Am terminat Sapphira and the slave girl. Am ajuns si la partea in care a aparut in carte autoarea, dar nu mi-e clar cine era mama ei si nici nu mi se pare ca avea vreun rol esential in carte. Asa oi fi eu ignoranta, si nu am citit printre randuri. Cartea a inceput promitator, dar mi s-a parul ca firul actiunii s-a cam rupt la un moment dat si spre sfarsitul cartii am impresia ca a fost scrisa in graba asa, sa fie gata. Sau poate oi fi citit-o eu in graba?
Oricum, ieri am inceput alta carte: Man gone down, de Michael Thomas. E o carte efectiv scrisa frumos. Un cuplu - el negru, ea alba. Au impreuna 3 copii. El nu are bani sa isi intretina familia si trebuie sa gaseasca o solutie. E o carte despre dragoste, daruire, albi vs negri si multe altele. Am ajuns doar la pagina 20, dar savurez fiecare fraza.
Paste finlandez, macar pe masa
Tocmai am venit de la cumparaturile de paste. Si printre oua si miel, legume si mazare, branza si sardine, am zis sa aducem pe masa si ceva finlandez. Si pana o sa caut niste retete special de Paste, am cumparat 2 chestii cu dulciuri: mämmi si tippaleipä. Chestiile astea 2 se gasesc in magazine numai de Paste.
Tippaleipä luasem si anul trecut, si e o chestie un pic sfaramicioasa, ok la gust - un soi de aluat prajit cu zahar pudra deasupra. Se pare ca a aparut in Finlanda in 1700. Se mai gaseste si in Austria, Germania si US. Am citit un articol acum ceva timp despre femei finlandeze care in al doilea razbel mondial, cand au fugit germanii din Finlanda din cauza rusilor, femeile respective au fugit cu ei. Ma intreb care de la care a luat reteta.
Mämmi arata la prima vedere ca o negresa mare. Cica se mananca cu zahar deasupra si crema de vanilie sau ceva smantana dulce si a aparut in Finlande din sec al 13lea, o data cu raspandirea catolicismului, dinspre Germania. In Germania mämmi a cam decazut din drepturi, dar in Finlanda inca se tine tare :) Ceea ce nu inteleg e ca totusi sunt cam 90% luterani, dar totusi mananca mämmi. Adica: da, ce frumos, catolicism. Zicem si mancam cum ziceti voi, dar facem ce vrem noi.
Tippaleipä luasem si anul trecut, si e o chestie un pic sfaramicioasa, ok la gust - un soi de aluat prajit cu zahar pudra deasupra. Se pare ca a aparut in Finlanda in 1700. Se mai gaseste si in Austria, Germania si US. Am citit un articol acum ceva timp despre femei finlandeze care in al doilea razbel mondial, cand au fugit germanii din Finlanda din cauza rusilor, femeile respective au fugit cu ei. Ma intreb care de la care a luat reteta.
Mämmi arata la prima vedere ca o negresa mare. Cica se mananca cu zahar deasupra si crema de vanilie sau ceva smantana dulce si a aparut in Finlande din sec al 13lea, o data cu raspandirea catolicismului, dinspre Germania. In Germania mämmi a cam decazut din drepturi, dar in Finlanda inca se tine tare :) Ceea ce nu inteleg e ca totusi sunt cam 90% luterani, dar totusi mananca mämmi. Adica: da, ce frumos, catolicism. Zicem si mancam cum ziceti voi, dar facem ce vrem noi.
Noul meu fruct preferat - e mancare sanatoasa?
Imi plac foarte mult piersicile si pepenii rosii. Pot sa mananc jumatate de pepene, chiar daca stiu ca imi pocneste stomacul.
Tot aici as include si maslinile. Putem sa le consideram fructe, nu-i asa? Maslinele verzi, ca sa fiu mai exacta. Si drept dovada, azi am mancat (fara sa exagerez) jumatate de kilogram de masline verzi. Cand am dus sticlele la reciclat azi, 90% erau borcane de masline.
De ceva timp insa am descoperit ca imi mai place un fruct: satsuma. E combinatia cea mai inspirata intre lamaie si mandarine. Pacat ca e o chestie mutanta.
A propos de mancare si ce e bun si la ce trebuie sa fim atenti cand cumparam ceva. Stiai ca tonul e cam nerecomandat? Se pare ca in ultima vreme e plin de mercur. Sau stiai ca in principiu o portie potrivita de friptura nu ar trebui sa fie mai mare decat pumnul tau? Aici gasesti mai multe informatii.
Tot aici as include si maslinile. Putem sa le consideram fructe, nu-i asa? Maslinele verzi, ca sa fiu mai exacta. Si drept dovada, azi am mancat (fara sa exagerez) jumatate de kilogram de masline verzi. Cand am dus sticlele la reciclat azi, 90% erau borcane de masline.
De ceva timp insa am descoperit ca imi mai place un fruct: satsuma. E combinatia cea mai inspirata intre lamaie si mandarine. Pacat ca e o chestie mutanta.
A propos de mancare si ce e bun si la ce trebuie sa fim atenti cand cumparam ceva. Stiai ca tonul e cam nerecomandat? Se pare ca in ultima vreme e plin de mercur. Sau stiai ca in principiu o portie potrivita de friptura nu ar trebui sa fie mai mare decat pumnul tau? Aici gasesti mai multe informatii.
Wanted - Orice ajutor e apreciat
Ieri am fost cat pe ce sa intru in coma shopalica.
Am vazut de acum 2 zile niste afise prin oras cu o rochie noua care a aparut la HM. Nu pot sa spun ca sunt o cumparatoare inraita, dar rochia asta chiar mi-a picat cu tronc la inima. Asa ca ieri am fost sa o caut, sa o probez, sa vad daca mi se potriveste. Mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca e sold out in ambele magazine din Helsinki. Nu-i nimic, o puteam gasi pe net.
Am intrat pe situl HM, si am cautat-o la vreo 4 tari. Rezultatul a fost acelasi: sold out. Sincer ieri imi venea sa plang de ciuda. Cum se poate sa fie sold out? Au facut doar cate o rochie pentru fiecare model? E asta o noua strategie de marketing? Cel mai tare ma deranjeaza ca nu am apucat sa o probez, sa vad macar daca sta ca lumea...
Deci in concluzie: nu prea am liniste pana nu o gasesc. Stiu, suna superficial, dar ce sa facem, suntem cu totii oameni, fiinte slabe supuse pacatelor.
Deci: daca cineva gaseste rochia asta pe undeva, va rog sa imi dati de stire. Chiar si in magazinul de la voi din oras.
Cu disperare,
shopaholica de mine
Am vazut de acum 2 zile niste afise prin oras cu o rochie noua care a aparut la HM. Nu pot sa spun ca sunt o cumparatoare inraita, dar rochia asta chiar mi-a picat cu tronc la inima. Asa ca ieri am fost sa o caut, sa o probez, sa vad daca mi se potriveste. Mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca e sold out in ambele magazine din Helsinki. Nu-i nimic, o puteam gasi pe net.
Am intrat pe situl HM, si am cautat-o la vreo 4 tari. Rezultatul a fost acelasi: sold out. Sincer ieri imi venea sa plang de ciuda. Cum se poate sa fie sold out? Au facut doar cate o rochie pentru fiecare model? E asta o noua strategie de marketing? Cel mai tare ma deranjeaza ca nu am apucat sa o probez, sa vad macar daca sta ca lumea...
Deci in concluzie: nu prea am liniste pana nu o gasesc. Stiu, suna superficial, dar ce sa facem, suntem cu totii oameni, fiinte slabe supuse pacatelor.
Deci: daca cineva gaseste rochia asta pe undeva, va rog sa imi dati de stire. Chiar si in magazinul de la voi din oras.
