dupa aia, pepenii erau divini, gazda hotelului unde am stat era foarte draguta, puteam sta la plaja, am inotat, am mers la scuba diving, e rost sa mai continui? Singura mea intrebare a fost de ce nu au toate casele acoperisuri albastre, pana sa ma dumiresc eu ca pozele pitoresti pe care le vazusem cu acoperisuri albastre erau de fapt biserici sau manastiri.
Mi-au placut strazile inguste, smochinele de pe marginea drumului (direct din copac), plajele cu nisip fain si apa si mai faina, magarusii din umbra caselor albe, oamenii vorbareti, micul dejun in balcon, mirosul de gratar, livezile imense de maslini, cremsnitul de la o cofetarie ascunsa pe o straduta, doi pui de matza care se tineau dupa mine de parca erau cainii mei, si un anume magazin de bijuterii. A fost primul concediu, de cand suntem in Finlanda, pe care l-am petrecut in alta tara decat Romania.
In episodul trecut povesteam despre invelisul musacalei. Acum sa ajungem la umpluta: insula Paros(nu Păros).
Insula Paros e la 5 ore cu barca de Pireu. Banuiesc ca tanti de la ghiseu ne-a vazut mai rupti in coate, ca ne-a oferit bilete fara loc, asa ca atunci cand am ajuns pe barca habar nu aveam ca poti rezerva loc. Ne-am dus ca paduchele in frunte la locurile cu aer conditionat, tapiterie moale si ecrane cu Mr Bean, asta pana sa vedem ca lumea avea bilete cu loc. Asa ca ne-am luat frumusel sarsanalele si am mers pe punte, care se pare ca era pentru cei ca noi. Inchipuiti-va numai: pleaca de la loc cu aer conditionat cand afara puteam sa vad caldura cu ochiul liber, si ajuns pe punte, acoperita cu niste sticlarie si scaune de plastic - curat sera! Am trecut peste asta, si am ajuns intr-un final inapoi la locurile aerisite. Asa ca dupa 5 ore in care m-am delectat cu Living to tell the tale a lui Marquez am ajuns in Paros. Prima impresie? Inca de la coborarea din barca am fost asaltati de un conglomerat de bastinasi care isi ofereau care mai de care serviciile de cazare. Phiu!
Am stat in Parikia. Si ca sa va faceti o idee despre Parikia, am ajuns sa stam acolo 8 nopti in loc de 2 pentru simplul fapt ca e un loc unde toata lumea pare sa cunoasca pe toata lumea, tanti frantuzoaica la restaurantul careia am mancat in prima seara ne-a salutat in fiecare zi dupa aia, pepenii erau divini, gazda hotelului unde am stat era foarte draguta, puteam sta la plaja, am inotat, am mers la scuba diving, e rost sa mai continui? Singura mea intrebare a fost de ce nu au toate casele acoperisuri albastre, pana sa ma dumiresc eu ca pozele pitoresti pe care le vazusem cu acoperisuri albastre erau de fapt biserici sau manastiri.
Mi-au placut strazile inguste, smochinele de pe marginea drumului (direct din copac), plajele cu nisip fain si apa si mai faina, magarusii din umbra caselor albe, oamenii vorbareti, micul dejun in balcon, mirosul de gratar, livezile imense de maslini, cremsnitul de la o cofetarie ascunsa pe o straduta, doi pui de matza care se tineau dupa mine de parca erau cainii mei, si un anume magazin de bijuterii. A fost primul concediu, de cand suntem in Finlanda, pe care l-am petrecut in alta tara decat Romania.
Desi in principiu imi place sa evit cliseele, pot sa spun cu mana pe inima ca m-as intoarce acolo. Si as sta un pic mai mult. Vreo 3-4 luni, asa.
Grecia, musacaua mea draga - 1
Am luat biletul spre Atena prin aprilie, cand in Helsinki e nebunia cu Hullut Päivät (Crazy Days), adica o saptamana in care mergi si cumperi de nu mai poti diverse produse de la cel mai scump mall: Stockmann. Singura parte care imi place la Crazy Days e ca si Finnair se baga in seama cu niste bilete mai ieftine de avion. Asa par example, un bilet spre Bucuresti e in mod normal cam 300e, dar ei il dau cu 180 sau 200e.
In aprilie habar nu aveam ca o sa fie proteste in Atena, ca o sa le taie si lor salariile, si ca o sa apara tantarul mai vajnic decat ala anofel, care da gripa West Nile. Asa ca am pastrat planurile de a merge, desi aveam inima stransa ca raman blocata pe undeva pe o insula la +25 grade, si nu mai apuc sa vin la servici si la +13 grade prea curand.
