Rahapuu (raha = bani, puu = copac) vrea sa dovedeasca tuturor ca da, banii cresc in copac. Un copac mai stilizat asa, ca pentru vremurile noastre, desenat frumos in photoshop si cocotat pe un website. Il puteti vedea aici.
Toata ideea e ca poti imprumuta oricand, 7 zile pe saptamana, de la 7am la 11pm, bani. Nu-i asa ca-i paradis? Daca ai peste 25 ani, esti finlandez si ai domiciliul in Finlanda, ai telefon mobil cu abonament, un cont acolo la o banca si nu esti stiut de rau-platnic, ai marea onoare sa aplici pentru un imprumut la Rahapuu. Ai sa primesti un sms cu da sau nu, si imediat ai sa ai bani de berica. Rahapuu ofera imprumuturi doar de 50, 100 sau 200euro, si doar pe o perioada de 2 saptamani. Dobanda e pana la cer si inapoi - cam vreo 26% asa (give or take 1 euro).
Deci gata cu cersitul pe la prieteni, gata cu spalatul vaselor in restaurant si mai ales, gata cu scuzele de genul "Draga, stiu ca e Craciun, dar nu mai aveam bani sa iti cumpar cadou". Nu vi se pare ca sumele alea pe care ti le imprumuta is numai bune de o comanda de 2 pizza si 6 beri, sau un joint acolo mic, sau niscaiva cosmeticale cand esti isterica in magazin si nu ti se accepta cardul?
Lectie de finlandeza
Cineva a ajuns la mine pe blog cautand "terminatii pentru verbe in finlandeza timp prezent". Daca tot suntem in sezonul lui pikkujoulu("craciun mic"), ia sa tinem un pikkukurssi(curs mic)sa il ajut, sa nu mai umble aiurea pe net inloc sa munceasca:
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät
Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät
Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät
Din tainele locuitului impreuna
In toate revistele glossy, momentul in care EL se muta la tine e vecin cu Aleluia din ceruri luminate. Pana atunci viata ta era gri, baia plina de ceara epilatoare, bucataria pe post de ceainarie sau loc de barfa, si dormitorul plini de mutunachi roz si draguti. Televizorul merge doar pe telenovele, si singurul moment fericit din viata ta e atunci cand te suna.
In momentul in care EL se muta cu tine, toata lumea, asa cum o stiai, se schimba. In locul petalelor de trandafiri uscate de pe masuta de cafea ai sa gasesti sosetele lui, prosopul tau parfumat de fatza ajunge covoras de sters picioarele dupa dus, si dupa servici ajungi sa te grabesti acasa ca ai de facut mancare la barbat. Sambata seara nici macar nu te mai gandesti sa iesi cu fetele, iar el te intreaba senin daca vrei sa vezi Die Hard sau District 9. Daca inainte iti sortai frumos hainele pe culori, tesaturi si finete, acum mai gasesti strecurat cate un tricou negru la masina de spalat rufe albe. Daca ai reguli clare ca sarea trebuie sa stea langa piper, ca asa arata frumos pe masa, fii sigura ca sarea nu o sa mai stea in veci langa piper. Daca ai o obsesie sa nu fie lucruri aruncate prin toata casa, ar fi cazul sa iti faci o rezerva de calmante, pentru ca de oricate ori ai spune, mereu, asculta-ma bine, mereu, o sa fie cate o haina aruncata pe unde nu trebuie. Ai grija ce sampon folosesti, daca recipientul in care e e cat de cat similar cu gelul lui de dus(de exemplu samponul e rosu si gelul e negru), intr-o saptamana nu mai ai sampon. Daca iti placea sa il surprinzi la intalnire cu bucle matasoase, obtinute dupa o noapte de nesomn pe bigudiuri, de-acum trebuie sa te reprofilezi: chiar crezi ca ai sa iti mai ondulezi parul asa? Si indiferent de cate farduri, corectoare, glossuri, fonduri de ten, pensule, umbre si culori ai, daca vrei musai sa te vada mereu ca scoasa din cutie ar trebui sa te trezesti cu vreo ora inaintea lui in fiecare dimineata. Cantitea de haine de calcat o sa se dubleze (cel putin), o sa iti faci griji daca intarzie si 30 de minute, o sa trebuiasca sa tii cont si de mofturile lui daca vrei sa redecorezi apartamentul si poate ca flambe-ul tau de ciocolata, cu crema de ciocolata si cookieuri cu ciocolata nu o sa fie apreciat, desi tu esti mandra ca ti-a iesit exact ca la restaurant.