Cu disperare,
shopaholica de mine
Intrebare indiscreta
Eu nu inteleg o treaba. Daca esti baiat, cand mergi la tine acasa la baie, incepi sa faci opturi pe jos din lichid? Sau incepi sa faci compozitii abstracte pe jos in fata vasului de WC din stropi? Sau faci mai bine balti, sa stii una si buna?
Am la servici 90% colegi baieti. Nu ii numesc barbati, ca mi se pare puieril si needucat ce gasesc in baie cand ajung dupa vreunul dintre ei. Si colegii astia au asa obiceiul (unii din ei, hai sa nu fiu rea sa generalizez), lasa dupa ei efectiv balti. Constelatii. Stropilatii.
Daca acasa nu faceti asa, la servici de ce faceti? Pai dragii mei, eu nu am barca sa ajung cu bine la toaleta. Si nici nu imi convine sa imi caut carari spre mecca baii. Si nici sa ies cu papucii uzi nu imi convine, sa imprastii "limonada" prin tot biroul.
Dar voi nu va ganditi asa un pic?
Am la servici 90% colegi baieti. Nu ii numesc barbati, ca mi se pare puieril si needucat ce gasesc in baie cand ajung dupa vreunul dintre ei. Si colegii astia au asa obiceiul (unii din ei, hai sa nu fiu rea sa generalizez), lasa dupa ei efectiv balti. Constelatii. Stropilatii.
Daca acasa nu faceti asa, la servici de ce faceti? Pai dragii mei, eu nu am barca sa ajung cu bine la toaleta. Si nici nu imi convine sa imi caut carari spre mecca baii. Si nici sa ies cu papucii uzi nu imi convine, sa imprastii "limonada" prin tot biroul.
Dar voi nu va ganditi asa un pic?
Ceva cu adevarat finlandez - lohikeitto, a.k.a. supa de somon + reteta
Niciodata nu mi-a placut borsul de peste. Dar deloc. De nici o culoare, cu nici un miros, cu orez sau fara orez. Vedeam cum pluteste pestele prin supa si cum se uita gales cu ochii aia la mine.
Pe de alta parte, Finlanda e o tara care are cate o bucata de mare sau o balta cam peste tot. Natural, mananca mult peste. Si una din mancarurile traditionale finlandeze e supa de somon. Cum acasa am un mancator de supa de somon, asa obosita cum eram azi, m-am hotarat sa imi incerc norocul. De-acum nu mai e nevoie sa spun ca si reteta asta era tot in finlandeza :D
Am cumparat frumusel un pic de somon proaspat si am trecut la treaba.
Iaca si rezultatul:
ps. Dupa cum spuneam, cine e interesat de reteta, pot sa o traduc. In principiu trebuie un picut de somon, cartofi, ceapa, spanac si lapte si dureaza maxim 30 minute sa fie preparata.
LATER EDIT
Ca sa nu tin asa bunatate de supa doar pentru mine, iata si reteta, pentru 4 portii:
Ne trebuie:
7 dl apa (cam 3 cani jumate)
1 cub concentrat pentru mancare de peste (eu nu am pus)
1 ceapa marisoara
5 cartofi mici
75gr spanac inghetat
300gr somon (eu am pus mai putin, deci nu-i bai daca ai mai putin)
3dl lapte
piper negru (eu am pus si boabe, si macinat), sare
Ce facem cu ele:
Pofta mare!
Pe de alta parte, Finlanda e o tara care are cate o bucata de mare sau o balta cam peste tot. Natural, mananca mult peste. Si una din mancarurile traditionale finlandeze e supa de somon. Cum acasa am un mancator de supa de somon, asa obosita cum eram azi, m-am hotarat sa imi incerc norocul. De-acum nu mai e nevoie sa spun ca si reteta asta era tot in finlandeza :D
Am cumparat frumusel un pic de somon proaspat si am trecut la treaba.
Iaca si rezultatul:
ps. Dupa cum spuneam, cine e interesat de reteta, pot sa o traduc. In principiu trebuie un picut de somon, cartofi, ceapa, spanac si lapte si dureaza maxim 30 minute sa fie preparata.
LATER EDIT
Ca sa nu tin asa bunatate de supa doar pentru mine, iata si reteta, pentru 4 portii:
Ne trebuie:
7 dl apa (cam 3 cani jumate)
1 cub concentrat pentru mancare de peste (eu nu am pus)
1 ceapa marisoara
5 cartofi mici
75gr spanac inghetat
300gr somon (eu am pus mai putin, deci nu-i bai daca ai mai putin)
3dl lapte
piper negru (eu am pus si boabe, si macinat), sare
Ce facem cu ele:
- Pune apa intr-o oala, pe foc
- Curata cartofii si ceapa, si taie-i cuburi mici
- Pune un pic de sare in apa, si adauga cartofii si ceapa (daca ai cub din ala concentrat, pune cubul in loc de sare)
- Cand cartofii sunt fierti (poti sa infingi furculita in ei), adauga spanacul inghetat si mai lasa cam 5 minute
- Intre timp, curata somonul de piele si taie-l cubulete
- Adauga somonul in oala si mai lasa un pic la fiert - cam 4 minute. Somonul se face foarte repede si e genul de carne care retine caldura. Adica, si dupa ce opresti focul, el inca se mai coace.
- Adauga laptele si piperul negru.
- Tine un pic pe foc - cam 2-3 minute, cat sa se incalzeasca si laptele, dar sa nu dea in fiert.
- Deasupra poti presara niste marar verde.
Pofta mare!
Tuns si vopsit pe gratis, anyone?
In cladirea unde lucrez sunt o groaza de alte birouri, firme, campuri de munca. La parter e o scoala de coafor.
Acum cateva minute a venit o fata de la scoala de jos, intreband daca e vreo domnisoara/doamna care doreste sa fie tunsa/vopsita maine. Toata operatiunea se intampla pe gratis, pentru ca ea are examen maine. Deci are nevoie de cineva pe care sa paruiasca.
Iaca de asta e bine sa vii la servici. Mai afli de una, alta. Pacat ca m-am tuns acum o luna.
In Finlanda (cu siguranta si in alte tari) se poarta treaba cu tuns la studenti, daca ai un buzunar mai modest. Si asta pentru simplul motiv ca un tuns la o capita feminina ajunge in jur de 30-50 euro intr-un loc "normal", iar atunci cand mergi la studenti in principiu platesti jumate. Nu mai zic cat ajunge sa te si vopsesti.
Poate data viitoare, cand o sa am chef de o schimbare radicala...
Acum cateva minute a venit o fata de la scoala de jos, intreband daca e vreo domnisoara/doamna care doreste sa fie tunsa/vopsita maine. Toata operatiunea se intampla pe gratis, pentru ca ea are examen maine. Deci are nevoie de cineva pe care sa paruiasca.
Iaca de asta e bine sa vii la servici. Mai afli de una, alta. Pacat ca m-am tuns acum o luna.
In Finlanda (cu siguranta si in alte tari) se poarta treaba cu tuns la studenti, daca ai un buzunar mai modest. Si asta pentru simplul motiv ca un tuns la o capita feminina ajunge in jur de 30-50 euro intr-un loc "normal", iar atunci cand mergi la studenti in principiu platesti jumate. Nu mai zic cat ajunge sa te si vopsesti.
Poate data viitoare, cand o sa am chef de o schimbare radicala...
Prima mea mancare in finlandeza, manca-m-ar mama
Weekendul asta a fost plin de intamplari: gatit 2 ture de "ceva bun" diferite, mers la servici, devenit deprimata din cauza vremii de afara.
Ceea ce vreau sa povestesc azi e cum am facut eu o reteta finlandeza. Si nu numai ca era finlandeza, dar era dintr-o revista finlandeza. Scrisa in limba finlandeza. Si nu a trebuit decat sa caut vreo 2 cuvinte, dar ingredientele le-am inteles aproape pe toate, inafara de un condiment care se cheama meirami si care nici in romana nu stiu ce inseamna.