Atena mi se pare un conglomerat interesant. Acropolele, diverse alte coloane albe ca niste ciolane, se lafaie la soare, in timp ce pe strada claxoneaza toata lumea si uita sa opreasca la trecerea de pietoni. Per total Atena nu mi-a placut, de ce sa mint. Prea aglomerata pentru gustul meu, prea pulsanta, prea harababura de imi spuneam cate o rugaciune inainte sa trec strada. Asa frica nu mi-a mai fost de strazi de cand eram mica si strada cu 2 benzi de langa bloc mi se parea imensa. Am stat o zi in Atena, si mi-a ajuns. Desi trebuie sa recunosc ca gyrosul pe care l-am mancat a fost foarte bun, si am invatat ca painea pe care ti-o aduc la restaurant, ca antreu, fara sa o comanzi, nu e din partea casei, ci trebuie sa o platesti, chiar daca era veche si nu ti-a placut deloc. Alte lucruri notabile: langa hotelul unde am stat era un restaurant romanesc care se chema Iasi Cafe, anunturi cu transporturi persoane catre Romania pe fiecare colt de strada, multi romani care vindeau suveniruri, si niste salate atat de bune, de m-au facut sa imi para rau ca stau intr-o tara nordica.
Mai acus vorbim despre umplutura din musaca: insula Paros.
Partea II
Partea III
In aprilie habar nu aveam ca o sa fie proteste in Atena, ca o sa le taie si lor salariile, si ca o sa apara tantarul mai vajnic decat ala anofel, care da gripa West Nile. Asa ca am pastrat planurile de a merge, desi aveam inima stransa ca raman blocata pe undeva pe o insula la +25 grade, si nu mai apuc sa vin la servici si la +13 grade prea curand.
Atena mi se pare un conglomerat interesant. Acropolele, diverse alte coloane albe ca niste ciolane, se lafaie la soare, in timp ce pe strada claxoneaza toata lumea si uita sa opreasca la trecerea de pietoni. Per total Atena nu mi-a placut, de ce sa mint. Prea aglomerata pentru gustul meu, prea pulsanta, prea harababura de imi spuneam cate o rugaciune inainte sa trec strada. Asa frica nu mi-a mai fost de strazi de cand eram mica si strada cu 2 benzi de langa bloc mi se parea imensa. Am stat o zi in Atena, si mi-a ajuns. Desi trebuie sa recunosc ca gyrosul pe care l-am mancat a fost foarte bun, si am invatat ca painea pe care ti-o aduc la restaurant, ca antreu, fara sa o comanzi, nu e din partea casei, ci trebuie sa o platesti, chiar daca era veche si nu ti-a placut deloc. Alte lucruri notabile: langa hotelul unde am stat era un restaurant romanesc care se chema Iasi Cafe, anunturi cu transporturi persoane catre Romania pe fiecare colt de strada, multi romani care vindeau suveniruri, si niste salate atat de bune, de m-au facut sa imi para rau ca stau intr-o tara nordica.
Mai acus vorbim despre umplutura din musaca: insula Paros.
Partea II
Partea III
Margele de toate felurile pentru toata lumea
Proaspete locatare temporare ale cutiei cu bijuterii, tocmai iesite din manutele lu' Loredaja:
Pentru cele serioase....
Pentru cele jucause...
Pentru cele care au pulovere fara decoratiuni si au nevoie de niste brose mai neaose...
Robin Hood si cele 3 sageti
Din pleiada "Pusca si alte instrumente de vanatoare", va prezint ultima* mea aventura:
PS. Am nimerit si centrul centrului, dar numai cu o singura sageata.
* De fapt ultima-ultima aventura a fost painea cu ceapa pe care am facut-o ieri..
Bijoux are a girl's best friend
Zilele astea m-am gandit sa mai schimb un pic registrul bijuurilor creatie proprie, si sa incerc ceva nou. Mai jos un oarecare preview:
Sunt inca in stadiul de proiect, dar curand o sa apara si primele bucati de bijuuri care o sa le foloseasca. Si in aceeasi nota, in curand (pana plec in concediu) o sa fac o oarecare expozitie cu vanzare, cu ce am produs pana acum. In principiu o sa fie vandute la mine acasa, dar daca sunt doritori, putem aranja sa le vand si pe net si sa vi le trimit prin posta.
Oricum, mai multe detalii (poze, preturi, dansul si felicitarile) mai incolo.
Cand usile scartaie si afara ploua
Imi place cand ploua afara. Cand ploua tare, de simti ca si stomacul se ascunde cand tuna afara. Cand fulgera si ai impresia ca esti intr-un film in care ai faimoasele flash-back-uri, in timp ce esti legat(a) pe sina si vine trenul. Pur si simplu e fain cand ploua, mai ales daca nu ai gauri in tavan si daca nu trebuie sa mergi la munca in dimineata aia. Stai asa infofolit in pijamale, cu cana de ceai langa tine, te doare in cot ca nu te-ai epilat(da, la masculin, ca se aplica si la baieti).
Nu e nimic care sa se compare cu o zi din asta. Nu poate fi nimic mai fain. Doar daca usile incep sa scartaie, sau sa se tranteasca. Si daca vreti efectul asta, e garantat daca lasati geamurile deschise sa se faca un pic de curent. Asta e idealul meu de zi spooky. Sau asa credeam, pana ieri.