Dar cand il vezi dimineata ciufulit, cum incearca sa isi desmorteasca mana, dupa ce toata noaptea ai dormit cu capul pe ea, si te intreaba zambaret ce vrei sa mananci, stii ca ai facut o alegere buna.
Daca e sfarsitul lui noiembrie, e momentul sa ne luam calendare pentru Craciun!
Ca sa fiu mai explicita: in Finlanda e obiceiul ca in noiembrie sa iti cumperi un calendar special: contine doar zilele 1-24 din decembrie, e din carton, si zilele sunt aranjata alandala. De obicei fundalul e legat de Craciun/zapada/Mos Craciun. Si fiecare litera e de fapt o casuta pe care o poti deschide. In fiecare casuta se afla cate o bombonica sau o ciocolatica.
Ceva in genul asta:
Ceva in genul asta:
Calendarele astea sunt in principal pentru copii si "regula" de folosire e: pe 1 decembrie deschizi casuta cu 1, mananci ciocolata. Pe 2 decembrie deschizi casuta cu "2", si tot asa pana ajungi la 24, cand iti primesti cadoul de Craciun.
Nu prea se impaca asta cu postul craciunului, dar ca sa fim sinceri, cati copii tin post serios?
Daca mai dati in noi, plecam inapoi pe Venus!
Azi e ziua internationala de lupta impotriva violentei impotriva femeilor, si in Romania avem sloganul "Nu da, daruieste!" Idee draguta. Deci barbatilor, cat de darnici va simtiti?
Imi aduc aminte acum multi ani, eram frumos la prima statie in Nicolina, si pe langa boschetii aia pe unde se zburataie cainii acuma, era un cuplu. Un el si o ea, un Fat Frumos si o Ileana Cosanzeana. El, cu sticla in mana, ea, cu basmaua pe cap. El, zeul naturii, capul familiei, atotputernicul din bucatarie, sufragerie si balcon. Ea, sfiicioasa, isi strangea coltul basmalei in maini, cu capul plecat, asa cum sade frumos in fata puterii lui. Si el tipa la ea, incerca sa o loveasca, ea se mai ferea sprinten, revenea mai aproape de ea, mai zicea si ea cate ceva, printre lacrimi. Parea ca nici unul dintre ei nu facea asta pentru prima oara. Si dupa fiecare rafala de injurii, cand ea incerca sa pastreze distanta fata de pumnii si palmele lui, ea se apropia de el. Asa, ca si cum ar fi fost o musca atrasa de panza de paianjen. Si din pacate nu cred ca asta e singurul caz.
Ma doare sufletul cand vad femei abuzate, si imi pare rau cand, pline de vanatai, se abuzeaza si ele, ramanand langa cineva care nu le respecta. Scuzele cele mai comune sunt lucruri de genul unde sa plec, nu am unde sa stau, doar nu o sa las copiii aici singuri cu el. Poate ca asa e, poate ca nu. Dar cred ca suntem toti de acord ca femeile sunt pline de iubire. Nu trebuie sa ne dati luna de pe cer, nu trebuie nici macar sa ne tineti in puf, si noi suntem langa voi sa va facem mofturile. Trebuie doar sa ne iubiti si sa ne respectati. Si nici asta nu e musai. Daca nu ne iubiti, spuneti-ne si fiecare isi vede de drumul lui. Dar nu asa, sa ne umpleti de vanatai. Si voi tot dintr-o femeie ati aparut, nenorocitilor care va bateti nevestele si prietenele!