Practic am facut o supa de cartofi cu broccoli, pe care plutea frumusel o felie de paine prajita cu o bucata de branza de capra, facute un pic la gratar. Branza de capra avea pe ea miere si fulgi de migdale.
Dintre ingrediente: cartofi, broccoli, miere, migdale, branza capra, praz, patrunjel, smantana si cate si mai cate.
Si in caz ca va intrebati cum arata, era cam asa:
Ceea ce vreau sa povestesc azi e cum am facut eu o reteta finlandeza. Si nu numai ca era finlandeza, dar era dintr-o revista finlandeza. Scrisa in limba finlandeza. Si nu a trebuit decat sa caut vreo 2 cuvinte, dar ingredientele le-am inteles aproape pe toate, inafara de un condiment care se cheama meirami si care nici in romana nu stiu ce inseamna.
Practic am facut o supa de cartofi cu broccoli, pe care plutea frumusel o felie de paine prajita cu o bucata de branza de capra, facute un pic la gratar. Branza de capra avea pe ea miere si fulgi de migdale.
Dintre ingrediente: cartofi, broccoli, miere, migdale, branza capra, praz, patrunjel, smantana si cate si mai cate.
Si in caz ca va intrebati cum arata, era cam asa:
Poza e luata de pe situl revistei, dar mie mi-a iesit aproape la fel (farfurie alba, nu verde :P ).
ps. Daca cineva e interesat(a) de reteta, pot sa o traduc :)
Nici eu pe voi
Da, eu am crezut ca atunci cand te anunti ca mergi undeva automat esti counted in. Dar se pare ca nu. Deci fara pozat vintage maine. Asa ca o sa fiu rautacioasa si o sa spun si eu ca Simpsons:
"The princess and the frog" pe scurt
Disney a creat prima printesa, Alba ca Zapada, in 1937. De atunci au urmat multe: Belle, Frumoasa Adormita, Ariel, Jasmine, Cenusareasa, ca sa spun doar cateva.
73 de ani mai tarziu, bunicuta Alba ca Zapada o primeste in sanul familiei pe Tiana.
Tocmai am venit de la The princess and the frog. Daca nu ai vazut filmul, mai bine nu citesti in continuare. Iaca ce am inteles eu din film, la venerabila mea varsta de un pic peste un sfert de secol:
73 de ani mai tarziu, bunicuta Alba ca Zapada o primeste in sanul familiei pe Tiana.
Tocmai am venit de la The princess and the frog. Daca nu ai vazut filmul, mai bine nu citesti in continuare. Iaca ce am inteles eu din film, la venerabila mea varsta de un pic peste un sfert de secol:
- daca esti printesa nu ai sa gasesti un print; in schimb, daca esti broasca, primul pupat se transforma in print
- e ok ca prietena ta cea mai buna sa iti pupe prietenul de fata cu tine, daca spune ca face asta ca sa te ajute
- dragostea unui barbat trece prin stomac; si crede ca si in cazul tau e la fel, asa ca se apuca sa iti gateasca (ce poate si el, adica fructe taiate)
- daca visezi prea mult la stele, ai sa ajungi la ele, dar nu intr-o nava spatiala
- daca un tip cu ochii mov iti propune sa faca vraji, nu e ok; daca o tanti cu un sarpe incolotacit in jurul gatului iti propune sa faca vraji, e ok
- daca mergi la un bal mascat, ai grija ca sunt si animale printre invitati
- daca ai muncit toata viata, te mariti usor, si apoi o iei de la capat cu munca(diferenta e ca acum trebuie sa ai grija si de sot si de cei 5 plozi care o sa vina)
- daca esti baiat lenes, si obisnuit cu binele de la mama acasa, stai linistit, ca iti gasesti o proasta care sa intretina casa, sa aduca bani, sa repare vreo teava, sa schimbe un acoperis
- daca esti o blonda frumoasa, cu o mostenire si mai frumoasa, nu ai nici un pretendent
- daca folosesti cosmeticele potrivite, din mic, gras si cu urechi mari ajungi inalt, sculptat si bronzat
Ar mai fi si altele, dar ar fi pacat sa carcotim. Animatia e facuta manual, desenele arata superb si muzica mi-a placut foarte mult.
Revista (pentru barbati ?): calculatoare, camere foto, teste de paternitate..
Rasfoiam editia de martie a revistei Tietokone. Revista este cu si despre calculatoare, componente, camere foto, intr-un cuvant, diverse gadgeturi. Sau asa am inteles eu.
Si ca orice revista glamour, are si o groaza de reclama. Ca deh, cineva trebuie sa plateasca si pentru hartie, printare, distributie si cate si mai cate.
Ce m-a amuzat/pus pe ganduri a fost ca printre reclame era una la teste de paternitate.
La urma urmei, daca in revistele de femei sunt reclame la parfumuri, esarfe, cabinete de planificare familiala, barbatii de ce sa nu fie informati despre testele de paternitate? Sa se emanicipeze si ei, sa nu se trezeasca cu plozi straini trecuti la intretinere. Fair enough.
Si ca orice revista glamour, are si o groaza de reclama. Ca deh, cineva trebuie sa plateasca si pentru hartie, printare, distributie si cate si mai cate.
Ce m-a amuzat/pus pe ganduri a fost ca printre reclame era una la teste de paternitate.
La urma urmei, daca in revistele de femei sunt reclame la parfumuri, esarfe, cabinete de planificare familiala, barbatii de ce sa nu fie informati despre testele de paternitate? Sa se emanicipeze si ei, sa nu se trezeasca cu plozi straini trecuti la intretinere. Fair enough.
De ce azi sunt motivata sa muncesc
- pentru ca tocmai am aflat de 3 oameni care au fost dati afara dintr-o companie, oameni pe care i-am cunoscut personal
- pentru ca am de platit chirie, telefon, curent, gaz, internet, apa, sapun, hartie igienica, sampon, ulei de masline, masline, masline verzi, masline fara samburi, masline la borcan mare, ceapa, castravete, carne si altele in fiecare luna
- pentru ca daca as sta doar acasa m-as plictisi
- pentru ca proiectele care sunt in derulare acum sunt MINUNATE (si nu sunt ironica)
- pentru ca acus vine Pastele
- pentru ca acus mai incolo merg acasa
- pentru ca mi-au dat comp si telefon faine
- pentru ca am colegi de treaba
- pentru ca am peretele plin cu post it-uri cu to do-uri
- pentru ca merit :)
Tu de ce nu muncesti si stai si citesti ce scriu eu?
Gata cu ITul. Ma fac fotomodel.
Deocamdata planul e ca sambata sa merg voioasa sa pozez pentru un magazin cu haine vintage. Adica ma imbrac frumos in haine din anii 50, primesc niste machiaj, si stau si rad la poze. Ca sa fiu sincera, abia astept.
Prima mea tentativa in ale hlizitului la camera dupa indicatii artistice a fost la sfarsitul lui 2008, cand am fost vrajitoarea cea rea intr-o serie care se chema Angels. Din recuzita: ochi smokey, buze negre, par tapat, fata alba, ca orice vrajitoare care se respecta. Nu va doresc sa vedeti poza inainte de culcare.
Mi-ar placea sa existe un magazin/sit/revista/etc unde sa fie acceptate si oame normale sa pozeze. Eu m-am cam saturat de tanti 2 la kg pe care le vad in reviste si care ma fac sa ma simt grasa, urata si plina de celulita.
A, si dupa ce m-am inscris la treaba cu vintageul, am primit o intrebare daca vreau sa mai pozez. Daca tot e criza in lume, o fi momentul sa imi schimb cariera acuma?
Prima mea tentativa in ale hlizitului la camera dupa indicatii artistice a fost la sfarsitul lui 2008, cand am fost vrajitoarea cea rea intr-o serie care se chema Angels. Din recuzita: ochi smokey, buze negre, par tapat, fata alba, ca orice vrajitoare care se respecta. Nu va doresc sa vedeti poza inainte de culcare.
