Hei, tu ala din butoi!

Te simti ca un rahat. Nici macar din ala de caine de rasa crescut cu crantanele, ci ca ultimul cacarez al celui mai naspa animal la care te poti gandi - sa zicem, pingostrutul golas de desert cu creasta curcubeu. Sau altul, care ti se pare tie cel mai urat. Asta e, esti naspa.

La servici mergi doar ca nu ai incotro. Esti cam prins in treburi, esti cam exploatat. Ti-ar placea sa ai vreo cateva luni libere asa, sa freci menta sau sa calatoresti in locuri faine. Normal ca altii pot. Uite Ionescu tocmai a venit din Bali, Pitzipomp tocmai se duce intr-un tur al Africii, si Mihailovici si-a luat cea mai faina casa de vacanta pe plaja. Tu...blocat la servici, intre 4 pereti si nu vezi nici macar pe geam. Naspa, esti naspa. Si in plus, nici nu iti place ce faci. Daca te gandesti mai bine, e ok, dar nu e vocatia ta.

Te-ai mai si ingrasat. Stim amandoi ca asta e adevarul. Ti-ai facut un fund cat o banita, si abia mai incap hainele pe tine. Tragi cat poti de bluze sa nu se vada. Daca ai putea, te-ai imbraca intr-un cearsaf. Negru, ca ala subtiaza. Mai impingi vreo 2 chipsuri dupa 3 topanele prajite. Daca tot te-ai ingrasat, daca tot ti-au iesit cosuri pana si in urechi, ce rost are sa te mai speli pe cap sau sa te piepteni un pic? A, si nu mai conteaza nici ca ai doborat deja o ciocolata. Oricum esti naspa, nu mai conteaza. Jumatatea nu mai doarme  langa tine decat cu pijamale cu ursuleti si sforaie, iar cu prietenii nu vrei sa te vezi. Nu de alta, dar ti-au alunecat colturile gurii pana in brau la cat de bosumflat si suparat stai. Ai motiv, esti naspa, si iti repeti asta cu fiecare minut de serial la care te uiti si cu fiecare nota de muzica de taiat vene care iti suna in difuzoare. Stai si mustesti in mizeria ta, si iti plangi in pumni de mila. Crezi ca moralul tau nu poate cobori mai jos de atat. Bai, naspa mai esti. In ultimul hal.

Ia inchide dumneata mumushel la ce te uiti si opreste ce muzica ti-ai pus. Ia-ti cateva minute si asculta lista asta. Nu sari peste melodii. Asculta-le pe toate, in ordinea aia.  Intoarce-te peste vreo 20 minute si spune-mi care e nivelul de nashpetzitate la care esti. Ai tupeu? Ce ai de pierdut, daca tot zaci in melancolia ta?

Planuri de viitor

- Ia zî tu măi țâcă, ci vrei sî ti faci când ti faci mari? Ia spuni, ti faci tu doctoră? Sau mai bine ti faci învățătoari,  sâ vii la tataia ași în sat, sâ predai? Sâ fii tu șea mai frumoasâ învățâtoari, șî mai năltuțâ dicât asta a lu' Coșean care e acum la școalâ?

- Nu, tataie, eu ma fac avocat.

- Da și fași un avocat dragu lu tataia?

Ai doar vreo 5 ani, habar nu ai ce face un avocat, dar stii deja ca invatator nu e rentabil. Stii ca tot ai pus firmituri de pufuleti pe scaun la invatoare, si nu vrei sa patesti si tu la fel. Pe la alte clase ai auzit ca unii au mai pus pioneze. Dar de avocat nu ai auzit nimic rau pana acum. E nenea ala imbracat frumos care salveaza situatia prin filme. Tataia e trist ca nu mergi in sat la el, dar asta e, tu esti convins ca avocat te faci. Te doare sufletul ca nu il faci fericit pe tataia, dar nu ai ce face.