Textul care urmeaza l-am scris acum mai bine de un an, pe tema asta. Spuneti-mi voi daca asta ar trebui sa fie atmosfera dintr-o casa.
Pacatosilor, unde va ascundeti? Femeie, Dumnezeu a spus ca tu esti pe pamant ca sa ajuti barbatul. Esti facuta din coasta barbatului. Trebuie sa i te supui si sa il urmezi. Vino aici! Mai repede! Femeie, nu te ascunde. Ai culcat copiii?
Iar ai ars mancarea! Nu am deloc liniste in casa asta. Dumnezeu asa a oranduit, ca barbatul sa fie puternic si sa aduca tot ce trebuie in casa. Tu trebuie doar sa faci mancare si sa speli copiii. Iti e chiar asa de greu? A fost iar maica-ta aici si ati stat la cafea? Uite ce murdar e in casa asta. S-ar duce totul de rapa daca nu as fi eu.
Adu mancarea aia mai repede! Iar bocesti? Acuma de ce mai bocesti? Asa a oranduit Dumnezeu femeile, sa fie proaste si sa boceasca. Vezi ca acum arunc cu farfuria asta dupa tine! Asta e mancare? Femeie, tu ai fost la biserica azi? Asta e mancare? Tu ai pus branza in mancarea asta? Nu stii ca e post? Unde ti-e capul? Lasa-ma cu povestile. Mananca tu branza cand e post! Dumnezeu a zis sa postim, sa ne curatam trupul si sufletul. Dar tu, creatura diavolului, esti prea proasta ca sa te supui poruncilor Domnului.
Vino incoace si pune-mi un pahar de vin! Vinul e sangele lui Dumnezeu, si ne-a lasat porunca sa bem din el. Lasa si sticla aici, ca imi pun singur. Tu nu vezi in ce hal iti tremura mainile? Stai jos aici! Nu-mi zi mie sa nu mai strig, ca nu ii trezesc pe copii. Dumnezeu are grija de ei.
Dar tu cu capul tau prost nu te gandesti ca sunt obosit seara cand vin acasa? Nu te gandesti ca poate ar trebui sa pregatesti ceva de mancare ca lumea? Cand vin eu acasa ar trebui sa fie ca si cand ar veni un imparat. Eu iti dau de imbracat, eu iti dau bani de mancare, eu platesc intretinerea. Tu stai si bocesti si arzi mancarea. Tu ai vazut cum arati? Uita-te un pic la tine. Ti-ar placea sa vii acasa dupa o zi de munca si sa te primeasca cineva asa ca tine? Ti-ai mazgalit ochii si buzele de parca ai fi regina Egiptului. Si umbli si aproape goala prin casa. Fusta pana la genunchi? Ia si te acopera femeie pacatoasa.
Vino incoace si strange de pe masa. Nu ti-am zis ca nu mananc? Da-mi o rosie din frigider. Rosie cu sare am sa mananc. Pana o sa iti intre mintile in cap. Dumnezeu o sa te pedepseasca, femeie proasta. Nu asa ai grija de barbatul tau. Tu trebuie sa ma respecti, sa ai grija de bunastarea si casa mea. Si tu pui branza in mancarea de post! Treci incoace, unde te mai duci?
Singurul lucru bun pe care l-ai facut sunt copiii. Si nici pe ei nu ai fost in stare sa ii faci cum trebuie. Trei fete mi-ai dat. Nu ai fost in stare sa faci un baiat, care sa imi duca numele mai departe. Un baiat, atat ti-am cerut. Ai facut fete, fereasca Dumnezeu sa ajunga proaste ca tine. Un baiat nu esti in stare sa faci. Dar ajunge cu bocetele, azi imi faci un baiat! Treci incoace! Dumnezeu a zis ca femeia trebuie sa faca copii, treci incoace si fa-mi un baiat! Ce te bocesti? Stinge lumina, nu te dezbraca ca o nerusinata. Un baiat sa imi faci, ai auzit?