Ieri am fost luminata. Am avut parte de o experienta de-a dreptul elevatoare. Nu ploua, dar incepuse sa se intunece. Stateam pe canapea, la lumina efervescenta a unei lampi, arcuita de spate, cu parul in ochi, si citeam. Agatha Christie. Nu ma spalasem pe maini, si inca miroseam a cirese, si mi se facuse asa o pofta de cirese ca atunci cand am inceput sa citesc despre masa de Craciun descrisa in carte, efectiv am simtit cum imi chiortaie stomacul. Poirot primea biletele anonime, oamenii se inecau la masa cu diverse obiecte de sticla sau metal, se punea la cale ceva. Una din locatarele casei a disparut, si este gasita in zapada, plina de sange, cu urme de pasi in jurul ei. Poirot se apropie de ea, sa ii simta pulsul. Pasii ii scartaie in zapada. Lumea din casa se aduna in zapada, murmura inspaimantata, femeile isi tin respiratia. Scart, inca un pas in zapada. Trosc, inca un pas. Poirot e langa fata, se apleaca. Pune degetele pe incheietura ei. TROSC!!
In momentul asta mi-a sarit inima. Trosc asta a fost exact langa mine, langa piciorul meu, si in jurul meu e semi-obscur.
--- Va urma, sau nu ----
Later edit: Ce cazuse era doar rucsacul lui Sebi. Dar eu m-am speriat oricum...
Nu e nimic care sa se compare cu o zi din asta. Nu poate fi nimic mai fain. Doar daca usile incep sa scartaie, sau sa se tranteasca. Si daca vreti efectul asta, e garantat daca lasati geamurile deschise sa se faca un pic de curent. Asta e idealul meu de zi spooky. Sau asa credeam, pana ieri.
Ieri am fost luminata. Am avut parte de o experienta de-a dreptul elevatoare. Nu ploua, dar incepuse sa se intunece. Stateam pe canapea, la lumina efervescenta a unei lampi, arcuita de spate, cu parul in ochi, si citeam. Agatha Christie. Nu ma spalasem pe maini, si inca miroseam a cirese, si mi se facuse asa o pofta de cirese ca atunci cand am inceput sa citesc despre masa de Craciun descrisa in carte, efectiv am simtit cum imi chiortaie stomacul. Poirot primea biletele anonime, oamenii se inecau la masa cu diverse obiecte de sticla sau metal, se punea la cale ceva. Una din locatarele casei a disparut, si este gasita in zapada, plina de sange, cu urme de pasi in jurul ei. Poirot se apropie de ea, sa ii simta pulsul. Pasii ii scartaie in zapada. Lumea din casa se aduna in zapada, murmura inspaimantata, femeile isi tin respiratia. Scart, inca un pas in zapada. Trosc, inca un pas. Poirot e langa fata, se apleaca. Pune degetele pe incheietura ei. TROSC!!
In momentul asta mi-a sarit inima. Trosc asta a fost exact langa mine, langa piciorul meu, si in jurul meu e semi-obscur.
--- Va urma, sau nu ----
Later edit: Ce cazuse era doar rucsacul lui Sebi. Dar eu m-am speriat oricum...
Linnanmaki sau ce poti face cu 35 euro
Sambata am fost pentru prima oara in Linnanmäki in ideea de a ma zbantui si scalambaia prin minunatele masinarii din parcul de distractie. Parcul tocmai ce-a facut 60 de ani, si e plin cu diverse instrumente de tortura la care poti sa tipi mai mult sau mai putin. Mie mi-au placut in special trenuletul care te ducea prin apa, si trenuletul care mergea pe sina veche de lemn(cel mai vechi trenulet din parc). Asta de pe sina de tren avea un nene care statea in spate si cu o manivela ceva facea trenuletul sa mearga mai repede sau mai incet.
Dar cel mai mult mi-a placut ca am avut o ocazie sa ma intalnesc cu dragostea mea, arma de foc. Tura asta a fost o pusca. Mai vreau, mai vreau!!!
Dar cel mai mult mi-a placut ca am avut o ocazie sa ma intalnesc cu dragostea mea, arma de foc. Tura asta a fost o pusca. Mai vreau, mai vreau!!!
Si sa nu credeti ca am plecat cu mana in buzunar de acolo. Ca in filmele de pe la TV, m-am intors acasa cu premiile pe care le-a castigat Sebi :
Shrek 4 - Looooooooooooved it!
Am fost ieri la Shrek 4: Forever after. Desi e cu "4" in coada, si ma asteptam sa fie ceva gen apa de ploaie, dupa continuarile 2 si 3 care m-au lasat rece, Shrek 4 m-a impresionat. Am stat pe scaun, am ras, am bocit, tot tacamul, iar cand am iesit de acolo am sperat ca pot sa il dau jos repede de pe net cumpar DVDul sa il mai vad o data.