Mi-ar placea sa existe un magazin/sit/revista/etc unde sa fie acceptate si oame normale sa pozeze. Eu m-am cam saturat de tanti 2 la kg pe care le vad in reviste si care ma fac sa ma simt grasa, urata si plina de celulita.
A, si dupa ce m-am inscris la treaba cu vintageul, am primit o intrebare daca vreau sa mai pozez. Daca tot e criza in lume, o fi momentul sa imi schimb cariera acuma?
I'm dreaming of a green Easter
Da. Aseara a nins. Si ieri seara a nins daca imi aduc bine aminte. Si in seara asta a nins. In schimb eu am inceput un proiect amplu: ma imbrac primavaratec, cu flori pe haine, la fustita, doar-doar s-o indura primavara si o veni si aici.
Vreau un fir de iarba afara, o frunza verde, un miros de primavara. Vreau sa pot sa ies din casa fara sosete de lana si cizme. Fara caciula pe cap, ca imi sta parul ca o capita. Vreau sa pot merge pe afara fara sa ma tem ca ma duc ca Pravale Baba la vale pe gheata. Vreau sa vad ca rasar florile pe care le-am plantat anul trecut in gradina ultimului bloc unde am stat. Vreau sa imi port hanoracul mov. Vreau sa ma dau cu bicicleta.
Nu-i asa ca e frumos cu 20grade? Pun pariu ca daca adunam 25 semnaturi vine primavara si la mine :D
Eu semnez prima: X
Cine vrea sa ma ajute?
Vreau un fir de iarba afara, o frunza verde, un miros de primavara. Vreau sa pot sa ies din casa fara sosete de lana si cizme. Fara caciula pe cap, ca imi sta parul ca o capita. Vreau sa pot merge pe afara fara sa ma tem ca ma duc ca Pravale Baba la vale pe gheata. Vreau sa vad ca rasar florile pe care le-am plantat anul trecut in gradina ultimului bloc unde am stat. Vreau sa imi port hanoracul mov. Vreau sa ma dau cu bicicleta.
Nu-i asa ca e frumos cu 20grade? Pun pariu ca daca adunam 25 semnaturi vine primavara si la mine :D
Eu semnez prima: X
Cine vrea sa ma ajute?
Am terminat "The winter ghosts", si am inceput altceva
Dupa cum spune si titlul, am terminat cartea ieri, in timp ce bicicleam de zor la sala.
Finalul a fost previzibil de pe la pagina 50 (cartea are aproape 250 pagini), dar totusi mi-a placut cum e scrisa, mai ales ca imi plac in general cartile care au un picut de istorie in ele, chiar daca nu tin eu minte asa multe.
Concluzie: carticica usurica, pe care o poti citi in liniste la sala sau pe plaja, si scrisa fain. Un pic de mister, un pic de hai sa ametim cititorul, cred ca ar putea semana un pic cu stilul de scris al lui Tracy Chevalier. Cel putin in mintea mea sunt in acelasi grup.
Aseara am inceput Sapphira and the slave girl, scrisa de Willa Cather. In principiu e vorba de o gospodarie prin sudul Americii, una din ultimele familii care aveau negri drept sclavi. Cartea a aparut in urma promisiunii pe care Willa a facut-o tatalui ei, de a scrie despre astfel de familii, chiar familia proprie fiind una dintre ele. Asta daca am inteles bine in timp ce am rasfoit prefata (de obicei nu citesc prefata). Si autoarea apare in carte la un moment dat, dar inca nu am ajuns la pagina aia. Tot prefata spune ca asta e una din (cele mai) autobiografice lucrari pe care le-a scris tanti Willa.
Si chiar daca nu i-a picat bine lui Sebi ca m-a asteptat cu mancarea calda in timp ce eu umblam lelea la biblioteca, s-a meritat sa stau 5 minute in plus printre rafturi ca sa pun mana pe cartea asta.
Finalul a fost previzibil de pe la pagina 50 (cartea are aproape 250 pagini), dar totusi mi-a placut cum e scrisa, mai ales ca imi plac in general cartile care au un picut de istorie in ele, chiar daca nu tin eu minte asa multe.
Concluzie: carticica usurica, pe care o poti citi in liniste la sala sau pe plaja, si scrisa fain. Un pic de mister, un pic de hai sa ametim cititorul, cred ca ar putea semana un pic cu stilul de scris al lui Tracy Chevalier. Cel putin in mintea mea sunt in acelasi grup.
Aseara am inceput Sapphira and the slave girl, scrisa de Willa Cather. In principiu e vorba de o gospodarie prin sudul Americii, una din ultimele familii care aveau negri drept sclavi. Cartea a aparut in urma promisiunii pe care Willa a facut-o tatalui ei, de a scrie despre astfel de familii, chiar familia proprie fiind una dintre ele. Asta daca am inteles bine in timp ce am rasfoit prefata (de obicei nu citesc prefata). Si autoarea apare in carte la un moment dat, dar inca nu am ajuns la pagina aia. Tot prefata spune ca asta e una din (cele mai) autobiografice lucrari pe care le-a scris tanti Willa.
Si chiar daca nu i-a picat bine lui Sebi ca m-a asteptat cu mancarea calda in timp ce eu umblam lelea la biblioteca, s-a meritat sa stau 5 minute in plus printre rafturi ca sa pun mana pe cartea asta.
Gunoiul trebuie sa stea la gunoi
Duminica am mers la o plimbare prin gradina botanica si am vazut niste flori de primavara atat de frumoase, incat am simtit nevoia sa ma rasfat.
Si cum prin "rasfat" in principiu inteleg si sa mananc tot felul de prostii gen ciocolata si altele cu colesterol mare, mi s-a pus pata pe o punga de chipsuri cu branza si patrunjel. Stiu ca sunt nesanatoase, dar numai uitandu-ma la punga simteam cum mi se topesc in gura, cum le crantan asa crocante cum sunt ele, simteam branza pe fiecare papila gustativa, vedeam parca ploaia de patrunjel cum cade peste bucatile mari aurii de cartofi, cum o mana imensa rade cascaval, totul intamplandu-se intr-o camera plina de lumina. Simteam cum gura mi se umple de saliva, gata sa devoreze deliciul culinar.
Si, asa fiinta slaba de inger cum sunt, mi-am cumparat chipsuri. Am desfacut punga si am inceput sa mananc cu spor, pana am observat ca am degetele pline de grasime, pana am simtit bulgari de sare in gura si am vazut realmente cum se latesc, se lungesc si se divid celulele adipoase. Asa ca am luat o decizie mareata: am aruncat jumatatea de punga de chipsuri la gunoi. Pentru ca acolo e locul gunoiului.
Acum sper doar sa nu ajung ca Miranda din Sex and the City cand a inceput sa manance ciocolata din galeata de gunoi...
Si cum prin "rasfat" in principiu inteleg si sa mananc tot felul de prostii gen ciocolata si altele cu colesterol mare, mi s-a pus pata pe o punga de chipsuri cu branza si patrunjel. Stiu ca sunt nesanatoase, dar numai uitandu-ma la punga simteam cum mi se topesc in gura, cum le crantan asa crocante cum sunt ele, simteam branza pe fiecare papila gustativa, vedeam parca ploaia de patrunjel cum cade peste bucatile mari aurii de cartofi, cum o mana imensa rade cascaval, totul intamplandu-se intr-o camera plina de lumina. Simteam cum gura mi se umple de saliva, gata sa devoreze deliciul culinar.
Si, asa fiinta slaba de inger cum sunt, mi-am cumparat chipsuri. Am desfacut punga si am inceput sa mananc cu spor, pana am observat ca am degetele pline de grasime, pana am simtit bulgari de sare in gura si am vazut realmente cum se latesc, se lungesc si se divid celulele adipoase. Asa ca am luat o decizie mareata: am aruncat jumatatea de punga de chipsuri la gunoi. Pentru ca acolo e locul gunoiului.
