Grecia, musacaua mea draga - 1

Am luat biletul spre Atena prin aprilie, cand in Helsinki e nebunia cu Hullut Päivät (Crazy Days), adica o saptamana in care mergi si cumperi de nu mai poti diverse produse de la cel mai scump mall: Stockmann. Singura parte care imi place la Crazy Days e ca si Finnair se baga in seama cu niste bilete mai ieftine de avion. Asa par example, un bilet spre Bucuresti e in mod normal cam 300e, dar ei il dau cu 180 sau 200e.

In aprilie habar nu aveam ca o sa fie proteste in Atena, ca o sa le taie si lor salariile, si ca o sa apara tantarul mai vajnic decat ala anofel, care da gripa West Nile. Asa ca am pastrat planurile de a merge, desi aveam inima stransa ca raman blocata pe undeva pe o insula la +25 grade, si nu mai apuc sa vin la servici si la +13 grade prea curand.

Atena mi se pare un conglomerat interesant. Acropolele, diverse alte coloane albe ca niste ciolane, se lafaie la soare, in timp ce pe strada claxoneaza toata lumea si uita sa opreasca la trecerea de pietoni. Per total Atena nu mi-a placut, de ce sa mint. Prea aglomerata pentru gustul meu, prea pulsanta, prea harababura de imi spuneam cate o rugaciune inainte sa trec strada. Asa frica nu mi-a mai fost de strazi de cand eram mica si strada cu 2 benzi de langa bloc mi se parea imensa. Am stat o zi in Atena, si mi-a ajuns. Desi trebuie sa recunosc ca gyrosul pe care l-am mancat a fost foarte bun, si am invatat ca painea pe care ti-o aduc la restaurant, ca antreu, fara sa o comanzi, nu e din partea casei, ci trebuie sa o platesti, chiar daca era veche si nu ti-a placut deloc. Alte lucruri notabile: langa hotelul unde am stat era un restaurant romanesc care se chema Iasi Cafe, anunturi cu transporturi persoane catre Romania pe fiecare colt de strada, multi romani care vindeau suveniruri, si niste salate atat de bune, de m-au facut sa imi para rau ca stau intr-o tara nordica.

Mai acus vorbim despre umplutura din musaca: insula Paros.

Partea II
Partea III