Imi aduc aminte acum multi ani, eram frumos la prima statie in Nicolina, si pe langa boschetii aia pe unde se zburataie cainii acuma, era un cuplu. Un el si o ea, un Fat Frumos si o Ileana Cosanzeana. El, cu sticla in mana, ea, cu basmaua pe cap. El, zeul naturii, capul familiei, atotputernicul din bucatarie, sufragerie si balcon. Ea, sfiicioasa, isi strangea coltul basmalei in maini, cu capul plecat, asa cum sade frumos in fata puterii lui. Si el tipa la ea, incerca sa o loveasca, ea se mai ferea sprinten, revenea mai aproape de ea, mai zicea si ea cate ceva, printre lacrimi. Parea ca nici unul dintre ei nu facea asta pentru prima oara. Si dupa fiecare rafala de injurii, cand ea incerca sa pastreze distanta fata de pumnii si palmele lui, ea se apropia de el. Asa, ca si cum ar fi fost o musca atrasa de panza de paianjen. Si din pacate nu cred ca asta e singurul caz.
Ma doare sufletul cand vad femei abuzate, si imi pare rau cand, pline de vanatai, se abuzeaza si ele, ramanand langa cineva care nu le respecta. Scuzele cele mai comune sunt lucruri de genul unde sa plec, nu am unde sa stau, doar nu o sa las copiii aici singuri cu el. Poate ca asa e, poate ca nu. Dar cred ca suntem toti de acord ca femeile sunt pline de iubire. Nu trebuie sa ne dati luna de pe cer, nu trebuie nici macar sa ne tineti in puf, si noi suntem langa voi sa va facem mofturile. Trebuie doar sa ne iubiti si sa ne respectati. Si nici asta nu e musai. Daca nu ne iubiti, spuneti-ne si fiecare isi vede de drumul lui. Dar nu asa, sa ne umpleti de vanatai. Si voi tot dintr-o femeie ati aparut, nenorocitilor care va bateti nevestele si prietenele!
Textul care urmeaza l-am scris acum mai bine de un an, pe tema asta. Spuneti-mi voi daca asta ar trebui sa fie atmosfera dintr-o casa.
Pacatosilor, unde va ascundeti? Femeie, Dumnezeu a spus ca tu esti pe pamant ca sa ajuti barbatul. Esti facuta din coasta barbatului. Trebuie sa i te supui si sa il urmezi. Vino aici! Mai repede! Femeie, nu te ascunde. Ai culcat copiii?
Iar ai ars mancarea! Nu am deloc liniste in casa asta. Dumnezeu asa a oranduit, ca barbatul sa fie puternic si sa aduca tot ce trebuie in casa. Tu trebuie doar sa faci mancare si sa speli copiii. Iti e chiar asa de greu? A fost iar maica-ta aici si ati stat la cafea? Uite ce murdar e in casa asta. S-ar duce totul de rapa daca nu as fi eu.
Adu mancarea aia mai repede! Iar bocesti? Acuma de ce mai bocesti? Asa a oranduit Dumnezeu femeile, sa fie proaste si sa boceasca. Vezi ca acum arunc cu farfuria asta dupa tine! Asta e mancare? Femeie, tu ai fost la biserica azi? Asta e mancare? Tu ai pus branza in mancarea asta? Nu stii ca e post? Unde ti-e capul? Lasa-ma cu povestile. Mananca tu branza cand e post! Dumnezeu a zis sa postim, sa ne curatam trupul si sufletul. Dar tu, creatura diavolului, esti prea proasta ca sa te supui poruncilor Domnului.
Vino incoace si pune-mi un pahar de vin! Vinul e sangele lui Dumnezeu, si ne-a lasat porunca sa bem din el. Lasa si sticla aici, ca imi pun singur. Tu nu vezi in ce hal iti tremura mainile? Stai jos aici! Nu-mi zi mie sa nu mai strig, ca nu ii trezesc pe copii. Dumnezeu are grija de ei.