Acum sper doar sa nu ajung ca Miranda din Sex and the City cand a inceput sa manance ciocolata din galeata de gunoi...
D'ale noastre, de toate zilele
Am primit un link foarte inspirat de la un coleg de suferinta din echipa:
Luat de aici. Nu-i asa ca-i minunat sa lucrezi in QA?
A, si revenind la ce ziceam mai devreme, weekendul asta am facut un fel de papanasi fierti umpluti cu fructe, salata de ton cu avocado si salata de sardine cu branza. Nu mai e nimic de nici unele, deci in concluzie au iesit bune. Retetele luate de aici.
Ce vrajeli a mai facut bucatareasa
Am produs dimineata o salata mirobolanta, si asta fara sa fiu ironica. Pentru alte gospodine care se pricep (doar la) hrana rece (putem include si cartofii prajiti si ceaiul tot la hrana rece in contextul asta), preocupate de salate, urmeaza descrierea procesului.
Huom! Daca le aveti cu bucataria nu are sens sa mai cititi, ca va ingroziti. Si daca va e foame, promit ca data viitoare sa pun si o poza sa puteti sa si mancati din priviri.
Asa...se ia:
Huom! Daca le aveti cu bucataria nu are sens sa mai cititi, ca va ingroziti. Si daca va e foame, promit ca data viitoare sa pun si o poza sa puteti sa si mancati din priviri.
Asa...se ia:
- castravete (eu am pus cam 5 degete)
- o ciupercuta (sampinioana, cruda, dar spalata si micuta)
- jumatate ardei rosu gras (daca nu aveti, puteti pune si slab)
- salata verde (cateva frunze acolo, ca doar nu suntem oite sa mancam numai si numai frunze, nu? - asta e replica adaptata de acum cativa ani de la munte, o sa povestesc cu alta ocazie intamplarea)
- niste branza razuita (eu aveam o punga pe care scrie mozzarella, dar orice cascaval as zice ca merge)
- paine (eu aveam o paine mai neagra, cu seminte de floarea soarelui pe ea si s-a dovedit ca semintele alea aveau farmecul lor)
- masline verzi (eu am pus cu nemiluita..)
In continuare:
- se taie cele de mai sus de dimensiunea unor imbucaturi, cu exceptia ciupercutei
- ciuperca se taie mic-mic, dar nu mai mic decat epsilon, si eu am pus niste zeama de lamaie pe ea
- se amesteca toate intr-un castron
- daca vreti, puteti pune niste ulei de masline si cateva frunze de busuioc (eu nu aveam, nu am pus)
- se ia salata din castron, se pune intr-un recipient de plastic si apoi se pune in geanta ca pachet pentru servici
Pofta buna!
Orele in plus la servici ingrasa
Ieri a trebuit sa stau la servici un pic mai mult. Deh, deadline, echipa. Si a fost chiar fain.
Dupa vreo 12 ore de munca, am simtit nevoia sa ma plimb un pic, sa iau niste aer. Si ningea asa frumos afara, incat dupa vreo 15 minute de mers prin zapada si alunecat (ca doar eram la cizme cu toc..) m-am hotarat sa intru intr-un magazin. Mai aveam cam 30 minute pana se inchideau si imi trebuiau blugi: oportunitatea perfecta.
Am intrat in HM, am gasit un blug, o camasa, si am fugit la probat. Mare mi-a fost mirarea sa constat ca marimile in care stiam eu ca incap ultima oara cand am fost la cumparaturi(..anul trecut de fapt), nu ma mai incapeau.
Daca ei si-au pastrat tiparele pentru marimi, inseamna doar ca eu m-am ingrasat. Dar in general am grija sa nu ma indop cu ciocolata inainte de culcare, si mai merg si pe jos din cand in cand, nu mananc fast food. Atunci sa fi fost faptul ca uneori ma uita Dumnezeu la servici?
Stau si eu si ma intreb: unde ne indreptam fratilor cu marimile astea trecute pe etichete, sezonul asta mai mici decat sezonul trecut si posibil mai mari decat sezonul viitor?
Multumesc, Rox!
Aseara am ajuns acasa dupa 9.5 ore de servici, o ora de sala si vreo 30 minute de mers pe jos. Am deschis usa si am gasit pe jos 2 hartii cu albastru: o factura (iupi) si o vedere (IUPIIII).
Chiar daca era vedere cu zapada :) m-am bucurat foarte mult cand am vazut-o. Asta e o chestie pe care e-cardurile nu o sa o poata inlocui niciodata: bucuria de a gasi o vedere exact cum deschizi usa casei.
Stiu ca ma repet, dar multumim frumos Rox!!
Chiar daca era vedere cu zapada :) m-am bucurat foarte mult cand am vazut-o. Asta e o chestie pe care e-cardurile nu o sa o poata inlocui niciodata: bucuria de a gasi o vedere exact cum deschizi usa casei.
Stiu ca ma repet, dar multumim frumos Rox!!
Mica publicitate
Am cumparat din Manila coffee rice tea. Adicatelea cica e orez prajit cumva in cafea, din care faci ceai. Pliculete frumusele, cu snur, care se imbaiaza in apa fierbinte. Ceaiul are asa o aroma de orezocafea.
Il donez pentru doritori, pe principiul primul care tzipa mai tare, il primeste. Doritori?
ps. Persoana care il vrea trebuie sa imi trimita adresa pe mail, sa am unde il trimite.
Il donez pentru doritori, pe principiul primul care tzipa mai tare, il primeste. Doritori?
ps. Persoana care il vrea trebuie sa imi trimita adresa pe mail, sa am unde il trimite.
Ia sa ne mai si cultivam un pic
Eu nu am hobbyuri sanatoase cum are toata lumea. Ceea ce nu s-a schimbat in legatura cu mine de cand ma stiu e ca sunt caracterizata drept "quirky" (sigur e de bine) si imi place foarte mult sa citesc. Asta nu inseamna totusi ca am citit toate romanele foarte populare pe care toata lumea le stie si pe care poate toata lumea le-a citit deja.
Mie imi place sa merg la biblioteca, sa imi plimb mana pe carti, sa le iau din raft, sa le rasfoiesc, sa le miros, sa citesc coperta din spate, sa caut daca au dialog, sa le car in brate in eventualitatea in care nu gasesc ceva mai bun, si apoi sa vin acasa, sa imi urc picioarele pe pereti (pe bune) si sa citesc. Si mai am un loc preferat unde imi place sa citesc: la sala, in timp ce fac vreun exercitiu.
Ultima oara cand am mers la biblioteca a trebuit sa aleg in 5 minute niste carti, pentru ca se inchidea. Asa ca am pus mana pe ce era mai aproape: Carrie Fisher - The Best Awful, Tracy Chevalier - The Virgin Blue si Kate Mosse - The Winter Ghosts.
Cea de Carrie Fisher am citit-o oarecum prin aeroporturi si avioane. Ok pentru mediile respective, dar pe mine nu m-a "prins". Se pare ca The best awful e o continuare la un alt roman al ei, dupa care s-a facut si un film. Neinteresant din punctul meu de vedere. Cuvinte cheie: star tv, ex-sot gay, droguri, mama star tv si altele in aceeasi sfera semantica. Eu am dus-o inapoi la biblioteca, unde ii e locul, poate ii convinge pe altii sa o citeasca. De obicei nu las nici o carte neterminata, dar aici am capitulat.
The virgin blue mi-am dat seama ca o mai citisem o data. Sau citisem ceva similar. Tracy Chevalier e tipa care a scris The girl with the pearl earring, care mi-a placut. Dar alte carti ale ei nu mi s-au parut la fel de interesante, asa ca am dus-o si pe asta inapoi fara sa o deschid.
