Oameni buni, traiesc!

Am supravietuit perioadei de detoxifiere de job, ma bucur de soare si de fabuloasa temperatura de 2 grade de afara, dar cel mai mult imi place ca pot sa imi petrec timpul dandu-ma pe net si afland locuri utile. De exemplu, am aflat ca orice companie care se respecta, iti cere sa uploadezi CVul intr-un format gen pdf, ca mai apoi sa trebuiasca sa completezi un formular cu zece pagini, in care trebuie sa scrii exact ce ai scris in CV. Mi se pare un mod dragut de a zice "ne doare fix in HR de timpul tau". Dar cel mai fain mi s-a parut situl unei companii care sustinea sus si tare ca ei nu iau in considerare ce varsta, sex sau culoare ai, ca mai jos in pagina sa te intrebe exact lucrurile astea, si normal, campurile sa fie obligatorii.

Am mai aflat ca e ok sa platesti taxe si impozite - evident, contributia la somaj inclusa - dar cand ai tu nevoie, dureaza cam o luna sa se ia o decizie, si suma pe care o primesti de la stat e exact aceeasi, indiferent daca tu ai avut master, salar X si ai lucrat nshpe ani, sau daca esti un tip care se drogheaza de cand se stie si nu a avut niciodata un job. Iar cand mergi sa aplici pentru somaj, esti tratat ca si cum ai cersi banii aia - cel putin asa mi s-a intamplat mie, dar poate tanti o fi avut o zi proasta.

In alta ordine de idei, e sic si la moda sa fii trimis la examen psihologic daca vrei sa te angajezi, si in ziarele din Helsinki se vorbeste de vreo 4-5 zile consecutiv despre tiganii care si-au facut tabara intr-un cartier, Kalasatama.

Cu aceasta informatie incheiem revista presei si va invitam sa vizionati, daca aveti ocazia, un film finlandez mai vechiut care mie mi-a placut foarte mult si care a luat niscaiva premii pe la Cannes :






1 comentarii:

Cosmin said...

cum merge cu cafeneaua? cofetaria cu prajituri cu fructe de padure?

Post a Comment