Mai trece ceva timp, mai dai pe la liceu - ala cotat mai bun, ca la asa comoara de copil, parintii nu se asteapta mai putin. Treci prin liceu ca gascanul pe canal, mai agati pe ici-pe colo cate un 5, dar lasa ba frate ca se aranjeaza, pentru ca tie nu iti trebuie matematica, fizica sau filozofie. Intre timp te-ai hotarat sa fii doctor, asa ca te concentrezi pe ce te intereseaza ca sa intri la admitere. Muncesti pe branci vara dinaintea examenului, mai inchizi telefonul in nas astora inconstienti care te cheama la o terasa. Dai la arhitectura. Treci de admitere, dupa un an iti dai seama ca nu asta iti doresti. Te apuci de altceva. De exemplu, textile pielarie. Si parintii astia tipa ca habar nu au ce talentat esti tu la facut tighele, si vor sa stea in calea visurilor tale. Nu-ti place nici la textile, dar nu sufli o vorba si iei niste cursuri extra de robotica. Ai citit tu undeva ca-i misto. Tot timpul asta te stresezi, iti cauti locul in lumea asta, iti cauti nisa in care sa devii cel mai bun, care sa se plieze pe ce stii tu, pe ce vrei tu sa faci. Habar nu ai ce vrei sa faci, dar incerci sa descoperi. Te lupti cu toti care par sa iti stea in cale. Cheltui energie.

Din cand in cand, cate-o ruda iti mai face un reality check: Si, cum merge? Ce vrei sa te faci dupa ce termini? Expui cu ardoare ultima directie in care vrei sa o iei. Ruda se uita cu ochi mari, nu prea pricepe ce spui, asa ca mai cheltui niste energie sa o convingi. 

Si dupa ce te chinui atat sa iti gasesti drumul, sa vezi ce te faci cand te faci mare, ajungi la un autobuz ca asta de mai jos:

Cica "atunci cand o sa fim mari, noi toti o sa devenim pensionari".  Daca raspunsul e asa simplu, de ce ne batem capul atatia ani cu intrebarea? 

Cine n-are barbat sa-si cumpere

Weekendul trecut am avut sa zicem blagoslovirea de a avea apartamentul numai pentru mine. Si pentru ca toata saptamana am avut o groaza de munca la servici, am zis ca sambata si duminica stau linistita si ma odihnesc. Nu fac nimic, dar ma bucur de niste "quality time" cu mine, asa ca un spa acasa. Exact asta am si facut.

Sambata nu am facut nimic. Doar am mers la cumparaturi, am facut curat, am mai organizat pe ici pe colo, mai facut o prajitura, mai pus un pui la marinat, si fara sa imi dau seama, toata nebunia asta a durat pana seara tarziu. Cand am ridicat ochii din aspirator era intuneric afara si ajunsesem chircita de spate. Dar aveam o multumire: tot apartamentul stralucea. Radea la minte cu luciul ala de apartament curat, care miroase a iarna. Fara hartii aruncate, fara sosete uitate langa canapea. Era, pe scurt, curat luna - sau curat gheata, mai ceva ca in reclamele la Mr Proper sau Ajax. Scartaia de curatenie, ca si cum l-as fi spalat cu periuta de dinti electrica timp de 2 saptamani. Deci recapitulare: sambata - curatenie, curatenie, curatenie, ca mi-am dat eu seama de curatenie est mater fericirum. Pe la un 11 seara, am mai dat un ochi roata, ca un capitan care isi verifica ostenii randuiti, aliniati, parfumati, am zambit in sinea mea si am bifat o mare realizare in ziua mea de nefacut nimic.


Ghiciti ce s-a intamplat duminica:

Si naivii e oameni

Am facut o descoperire naucitoare, halucinanta: sunt naiva si usor fraieribila. Daca o persoana pe care o cunosc cat de cat, vine la mine si expune cu pasiune diverse probleme, imediat incerc sa imi serpui drum in solutionarea lor.