Acum citesc de zor The winter ghosts. Imi place cum e scrisa. Textul curge, pe mine ma face sa nu vreau sa ma mai opresc din citit. Bine, si povestea in sine imi place pana acum. Are un pic de aventura, un pic de mister, deocamdata nimic siropos.
Daca aveti recomandari de carti pe aceeasi idee - mister, aventuri, politiste, psihologice - sunt numai urechi/ochi.
Mie imi place sa merg la biblioteca, sa imi plimb mana pe carti, sa le iau din raft, sa le rasfoiesc, sa le miros, sa citesc coperta din spate, sa caut daca au dialog, sa le car in brate in eventualitatea in care nu gasesc ceva mai bun, si apoi sa vin acasa, sa imi urc picioarele pe pereti (pe bune) si sa citesc. Si mai am un loc preferat unde imi place sa citesc: la sala, in timp ce fac vreun exercitiu.
Ultima oara cand am mers la biblioteca a trebuit sa aleg in 5 minute niste carti, pentru ca se inchidea. Asa ca am pus mana pe ce era mai aproape: Carrie Fisher - The Best Awful, Tracy Chevalier - The Virgin Blue si Kate Mosse - The Winter Ghosts.
Cea de Carrie Fisher am citit-o oarecum prin aeroporturi si avioane. Ok pentru mediile respective, dar pe mine nu m-a "prins". Se pare ca The best awful e o continuare la un alt roman al ei, dupa care s-a facut si un film. Neinteresant din punctul meu de vedere. Cuvinte cheie: star tv, ex-sot gay, droguri, mama star tv si altele in aceeasi sfera semantica. Eu am dus-o inapoi la biblioteca, unde ii e locul, poate ii convinge pe altii sa o citeasca. De obicei nu las nici o carte neterminata, dar aici am capitulat.
The virgin blue mi-am dat seama ca o mai citisem o data. Sau citisem ceva similar. Tracy Chevalier e tipa care a scris The girl with the pearl earring, care mi-a placut. Dar alte carti ale ei nu mi s-au parut la fel de interesante, asa ca am dus-o si pe asta inapoi fara sa o deschid.
Acum citesc de zor The winter ghosts. Imi place cum e scrisa. Textul curge, pe mine ma face sa nu vreau sa ma mai opresc din citit. Bine, si povestea in sine imi place pana acum. Are un pic de aventura, un pic de mister, deocamdata nimic siropos.
Daca aveti recomandari de carti pe aceeasi idee - mister, aventuri, politiste, psihologice - sunt numai urechi/ochi.
Kurpitsakeitto ja savusiikasalaatti
Profesoara mea de finlandeza ar fi mandra ca am reusit sa scriu corect ( sper). Imi place in Finlanda ca au supe multe. Multe si cremoasa, cu smantanica si diverse legume amestecate, pisate, fierte, pastuite.
Am incercat azi un restaurant nou la pranz. Se cheama Bellix, si e pe aceeasi strada unde locuiam acum 2 apartamente. Se pare ca in ultima vreme prind bine in Helsinki restaurante cu specific mediteranean (Bellix, Cafe Gran Delicato, Rivoletto, Minos, si sigur mai sunt si altele dar numai pe astea le-am incercat eu).
Am sa incerc sa aflu reteta de supa de dovlecei( kurpitsakeitto). In ceea ce priveste savusiikasalaatti, nu credeam ca daca pui salata, frunze proaspete de busuioc, peste afumat, ananas si masline, iese ceva extraordinar.
Mi-a placut in special pentru ca in general salatele sunt fade, dar nu si asta. In general au 2 frunze de salata, o rosie, 2 bucati de castravete, si eventual niste pui deasupra, sau masline, sau feta. Dar sunt pur si simplu neinteresante. Asa ca incep cruciada salatelor. Restaurante cu salata interesante, uniti-va! Trec eu mai acus sa vad ce aveti de oferit.
Daca printre voi sunt persoane pasionate de salate, astept propuneri de combinatii interesante.
Gata, am terminat cu laudele pe azi.
Am incercat azi un restaurant nou la pranz. Se cheama Bellix, si e pe aceeasi strada unde locuiam acum 2 apartamente. Se pare ca in ultima vreme prind bine in Helsinki restaurante cu specific mediteranean (Bellix, Cafe Gran Delicato, Rivoletto, Minos, si sigur mai sunt si altele dar numai pe astea le-am incercat eu).
Am sa incerc sa aflu reteta de supa de dovlecei( kurpitsakeitto). In ceea ce priveste savusiikasalaatti, nu credeam ca daca pui salata, frunze proaspete de busuioc, peste afumat, ananas si masline, iese ceva extraordinar.
Mi-a placut in special pentru ca in general salatele sunt fade, dar nu si asta. In general au 2 frunze de salata, o rosie, 2 bucati de castravete, si eventual niste pui deasupra, sau masline, sau feta. Dar sunt pur si simplu neinteresante. Asa ca incep cruciada salatelor. Restaurante cu salata interesante, uniti-va! Trec eu mai acus sa vad ce aveti de oferit.
Daca printre voi sunt persoane pasionate de salate, astept propuneri de combinatii interesante.
Gata, am terminat cu laudele pe azi.
Oan ciu fri / Pamela vrea copii
Sora-mea mi-a luminat ziua de dimineata, trimitandu-mi un mail care mi-a adus aminte de copilarie, de serile cand ne jucam "de-a magazinul" cu buruieni in fata blocului, sau de noptile cand eram la tara si spuneam povesti de groaza care mereu implicau vecini sau o casa dubioasa de pe ulita, despre care tot nu stiu daca e bantuita sau nu.
Sper sa va lumineze si voua ziua:
Sper sa va lumineze si voua ziua:
oan ciu fri
pamela vrea copii
si bobi nu o lasa
ca este frumoasa
pamela vrea copii
si bobi nu o lasa
ca este frumoasa
Nu mai tin minte care era amuzamentul in versurile de mai sus, dar macar erau la moda - cred ca Dallas inca se mai difuza. Stiu ca veneau vecini la mamaia si tataia si ne uitam toti.
O poni poni poni poni
Cademia Mustafa
Mustafa fa fa fa
Come ga ga ga
Unghi epi epi epi
Come depi depi depi
Ungi o o o
Come go oooo
Cademia Mustafa
Mustafa fa fa fa
Come ga ga ga
Unghi epi epi epi
Come depi depi depi
Ungi o o o
Come go oooo
Din cate stiu eu, era si o miscare scenica... Versurile par sa fie la fel de inteligibile ca versurile multor melodii din ziua de azi.
Te spun, te spun
C-ai mancat sapun
Si mie nu mi-ai dat
Si te-ai saturat
C-ai mancat sapun
Si mie nu mi-ai dat
Si te-ai saturat
Asta e cu dedicatie pentru toate surorile si pentru toti fratii mai mici. Paraciosilor!
Foaie verde de piper
Sa traiasca dom’ sofer
Ca ne-a plimbat cu masina
Si si-a consumat benzina
Versurile astea ar putea fi imnul pitipoancelor din ziua de azi.
Voi mai stiti si altele?
Sa traiasca dom’ sofer
Ca ne-a plimbat cu masina
Si si-a consumat benzina
Versurile astea ar putea fi imnul pitipoancelor din ziua de azi.
Voi mai stiti si altele?
Cum m-am distrat la "English writers' club"
Cum sa ma distrez? Dupa cateva luni in care mi-am tot promis ca merg acolo, sa vad cu ce se mananca, ce se mai scrie, daca indraznesc sa deschid pliscul sa produc si eu perlele mele, am ajuns in sfarsit azi.
Adresa - intr-o cladire a facultatii.