Dar tu cu capul tau prost nu te gandesti ca sunt obosit seara cand vin acasa? Nu te gandesti ca poate ar trebui sa pregatesti ceva de mancare ca lumea? Cand vin eu acasa ar trebui sa fie ca si cand ar veni un imparat. Eu iti dau de imbracat, eu iti dau bani de mancare, eu platesc intretinerea. Tu stai si bocesti si arzi mancarea. Tu ai vazut cum arati? Uita-te un pic la tine. Ti-ar placea sa vii acasa dupa o zi de munca si sa te primeasca cineva asa ca tine? Ti-ai mazgalit ochii si buzele de parca ai fi regina Egiptului. Si umbli si aproape goala prin casa. Fusta pana la genunchi? Ia si te acopera femeie pacatoasa.
Vino incoace si strange de pe masa. Nu ti-am zis ca nu mananc? Da-mi o rosie din frigider. Rosie cu sare am sa mananc. Pana o sa iti intre mintile in cap. Dumnezeu o sa te pedepseasca, femeie proasta. Nu asa ai grija de barbatul tau. Tu trebuie sa ma respecti, sa ai grija de bunastarea si casa mea. Si tu pui branza in mancarea de post! Treci incoace, unde te mai duci?
Singurul lucru bun pe care l-ai facut sunt copiii. Si nici pe ei nu ai fost in stare sa ii faci cum trebuie. Trei fete mi-ai dat. Nu ai fost in stare sa faci un baiat, care sa imi duca numele mai departe. Un baiat, atat ti-am cerut. Ai facut fete, fereasca Dumnezeu sa ajunga proaste ca tine. Un baiat nu esti in stare sa faci. Dar ajunge cu bocetele, azi imi faci un baiat! Treci incoace! Dumnezeu a zis ca femeia trebuie sa faca copii, treci incoace si fa-mi un baiat! Ce te bocesti? Stinge lumina, nu te dezbraca ca o nerusinata. Un baiat sa imi faci, ai auzit?
Nici banii nu mai sunt ce-au fost
Am observat o noua moda prin magazine. Si nu pare sa fie ceva care tine de cultura, de continent, de marimea sau notorietatea magazinului. Am observat ca publicitatea(sau evitarea publicitatii negative) are un pret mic si totul e facut in spiritul minunat al consumatorismului.
Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?
Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.
De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?
Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.
Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?
Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.
De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?
Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.
Christmas tale - part 1 (earrings as bonus)
Today, Helsinki looks like this:
And that is exactly how the village of Santa Claus looked like 500 years ago, far away in the north. During that time, just in the same village, lived 2 brothers. They were Santa's nephews, the children of Santa's older brother. They loved their uncle so much, that they decided to wear red-and-white clothes, just like him:
HappyBrothers, 6 euros (glass and plastic beads)
The only thing that these brothers would do the whole day, was to help their old uncle. They would make toys for kids, and wrap them up very beautifully. They were making the most exquisite toys in the whole land and for that, Santa would always reward them with frozen cherries, prepared especially for them by Meri, his wife:
FrozenCherries, 6 euros (glass and wooden beads)
One day, they wanted to make a special toy. And for that they needed the advice of a magic man who lived in the woods. So they packed some cherries, said goodbye to Santa, and started their journey. They have been walking for a whole week, when they met two beautiful angels who told them they cannot continue their journey :
SnowAngels, 7 euros (glass and plastic beads, metal charms)
If you want to know why the HappyBrothers cannot continue their journey, join me for the part 2 of the tale.
In the meantime, if you want to have the brothers, or the cherries, or the angels just for your ears, or as present for your friends, write me at loredaja(dot)margele(at)gmail.com.
You can find the complete list of earrings and beads here.