Povestea e revigoranta, ca un nou inceput. Ma asteptam sa fie ceva cu nepoti de-ai lui Shrek, dar nu e asa deloc. Aduce un pic din savoarea lui Shrek 1, si desenele sunt facute exceptional. Mi-a mai placut si ca la sfarsit pe generic au facut un montaj cu diverse scene din toti Shrek-ii.
Am gasit si un trailer mai putin oficial:
ps. As fi vrut sa merg sa il vad in varianta 2D, dar a fost disponibil doar in 3D. Si ochelarii aia ori erau zgariati, ori nu stateam eu unde trebuie, ca mult timp am avut impresia ca vad dublu sau ca nu vad bine decorul din spatele personajului din prim plan. Chiar si asa, mi-a placut!
Povestea e revigoranta, ca un nou inceput. Ma asteptam sa fie ceva cu nepoti de-ai lui Shrek, dar nu e asa deloc. Aduce un pic din savoarea lui Shrek 1, si desenele sunt facute exceptional. Mi-a mai placut si ca la sfarsit pe generic au facut un montaj cu diverse scene din toti Shrek-ii.
Am gasit si un trailer mai putin oficial:
ps. As fi vrut sa merg sa il vad in varianta 2D, dar a fost disponibil doar in 3D. Si ochelarii aia ori erau zgariati, ori nu stateam eu unde trebuie, ca mult timp am avut impresia ca vad dublu sau ca nu vad bine decorul din spatele personajului din prim plan. Chiar si asa, mi-a placut!
Cand 9.30am miroase a liliac
De multe zile voiam sa o iau la pas repejor dimineata spre munca. In principiu stau cam la 4-5km de servici(conform Google, as sta la exact 4.6km). In unele dimineti ma trezeam ori prea tarziu, ori era prea soare afara, ori prea ploaie, ori mi-era mie prea lene.
Azi dimineata in schimb m-am trezit tarziu, afara era soare dar prognoza era ca ploua, asa ca a fost ziua perfecta sa imi incep experimentul. Opincile in picioare si fuga-fuga pe dealurile Helsinki-ului.
Pentru o nota de exotism, putem sa ne imaginam ca blocurile din departare, albe, sunt ca un fel de pietre de creta de pe o insula greceasca, mai ales daca e vreun combinat in spatele lor care seamana cu niste coloane din alea grecesti. Daca vrem sa sarim peste exotism, nu bem nici un pahar de vin sau bere inainte de a purcede la drum.
Azi dimineata in schimb m-am trezit tarziu, afara era soare dar prognoza era ca ploua, asa ca a fost ziua perfecta sa imi incep experimentul. Opincile in picioare si fuga-fuga pe dealurile Helsinki-ului.
Pentru o nota de exotism, putem sa ne imaginam ca blocurile din departare, albe, sunt ca un fel de pietre de creta de pe o insula greceasca, mai ales daca e vreun combinat in spatele lor care seamana cu niste coloane din alea grecesti. Daca vrem sa sarim peste exotism, nu bem nici un pahar de vin sau bere inainte de a purcede la drum.
Recomand oricui o fuga in Do major dimineata, mai ales daca aveti liliac inflorit pe drum. E superb mirosul, inainte sa se aseze praful, sau sa isi fluture lumea transpiratia pe acolo.
Puss puss, Malmö!
Adica pup iu, Malmö sau Hai pa!
Am fost in weekend in Malmö, si cred ca e cumva pentru ultima oara, cel putin pe viitorul apropiat. Am mers prin The king's park, Folkets park, Turning Torso(care trebuia sa aiba un frate geaman in Copenhaga) si imprejurimi, prin centru, Lilla Torg, cu o barcuta turistica. Am facut gratar in parc sub tufe de liliac si am mai facut si insolatie.
Daca aveti drum prin Copenhaga, mergeti musai in Malmö, va costa 10 euro cu trenul si ajungeti in 20 minute(plus alte 10 cat mai intarzie trenul). O sa descoperiti o coloratura de oameni extraordinara, din orice colt al lumii cred. Oameni care se cearta la piata, Falafel nr 1 pe la toate colturile, niste prajituri de ti se topesc in gura(si se depun pe solduri, burta, fund). Mi-a placut atmosfera de sarbatoare, de je ne sais quoi insorit, de uite cladirea aia pe langa care am trecut prima oara cand am venit.
Si daca tot tonul revocarii e lacrimogen, va las cu cateva poze de-ale lui nenea Wikipedia:
PS2: nu ratati Anthon Berg petit nougat
Am fost in weekend in Malmö, si cred ca e cumva pentru ultima oara, cel putin pe viitorul apropiat. Am mers prin The king's park, Folkets park, Turning Torso(care trebuia sa aiba un frate geaman in Copenhaga) si imprejurimi, prin centru, Lilla Torg, cu o barcuta turistica. Am facut gratar in parc sub tufe de liliac si am mai facut si insolatie.