Am urcat cu drag si spor cele 6 etaje, emotionata ca o scolarita in prima zi din clasa 1. Am luat-o frumusel pe un coridor gresit, nu am gasit clasa 37. Am facut un backtracking in plan (tot frumusel), am luat-o pe alt coridor. Daca eram soarece si eram intr-un labirint, cu siguranta ca branza care ma astepta la iesire devenea mai mult decat trufanda mucegaita. Intr-un sfarsit, am ajuns: mareata clasa 37.
Am simtit cum se deschide vazduhul inaintea mea, si usa se deschide magic. Numai am simtit, ca usa era inchisa bine si nu se auzea nimic dinauntru. Am apasat pe clanta. Am deschis. Inauntru vreo 5 oameni, fiecare cu foaia lui in fata, care mai de care cu privirea mai pierduta. Pai era clar ca ala e clubul, si eu i-am prins in momentul creatiei. Cu o urma de voce am zis totusi sa intreb daca e ce caut eu. Nu era. Era un test la engleza.
6.30 punct. Nici o miscare in legatura cu clubul meu. Mi-am luat sarsanaua si am plecat acasa. Vorba reclamei: no lasa tu, ca se trage si saptamana viitoare. In cazul meu, peste 2 saptamani. Acuma hai liniste, ca sa creez ceva pana atunci.
Adresa - intr-o cladire a facultatii.
Am urcat cu drag si spor cele 6 etaje, emotionata ca o scolarita in prima zi din clasa 1. Am luat-o frumusel pe un coridor gresit, nu am gasit clasa 37. Am facut un backtracking in plan (tot frumusel), am luat-o pe alt coridor. Daca eram soarece si eram intr-un labirint, cu siguranta ca branza care ma astepta la iesire devenea mai mult decat trufanda mucegaita. Intr-un sfarsit, am ajuns: mareata clasa 37.
Am simtit cum se deschide vazduhul inaintea mea, si usa se deschide magic. Numai am simtit, ca usa era inchisa bine si nu se auzea nimic dinauntru. Am apasat pe clanta. Am deschis. Inauntru vreo 5 oameni, fiecare cu foaia lui in fata, care mai de care cu privirea mai pierduta. Pai era clar ca ala e clubul, si eu i-am prins in momentul creatiei. Cu o urma de voce am zis totusi sa intreb daca e ce caut eu. Nu era. Era un test la engleza.
6.30 punct. Nici o miscare in legatura cu clubul meu. Mi-am luat sarsanaua si am plecat acasa. Vorba reclamei: no lasa tu, ca se trage si saptamana viitoare. In cazul meu, peste 2 saptamani. Acuma hai liniste, ca sa creez ceva pana atunci.
****, i turned into my mother!
Am fost un copil frumos. Sau asa am considerat eu, cand toate babele ma apucau de falcute si imi aplicau cate o stampila umeda pe fiecare obraz. Care va sa zica, aveam falcute. Si pe langa asta, aveam si volumas asa, ca papam sa cresc mare. Si slava domnului, am crescut mare. Cam ca atunci cand pui aluatul la dospit, il lasi langa caldura, si el creste. Numai ca eu nu numai ca stateam la caldura, dar faceam si nanita, ca sa cresc si mai mare.
A trecut timpul, am inceput sa imi dau seama ca tricourile largi sunt niste chestii fainute. Asa ca niste saculeti, dar mai stylish. Normal ca a venit momentul cand am trecut de la hamletei si pantalonasi de trening la blugi, moment in care am avut o revelatie: am aflat cum se simte aluatul atunci cand incepe sa dea pe-afara din ligheanul in care a fost pus la crescut. Si am inceput sa mai strang cureaua si sa mai fug in jurul blocului in timp ce duceam gunoiul, ca deh, grasa si frumoasa incepea sa nu mai fie un compliment. Asa ca dupa ceva truda, am ajuns la un compromis.
Totusi, weekendul asta am constatat cu necaz ca ma pasc vremuri grele. Cand eram mica, mama facea in fiecare sambata ceva bun: prajituri, chec, ciocolata, gogosi, orice. Ma gandesc ca si astea au contribuit la cresterea mea. Acum am inceput si eu. Nu chiar in fiecare sambata, dar cine stie? Si necazul e ca imi place sa fac prajituri.
Si in timp ce curat ultimele cookie-uri cu ciocolata din weekend, si adun si firmiturile ca nu-i asa nu-i frumos sa se piarda, exclam: i turned into my mother! Cu diferenta ca ea doar facea prajiturile, eu le si mananc. Lasa ca de data asta am sa caut din timp magazine XXXXXXL.
Cum sa fii cel mai norocos (fara sa calci in diverse materii maro)
Am primit de la Roxana un document interesant care se cheama The Luck Factor. Ca sa fiu sincera, contine idei de bun simt, pe care oricare dintre noi le cunoaste, sau nu stie deocamdata ca le cunoaste, dar ele zac undeva in marea bunului simt.
Documentul in sine are vreo 30 de pagini si vorbeste de ce unora dintre noi ne merge bine tot timpul si altora dintre noi li se intampla tot felul de chestii, dupa principiul "o nenorocire nu vine niciodata singura". Am citit primul capitol, in care se vorbeste in mare despre un experiment pe care autorul l-a facut, a intrebat el in stanga si in dreapta sa isi dea seama ce influenteaza norocul. Una din "temele" pentru acasa era ca respectivul cititor constiincios sa isi faca o lista de 6 lucruri pe care vrea sa le faca/i se par atractive/ nu a apucat sa le faca pana acum, sa le numeroteze, apoi sa dea cu zarul si sa faca lucrurile respective. Ideea de "neprevazut" ma atrage oarecum, deci m-am hotarat sa imi fac o lista:
1. sa mai fac margele
2. sa incerc sa fac o papusa (rag doll)
3. sa invat corzile la chitara (da...tot sta praful pe ea)
4. sa invat sa inot
5. sa merg la English writers' club
6. sa invat sa imprim chestii pe cani
Sa vedem ce o sa iasa.
Pe de alta parte, tot documentul asta e gratuit. Si chiar pe prima pagina oricine e incurajat sa il "dea mai departe". In cele 3 pagini sunt 3 reclame. Stau si eu ma gandesc acum... felicitari celui cu ideea de a face afaceri in modul asta! Faci un document care are chestii de bun simt, iti ia sa zicem o luna sa il scrii si sa il aranjezi, mergi la vreo 2 firme si le vinzi spatiu, si....esti norocos!
Documentul in sine are vreo 30 de pagini si vorbeste de ce unora dintre noi ne merge bine tot timpul si altora dintre noi li se intampla tot felul de chestii, dupa principiul "o nenorocire nu vine niciodata singura". Am citit primul capitol, in care se vorbeste in mare despre un experiment pe care autorul l-a facut, a intrebat el in stanga si in dreapta sa isi dea seama ce influenteaza norocul. Una din "temele" pentru acasa era ca respectivul cititor constiincios sa isi faca o lista de 6 lucruri pe care vrea sa le faca/i se par atractive/ nu a apucat sa le faca pana acum, sa le numeroteze, apoi sa dea cu zarul si sa faca lucrurile respective. Ideea de "neprevazut" ma atrage oarecum, deci m-am hotarat sa imi fac o lista:
1. sa mai fac margele
2. sa incerc sa fac o papusa (rag doll)
3. sa invat corzile la chitara (da...tot sta praful pe ea)
4. sa invat sa inot
5. sa merg la English writers' club
6. sa invat sa imprim chestii pe cani
Sa vedem ce o sa iasa.
Pe de alta parte, tot documentul asta e gratuit. Si chiar pe prima pagina oricine e incurajat sa il "dea mai departe". In cele 3 pagini sunt 3 reclame. Stau si eu ma gandesc acum... felicitari celui cu ideea de a face afaceri in modul asta! Faci un document care are chestii de bun simt, iti ia sa zicem o luna sa il scrii si sa il aranjezi, mergi la vreo 2 firme si le vinzi spatiu, si....esti norocos!