Exemplu: mai in iarna, inainte de Craciun, o colega mi-a fluturat pe sub nas niste felicitari facute de o artista, puse spre vanzare, iar jumate din castiguri se duceau catre gradinita lu' Vikingu' ei asta mic. Sa le cumpere si lor maica bomboane, sa aiba cu ce isi caria dintii de Craciun. Mi-a zis de pret, 6 euro. Eu, ca o fata mare cand vede prima oara un haiduc fara camasa, am zis ca iau. Mi-a pasat un pachet de 8 felicitari (in minte am facut un calcul rapid 6x8=48, ca nu degeaba mi-a terorizat mama plimbarile cu intrebari din tabla inmultirii). Zis-ai "da", si asa ramase. Nici o secunda nu am regretat, in timp ce ma dadeam cu capul de oglinda din baie. "Eh, asta e, prostia se plateste" si "da ce bomboane le iau? de aur umplute cu diamante?" mi-au trecut prin minte, dar nu am zis nici pis. Bine, am aflat dupa aia ca 6 euro era pentru toate cele 8. Si eu nici macar nu trimit felicitari. Mi-am zis ca nu o sa se mai repete.

O colega a adus la sala felicitari facute de mama ei. Vezi, pentru Valentineii astia. Mi-a zis ca daca vreau, sunt acolo, si sa nu ma sfiesc. Cum ea e singura care vorbeste cu mine din toata grupa lu' papuc care ne scuturam suncile pe acolo, am simtit cum mi se urca in obraji rusinea ca nu contribui. Am intins mana spre vestiar, sa ajung la portofel, cu imaginile din jur invartindu-mi-se ca doi sfredelei din aia spiralati. Noroc ca m-am lovit la degetul de la picior de banca si am iesit din transa. Am fugit repede in sala de sport, sa ptiu! scap de ispita.

Mai, numai eu is Marghioala targului care se simte automat infierata daca nu contribuie cand aproapele o cere?

Caut ceara si pene sa-mi fac aripi

E din ce in ce mai misto sa stai in nord. Dupa ce Finnair mi-a taiat cordonul ombilical cand a scos zborul Helsinki - Bucuresti, acum Malev o face pe cotoroanta si inchide pravalia de tot. Viszontlátásra zboruri Helsinki - Budapesta, Budapesta-Bucuresti! Sayounara! Hai te tzuc si pe mai tarziu! Atat. Mai oameni buni, doar pentru ca in ultima vreme ati avut cativa mai colorati asa pe langa gara, care nici macar nu va puneau piedica, v-ati gandit sa trageti obloanele? Pai e frumos asa? Nu ma impuiati cu criza globala, ca asa puteam sa zic si eu cand mi-au cerut astia avans la casa. Dar n-a mers motivul.

Daca vreau sa ajung in Bucuresti acum, trebuie sa o iau prin Polonia. Ok, Polonia e tara care exporta mere, deci sigur oamenii sunt gospodari si ne primesc cu sare si paine. Numai ca am de schimbat 2 avioane. Iar daca vreau sa ajung sa zicem in Iasi, am de schimbat 3 avioane, si drumul dureaza de la 12 ore la 18 ore. Pai bat-o vina de paranghelie, dar asta e treaba? Ajung mai repede in Manila sau la Papucelu de Sus in India.

Stau si eu ca Moromete si ma intreb daca libertatea de miscare mai e libera. Daca Guitelu vrea acasa la mamica, ce face? Ne intoarcem la vremea aia cand daca fata se marita si pleca cu barbatul, dusa era?

Craiasa Iarna is in dä hauz!

A-nceput de ceva saptamani sa ninga. Cate-un fulg, deloc n-a stat. Si asa am ajuns cu tara impodobita, ca o cutie mare plina cu inghetata de vanilie, in care am mai dat slurp-slurp cu lingura si am mai denivelat-o pe ici pe colo.

Fulgii danseaza in vazduh si masinile si autobuzele asteapta cuminti, in lungi si dragute coloane, stand la caldurica sub patura de zapada care se aseaza peste ele. Oamenii sunt ca niste omuleti de turta dulce pudrati din plin cu zahar. Eu scot limba sa degust din miile de stelute inghetate care se fugaresc prin aer, in timp ce ma plimb din statie in statie si incerc sa numar degetele care nu mi-au inghetat deja. De dupa autostrada, natura fermecata se mandreste cu haina ei sclipitoare de nea si veveritele dorm cocotate pe mormanul de alune adunate de la turisti in vara. Copii cu obrajii durdulii ca doua mere rosii se zmotocesc intre ei cu zapada, sa se bucure din plin de minunea alba care ne inconjoara.

E vineri dupa amiaza, si suntem toti fericiti, dupa o saptamana de munca, impotmoliti in marea de frumos.