Grecia, musacaua mea draga - III

Partea I
Partea II

Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.

Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?

Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.

Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta?  (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.

Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.

Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.

Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.

Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.