Daca aveti drum prin Copenhaga, mergeti musai in Malmö, va costa 10 euro cu trenul si ajungeti in 20 minute(plus alte 10 cat mai intarzie trenul). O sa descoperiti o coloratura de oameni extraordinara, din orice colt al lumii cred. Oameni care se cearta la piata, Falafel nr 1 pe la toate colturile, niste prajituri de ti se topesc in gura(si se depun pe solduri, burta, fund). Mi-a placut atmosfera de sarbatoare, de je ne sais quoi insorit, de uite cladirea aia pe langa care am trecut prima oara cand am venit.
Si daca tot tonul revocarii e lacrimogen, va las cu cateva poze de-ale lui nenea Wikipedia:
PS1: cand avionul vine dispre Helsinki spre Copenhaga, trece intai deasupra Malmö-ului, si cum aeroportul e foarte aproape de mare, ai impresia ca ai sa plonjezi in apa. Avionul coboara-cobora, si ai impresia ca o sa ramana agatat de palcul de mori de vant din marea dintre Copenhaga si Malmö.
PS2: nu ratati Anthon Berg petit nougat
50 x 0.22 = mai vreau!
Pentru cunoscatori, date tehnice: gloante de 0.22. As zice mai multe, dar eu nu sunt cunoscatoare. Helsinki Shooting Club.
Incapere cu 6 targeturi aflate la 25 de metri de locul de unde impusti. Faci in minte un rezumat al instructajului de 30 de minute de mai devreme. Corpul uman are actiuni pe care le face automat, si daca nu esti atent poti sa iti zbori vreo 2 degete sau vreo 2 prieteni.
Inima bate la maxim, mai ales cand iti aduci aminte ca in locul in care esti, in 1999, o femeie a impuscat 3 oameni si a ranit alti 2. Te intrebi cat de sanatosi la cap sunt oamenii cu care ai mers si daca i-ai suparat cu ceva in ultima vreme. Pui gloantele. Iei pistolul in mana dreapta. Scoti siguranta. Mana stanga sustine mana dreapta (regula de aur: NU ca in filmele hollywood). Tintesti. Inima bate din ce in ce mai tare. Uiti sa respiri. Tii aerul in plamani si simti cum se prelinge un strop de transpiratie pe frunte. Ochesti, uitandu-te in continuu la partea din fata a armei. In spate vezi blurat targetul. Cauti centrul targetului. Il gasesti o secunda, dar mainile iti tremura atat de tare incat nu apesi pe tragaci inca. Iti aduci aminte sa respiri, dar nu poti. Iti simti incordarea in picioare, pe sira spinarii, si in maini. Pui degetul pe tragaci, cu ochii la arma, cu targetul blurat. Apesi incet, treci de siguranta. Continui sa apesi pana auzi un zgomot puternic, simti restul de glonte cum sare din arma, se loveste de mana ta, si ajunge pe podea. Il vezi prin fumul armei. Lasi aerul sa iasa din plamani. Apoi repeti totul de inca 49 de ori.
Intre seturi, iti scoti ochelarii si castile de pe urechi, si mergi sa numeri punctele.
UPDATE: Cam asa arata targetul meu ieri. Dupa fiecare serie de 5 gloante, trebuia sa mergem sa "carpim" targetul cu stickere negre pe centru , deci uitati-va bine, ca sunt intrerupte liniile pe partea neagra :P
Incapere cu 6 targeturi aflate la 25 de metri de locul de unde impusti. Faci in minte un rezumat al instructajului de 30 de minute de mai devreme. Corpul uman are actiuni pe care le face automat, si daca nu esti atent poti sa iti zbori vreo 2 degete sau vreo 2 prieteni.
Inima bate la maxim, mai ales cand iti aduci aminte ca in locul in care esti, in 1999, o femeie a impuscat 3 oameni si a ranit alti 2. Te intrebi cat de sanatosi la cap sunt oamenii cu care ai mers si daca i-ai suparat cu ceva in ultima vreme. Pui gloantele. Iei pistolul in mana dreapta. Scoti siguranta. Mana stanga sustine mana dreapta (regula de aur: NU ca in filmele hollywood). Tintesti. Inima bate din ce in ce mai tare. Uiti sa respiri. Tii aerul in plamani si simti cum se prelinge un strop de transpiratie pe frunte. Ochesti, uitandu-te in continuu la partea din fata a armei. In spate vezi blurat targetul. Cauti centrul targetului. Il gasesti o secunda, dar mainile iti tremura atat de tare incat nu apesi pe tragaci inca. Iti aduci aminte sa respiri, dar nu poti. Iti simti incordarea in picioare, pe sira spinarii, si in maini. Pui degetul pe tragaci, cu ochii la arma, cu targetul blurat. Apesi incet, treci de siguranta. Continui sa apesi pana auzi un zgomot puternic, simti restul de glonte cum sare din arma, se loveste de mana ta, si ajunge pe podea. Il vezi prin fumul armei. Lasi aerul sa iasa din plamani. Apoi repeti totul de inca 49 de ori.