Placinta cu branza sarata
A trecut mult timp de cand am mai impartasit din experimentele mele din bucatarie. Aseara m-am apucat de bucatarit si am facut o placinta. Muze mi-au fost niste pachete de branza de cotet (cottage cheese, un soi de branza de vaca) si niste feta cam prea sarata. Si daca vreti sa stiti un secret: ca sa nu va curga branza prin tava, sa alergati cu lingurita dupa ea prin cuptor, amestecati niste gris in compozitie. Face minuni ;)
Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:
Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:
Imi place sa fac placinte dupa ureche, si nu dupa reteta. Asa tot timpul iese ce trebuie (ca doar nu ai dupa ce corecta), mai pui ingrediente care iti plac tie, mai uiti de chestii care nu iti plac si chestia cea mai faina e ca a doua oara cand faci "acelasi" lucru, iese ceva diferit. Cred ca dupa o experienta de genul asta a exclamat Eminescu: toate-s vechi si noua toate.
De ce nu o sa (mai) folosesc in veci serviciile de la UPS
Sa o luam cu inceputul. Am comandat 4 tricouri din US, si pentru ca m-am trezit tarziu, am vrut sa le primesc repede. Respectivul magazin, despre care am doar cuvinte de lauda (o sa zic mai tarziu de ce), avea 2 optiuni: posta(pt aia care se gandesc din timp ca vor tricouri), si UPS. Am ales UPS, ca ajungea in 3 zile. Si la pretul livrarii s-a vazut, dar sa trecem peste asta.
Trec vreo 2 zile, si primesc un telefon de la vama cum ca a venit un pachet pentru mine si trebuie sa platesc taxe pentru el. Cam 30% asa din valoarea pachetului. Explicatia lor? Pai cum, dar is rufe, si pentru astea taxele sunt mari. Mirarea mea? Mai luasem rufe de pe net, si nu am platit nici o taxa nimic. Ca sa nu mai zic ca am primit tot din US, dar prin posta normala, un pachet, si nu m-au pus sa platesc nimic la vama. In fine, nu puteam sa ma cert cu madam de la vama. Am primit factura pentru taxe de la UPS, ca cica asa functioneaza: ei platesc pt mine si eu le platesc lor inapoi. Ok, clar pana aici.
Dar azi am primit o alta factura, tot de la UPS. Si zice-asa: factura pentru "notice of payment". Asta o fi..
a) ca m-au sunat aia de la vama ca trebuie sa platesc?
b) ca mi-a trimit UPS o factura pe hartie? dar daca o platesc pe asta, oare nu o sa mai primesc inca o factura, pentru hartia de la notice-ul asta, si sa intru asa intr-un labirint infinit?
c) ca au ei petrecere de Craciun si le trebuie bani de cadou?
In primul rand ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa platesc toate astea, si in al doilea rand de ce pisicii mei trebuie sa le platesc?!
Trec vreo 2 zile, si primesc un telefon de la vama cum ca a venit un pachet pentru mine si trebuie sa platesc taxe pentru el. Cam 30% asa din valoarea pachetului. Explicatia lor? Pai cum, dar is rufe, si pentru astea taxele sunt mari. Mirarea mea? Mai luasem rufe de pe net, si nu am platit nici o taxa nimic. Ca sa nu mai zic ca am primit tot din US, dar prin posta normala, un pachet, si nu m-au pus sa platesc nimic la vama. In fine, nu puteam sa ma cert cu madam de la vama. Am primit factura pentru taxe de la UPS, ca cica asa functioneaza: ei platesc pt mine si eu le platesc lor inapoi. Ok, clar pana aici.
Dar azi am primit o alta factura, tot de la UPS. Si zice-asa: factura pentru "notice of payment". Asta o fi..
a) ca m-au sunat aia de la vama ca trebuie sa platesc?
b) ca mi-a trimit UPS o factura pe hartie? dar daca o platesc pe asta, oare nu o sa mai primesc inca o factura, pentru hartia de la notice-ul asta, si sa intru asa intr-un labirint infinit?
c) ca au ei petrecere de Craciun si le trebuie bani de cadou?
In primul rand ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa platesc toate astea, si in al doilea rand de ce pisicii mei trebuie sa le platesc?!