Intre seturi, iti scoti ochelarii si castile de pe urechi, si mergi sa numeri punctele.
UPDATE: Cam asa arata targetul meu ieri. Dupa fiecare serie de 5 gloante, trebuia sa mergem sa "carpim" targetul cu stickere negre pe centru , deci uitati-va bine, ca sunt intrerupte liniile pe partea neagra :P
Pana sa imi dau seama, toata distractia cu impuscatul m-a prins. A, si am incercat si o arma din aia care are tinta deasupra, cu punctulet rosu ca sa tintesti mai bine.
Designul armei e facut exceptional, toate degetele vin unde trebuie sa vina, totul se simte natural. Pretul sesiunii a fost un pic supranatural, dar ma bate un gand sa ma inscriu ca membru.
(Sper eu ca) Va urma...
La scaldat sub curcubeu
Am citit eu pe internet ca daca inoti, slabesti (balenutele sunt excluse, ca asa e ele). Toti muschii sunt antrenati in miscare, corpul se modeleaza, ce mai, e ca un fel de spa cu rezultate vizibile si care costa 4euro intrarea. Asa ca am facut pregatiri de ieri seara si cu prosopul la purtator am plecat spre Piscina, care de fapt era un strand.
Frumos, tare frumoase imprejurarile strandului. Aici Stadionul, acolo vreo 5 pietre incalzite de soare, din varful carora se putea vedea o vale plina de urzici si tufe verzi. Cu incredere, in pas saltat, am intrat in cladirea Piscinei, impreuna cu Irina, sa platim intrarea. Sa-i spunem domnisoarei de la ghiseu rusinea, sa nu i-o spunem?
Noi: Buna ziua, am vrea sa mergem la piscina sa facem waterwalking. Dar nu stim sa inotam. (na ca am zis rusinea)
Tanti La Ghiseu: Deci vreti cursuri de inot?
Noi: Eeeeeei, nuuuuu. Vrem sa stim daca aveti chestii din alea umplute cu aer care se pun la coate si la mijloc :D
TLG: :| Ma duc sa vad daca au salvamarii...
Putin mai tarziu, stateam frumusel pe pietrele alea la soare, cu spatele la strand in semn de protest. I-auzi dom'le, sa nu ne lase la apa, doar pentru ca nu stim sa inotam! Macar am vazut un curcubeu...in nori, prin ochelarii de soare.
Frumos, tare frumoase imprejurarile strandului. Aici Stadionul, acolo vreo 5 pietre incalzite de soare, din varful carora se putea vedea o vale plina de urzici si tufe verzi. Cu incredere, in pas saltat, am intrat in cladirea Piscinei, impreuna cu Irina, sa platim intrarea. Sa-i spunem domnisoarei de la ghiseu rusinea, sa nu i-o spunem?
Noi: Buna ziua, am vrea sa mergem la piscina sa facem waterwalking. Dar nu stim sa inotam. (na ca am zis rusinea)
Tanti La Ghiseu: Deci vreti cursuri de inot?
Noi: Eeeeeei, nuuuuu. Vrem sa stim daca aveti chestii din alea umplute cu aer care se pun la coate si la mijloc :D
TLG: :| Ma duc sa vad daca au salvamarii...
Putin mai tarziu, stateam frumusel pe pietrele alea la soare, cu spatele la strand in semn de protest. I-auzi dom'le, sa nu ne lase la apa, doar pentru ca nu stim sa inotam! Macar am vazut un curcubeu...in nori, prin ochelarii de soare.
Pe ce carti mai scapam firmituri de sandvis
Acum cateva zile am fost la biblioteca, si mi-a cazut in mana Dreams from my father, cartea lui Obama, care banuiesc ca a fost citita mai mult dupa ce Obama a fost ales presedinte. Dar cum eu sunt mai la capatul turmei, am inceput sa o citesc abia acum.
Daca trecem peste faptul ca viitorul mare Barry din carte ajunge presedinte, si automat peste trimiterile interpretabile catre natura lui deschisa, inclinata sa actioneze cand e un conflict in jurul lui, putem citi povestea unui baiat care creste cu un tata mai mult fantomatic, care calatoreste din America in Asia, apoi inapoi in America, un baiat caruia ii e rusine cu faptul ca tatal sau era parte dintr-un trib a carui vesminte traditionale erau tanga de piele, care e atat alb cat si negru, dar nu incape 100% in nici una dintre lumi. Imi place stilul in care e scris cartea. E sincer si deschis.
Pe una din coperti, cartea promite ca indiferent daca esti alb sau negru, ai sa afli ceva despre tine citind-o. Deocamdata eu am aflat ca imi place sa mananc sandvisuri cu branza de burduf si zacusca de ardei in timp ce o citesc .
Daca trecem peste faptul ca viitorul mare Barry din carte ajunge presedinte, si automat peste trimiterile interpretabile catre natura lui deschisa, inclinata sa actioneze cand e un conflict in jurul lui, putem citi povestea unui baiat care creste cu un tata mai mult fantomatic, care calatoreste din America in Asia, apoi inapoi in America, un baiat caruia ii e rusine cu faptul ca tatal sau era parte dintr-un trib a carui vesminte traditionale erau tanga de piele, care e atat alb cat si negru, dar nu incape 100% in nici una dintre lumi. Imi place stilul in care e scris cartea. E sincer si deschis.
Pe una din coperti, cartea promite ca indiferent daca esti alb sau negru, ai sa afli ceva despre tine citind-o. Deocamdata eu am aflat ca imi place sa mananc sandvisuri cu branza de burduf si zacusca de ardei in timp ce o citesc .
Lalele, lalele, frumoasele mele lalele
In anul de gratie 2009, cam pe vara-toamna asa, am participat cu drag si spor la sezatoarea blocului, care avea ca scop plantarea de flori, curatarea de copaci, in curtea blocului. Asa ca am pus si eu pe mine blugii cei mai jegosi pe care ii aveam si am plecat cu speranta in suflet la munca campului. Iaca ce-am plantat cu manusitele proprii, ale lu' mamutza si-a lu' tatutza:
Jurnal de calatorie, partea 2 si sfarsit
Am tot fugit din dreapta in stanga zilele astea. De la snitele la cofetariile alea roz de le gasesti prin toata Viena, de la biserica Sf Stefan la strazile inguste de prin orasul vechi. Si nu am fi fugit noi asa de mult, dar ne-am ratacit de multe ori. Am vazut si una din casele in care a locuit Mozart, si am aflat si ca a fost inserat intr-un tablou de nunta de prin Schonbrunn, ca pana sa fie gata tabloul, micul Mozart a devenit celebru(la vremea nuntii era datat 4 ani, vaccinat si cu peruca).
Schonbrunn-ul mi-a demonstrat ca as putea trai intr-un palat. Numai sa nu ma puna nimeni sa matur in toate camerele, ca sigur daca ai un catel(cum avem noi la casa parinteasca), s-ar umple covoarele alea persane de par, ceva de speriat. Mi-au placut si gradinile, si gradina zoologica cu panda, hipopotami, elefanti, spectacol cu foci soldat cu murarea pana la piele a unor spectatori, pinguini, zebre, maimute, ursi, si lista poate continua. Mi-au placut si labirinturile, si strudel show, si mi-e ciuda ca nu am avut mai mult timp. Dar lasa, e bine ca am avut timp sa stau cu picioarele la soare in gradina palatului imperial si sa ma minunez cum un descurcaret ciocolatiu de-al nostru a facut rost de o bucata de paine de la niste tineri la picnic, si a mai cerut dupa aia, cu indicatii pretioase cu degetul aratator, si 2 bucati de carnati. El sa fie sanatos.
Tot in pas rapid am ajuns la un concert aniversar, de 25 de ani de existenta a orchestrei Mozart, care ne-a incantat cu diverse bucati cunoscute(si de prin Figaro, de exemplu). Pentru mine erau cunoscute la nivel de ureche muzicala, ca habar nu am cum se cheama. Asta a fost singurul concert unde mi-a parut rau ca nu am libret, sa mai ascult si eu acasa ce s-a cantat. Concertul a fost in Golden Hall, o sala unde e sustinut concertul de anul nou, transmis "pe viu" pe la toate televiziunile. Si mai e si sala pentru care oamenii platesc doar sa o vada. Da, e acoperita cu aur. Nu, nu am zgariat peretii sa imi iau "amintire".
Si daca vreti detalii cu privire la peripetii (de genul ramas zalog in restaurant ca nu aveam bani sa platim mancarea, sau admirat cimitirul in timp ce luam tramvaiul aiurea, nu spre centru, sau aventuri la tourist office), trebuie sa pregatiti o sticla de vin. Ca fara aia nu povestesc.
Schonbrunn-ul mi-a demonstrat ca as putea trai intr-un palat. Numai sa nu ma puna nimeni sa matur in toate camerele, ca sigur daca ai un catel(cum avem noi la casa parinteasca), s-ar umple covoarele alea persane de par, ceva de speriat. Mi-au placut si gradinile, si gradina zoologica cu panda, hipopotami, elefanti, spectacol cu foci soldat cu murarea pana la piele a unor spectatori, pinguini, zebre, maimute, ursi, si lista poate continua. Mi-au placut si labirinturile, si strudel show, si mi-e ciuda ca nu am avut mai mult timp. Dar lasa, e bine ca am avut timp sa stau cu picioarele la soare in gradina palatului imperial si sa ma minunez cum un descurcaret ciocolatiu de-al nostru a facut rost de o bucata de paine de la niste tineri la picnic, si a mai cerut dupa aia, cu indicatii pretioase cu degetul aratator, si 2 bucati de carnati. El sa fie sanatos.
Tot in pas rapid am ajuns la un concert aniversar, de 25 de ani de existenta a orchestrei Mozart, care ne-a incantat cu diverse bucati cunoscute(si de prin Figaro, de exemplu). Pentru mine erau cunoscute la nivel de ureche muzicala, ca habar nu am cum se cheama. Asta a fost singurul concert unde mi-a parut rau ca nu am libret, sa mai ascult si eu acasa ce s-a cantat. Concertul a fost in Golden Hall, o sala unde e sustinut concertul de anul nou, transmis "pe viu" pe la toate televiziunile. Si mai e si sala pentru care oamenii platesc doar sa o vada. Da, e acoperita cu aur. Nu, nu am zgariat peretii sa imi iau "amintire".
Si daca vreti detalii cu privire la peripetii (de genul ramas zalog in restaurant ca nu aveam bani sa platim mancarea, sau admirat cimitirul in timp ce luam tramvaiul aiurea, nu spre centru, sau aventuri la tourist office), trebuie sa pregatiti o sticla de vin. Ca fara aia nu povestesc.
Jurnal de calatorie, partea 1
Am ajuns cu bine la destinatia de care vorbeam aici. Spre surprinderea mea, am auzit foarte multa romana vorbita.
Azi am bifat cu succes: ratacit in oras(luat tramvai in directia opusa, ajuns la cimitir, trecut de cimitir, dar nu ajuns in rai), stat pe iarba cu partea ventrala la soare sub copacii infloriti si cascat gura la oamenii din jur(stiati ca se fumeaza altecele in parcuri?), ramas in restaurant pe post de ostatec ca nu aveam bani sa platim masa(credit se ia doar cu buletinul, dar o masa nu poti sa iti platesti cu buletinul, si cred ca nu aveau nevoie de spalator manual).
Pentru alte aventuri trebuie sa aveti rabdare pana ma intorc.
Si da orasul unde suntem e orasul de resedinta a lui Sissi, adica...Viena. Pana acum e unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut.
Azi am bifat cu succes: ratacit in oras(luat tramvai in directia opusa, ajuns la cimitir, trecut de cimitir, dar nu ajuns in rai), stat pe iarba cu partea ventrala la soare sub copacii infloriti si cascat gura la oamenii din jur(stiati ca se fumeaza altecele in parcuri?), ramas in restaurant pe post de ostatec ca nu aveam bani sa platim masa(credit se ia doar cu buletinul, dar o masa nu poti sa iti platesti cu buletinul, si cred ca nu aveau nevoie de spalator manual).
Pentru alte aventuri trebuie sa aveti rabdare pana ma intorc.
Si da orasul unde suntem e orasul de resedinta a lui Sissi, adica...Viena. Pana acum e unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut.
La bulivar, birjar!
Ca sa nu mai zbarnie la cap si anul acesta, ast'nalt, cu licenta in brate si pe numele lui Sebi a promis tinerei Goitza( adica subsemnata) sa o duca afara din tara de 1 mai.
De cand am aflat dau in bobi in fiecare zi sa vedem ce mai face vulcanul: mai fumaie, nu mai fumaie. Da Doamne sa nu mai erupa vulcanul, sa nu vina extraterestrii, sa nu scada cursul euro si sa nu imi apara nici un zbenghi in frunte, ca sa putem merge linistiti vineri, dupa cum ne-am planificat. Hotelul e luat, biletele la palarie, bagajul urmeaza sa fie aranjat, dar la urma urmei ma pot lipsi si de ala daca e musai, ca doar oi gasi eu niste boutique-uri fandosite de unde sa ma intolez.
Unde mergem? Mergem intr-o tara unde urmatoarele sunt valabile:
De cand am aflat dau in bobi in fiecare zi sa vedem ce mai face vulcanul: mai fumaie, nu mai fumaie. Da Doamne sa nu mai erupa vulcanul, sa nu vina extraterestrii, sa nu scada cursul euro si sa nu imi apara nici un zbenghi in frunte, ca sa putem merge linistiti vineri, dupa cum ne-am planificat. Hotelul e luat, biletele la palarie, bagajul urmeaza sa fie aranjat, dar la urma urmei ma pot lipsi si de ala daca e musai, ca doar oi gasi eu niste boutique-uri fandosite de unde sa ma intolez.
Unde mergem? Mergem intr-o tara unde urmatoarele sunt valabile:
- o sa pun cateva kg pe mine si in bagaje, pentru ca au ceva bun bun
- folosesc euro drept moneda
- lumea bea, si bea, si bea
- una din mancarurile lor traditionale se pare ca are reteta venind din Italia
- asezarea a fost initial stabilita de catre celti
Asa ca...No! Care-i tara?
Tara iashte...
Margele, margele
Productie proaspata, tocmai asamblata pe covor:
Acum fug repede, ca se aude masinuta cu inghetata. Ta-ta!
Acum fug repede, ca se aude masinuta cu inghetata. Ta-ta!