Jurnal de calatorie - Soarele intr-o sticluta
Miercuri a fost o zi de "la revederi". O zi de hai sa mancam pizza impreuna, sa cumparam cadouri, bomboane. Am primit drept cadou un tricou superb de la echipa.
Dupa servici, am mers in Megamall. Megamall care e un ditai mall-ul. Dar se pare ca cel mai mare e Mall of Asia, care e al 7lea ca marime din lume. Sau asta am inteles eu. Cum asteptarile erau ca eu sa fac multe cumparaturi, vreo 5 oameni de la servici m-au insotit: sa ma sfatuiasca ce chestii sunt traditionale, sa ma ajute sa car sacosele. Am ramas cu gura cascata. Dupa ce ca se trezesc pe la 4am-5am, stau la munca de la 6am la 4pm, voi sa mai si mearga cu mine cateva ore.
Lucrul cel mai ciudat pe care l-am cumparat a fost o sticluta de oja. Asta a fost actul meu de rebeliune impotriva intoarcerii la iarna: o sticluta de oja galbena, pe care o port acum pe unghii (dupa ce m-am mazgalit vineri dimineata la 3am cu ea).
Manila mi-a lasat un gust...insorit. E atata viata in orasul ala, incepand cu aglomeratie, oameni veseli, miros de mango. Clar nu mi-ar placea sa lucrez acolo, sau sa stau permanent acolo, dar as vrea foarte mult sa ma mai intorc acolo.
Intre timp umblu cu unghii galbene...
Dupa servici, am mers in Megamall. Megamall care e un ditai mall-ul. Dar se pare ca cel mai mare e Mall of Asia, care e al 7lea ca marime din lume. Sau asta am inteles eu. Cum asteptarile erau ca eu sa fac multe cumparaturi, vreo 5 oameni de la servici m-au insotit: sa ma sfatuiasca ce chestii sunt traditionale, sa ma ajute sa car sacosele. Am ramas cu gura cascata. Dupa ce ca se trezesc pe la 4am-5am, stau la munca de la 6am la 4pm, voi sa mai si mearga cu mine cateva ore.
Lucrul cel mai ciudat pe care l-am cumparat a fost o sticluta de oja. Asta a fost actul meu de rebeliune impotriva intoarcerii la iarna: o sticluta de oja galbena, pe care o port acum pe unghii (dupa ce m-am mazgalit vineri dimineata la 3am cu ea).
Manila mi-a lasat un gust...insorit. E atata viata in orasul ala, incepand cu aglomeratie, oameni veseli, miros de mango. Clar nu mi-ar placea sa lucrez acolo, sau sa stau permanent acolo, dar as vrea foarte mult sa ma mai intorc acolo.
Intre timp umblu cu unghii galbene...
Jurnal de calatorie - Shiny happy people
Spun cu mana pe inima ca in putine locuri pe unde am mai fost am vazut oameni atat de deschisi, zambitori, impacati cu ei. Si credinciosi.
Am auzit ca ar fi timizi. Unii sunt. Desi eu am fost acostata de foarte multi/multe pe strada. Si nu cu gand rau. Doar sa vorbeasca cu mine, sa vada de unde sunt, ce hram port. Si asta nu prea se impaca in mintea mea cu conceptul de timiditate. Pana am fost luminata ca in general sunt timizi intre ei, dar nu cu strainii.
Inchipuie-ti un oras care efectiv nu doarme niciodata. Tot timpul e trafic, tot timpul e galagie, e cald, uneori sunt mirosuri ciudate. Unii dintre ei calatoresc 2-3 ore pe zi doar sa ajunga la munca, si inca pe atat sa se intoarca acasa. Traficul e o alandala totala. Toata lumea trece pe unde apuca, masinile claxoneaza banuiesc din reflex - cred ca au o norma de 10 claxoane per instrument cu roti la fiecare 500 metri. E poluare. Sunt o groaza de malluri mari. La intrarea in mall esti controlat in geanta ca si cum ai face security check la aeroport. Pe mine toate lucrurile astea m-au facut la un moment sa vreau sa ma intorc acasa. Am intrebat pe cineva: te-ai gandit vreodata sa pleci in alta tara? Raspunsul a venit instantaneu: nu.
Si am inteles de ce. Pentru ca oamenii de aici sunt minunati. Au un zambet de la o ureche pana la cealalta. Sunt deschisi, sunt calzi. Le pasa de tine. Vor sa fii mandru de tara lor. Sunt mandri de Rizal. Iti ofera cu toata bunatatea o bucata de mango, mai ales daca ai gustat inainte si ti-a placut.
Normal, unii taximetristi mai vor sa te mai si pacaleasca. Dar nu avem din astia peste tot? Si normal ca unii incearca sa iti atraga atentia, dar si din astia sunt peste tot.
La hotel, din a doua dimineata, nenea de la restaurant care te conduce la masa pentru micul dejun mi-a zis pe nume. Si cand cineva te intreaba: "ceai verde, ca de obicei?" te simti bine. Cand cineva ridica ochii din pamant pe strada si iti zambeste te face sa zambesti. Treceam strada cu o tipa din CS sambata. Ne stiam de 20 minute. Si m-a inhatat de mana sa ma ia dupa ea ca eram total pierduta. Practic.
In concluzie, imi pare bine ca am ajuns aici. O tara unde gasesti creme care albesc pielea, boxeri de dantela cu paduri de sutien la spate, fructe delicioase, oameni care zambesc, pranz de 2 euro, pepene, viata, veselie, soare, ton cat un brat de mare, jeepneys, zgarie nori, flori fete sau baieti melodii sau cantareti.
Am auzit ca ar fi timizi. Unii sunt. Desi eu am fost acostata de foarte multi/multe pe strada. Si nu cu gand rau. Doar sa vorbeasca cu mine, sa vada de unde sunt, ce hram port. Si asta nu prea se impaca in mintea mea cu conceptul de timiditate. Pana am fost luminata ca in general sunt timizi intre ei, dar nu cu strainii.
Inchipuie-ti un oras care efectiv nu doarme niciodata. Tot timpul e trafic, tot timpul e galagie, e cald, uneori sunt mirosuri ciudate. Unii dintre ei calatoresc 2-3 ore pe zi doar sa ajunga la munca, si inca pe atat sa se intoarca acasa. Traficul e o alandala totala. Toata lumea trece pe unde apuca, masinile claxoneaza banuiesc din reflex - cred ca au o norma de 10 claxoane per instrument cu roti la fiecare 500 metri. E poluare. Sunt o groaza de malluri mari. La intrarea in mall esti controlat in geanta ca si cum ai face security check la aeroport. Pe mine toate lucrurile astea m-au facut la un moment sa vreau sa ma intorc acasa. Am intrebat pe cineva: te-ai gandit vreodata sa pleci in alta tara? Raspunsul a venit instantaneu: nu.
Si am inteles de ce. Pentru ca oamenii de aici sunt minunati. Au un zambet de la o ureche pana la cealalta. Sunt deschisi, sunt calzi. Le pasa de tine. Vor sa fii mandru de tara lor. Sunt mandri de Rizal. Iti ofera cu toata bunatatea o bucata de mango, mai ales daca ai gustat inainte si ti-a placut.
Normal, unii taximetristi mai vor sa te mai si pacaleasca. Dar nu avem din astia peste tot? Si normal ca unii incearca sa iti atraga atentia, dar si din astia sunt peste tot.
La hotel, din a doua dimineata, nenea de la restaurant care te conduce la masa pentru micul dejun mi-a zis pe nume. Si cand cineva te intreaba: "ceai verde, ca de obicei?" te simti bine. Cand cineva ridica ochii din pamant pe strada si iti zambeste te face sa zambesti. Treceam strada cu o tipa din CS sambata. Ne stiam de 20 minute. Si m-a inhatat de mana sa ma ia dupa ea ca eram total pierduta. Practic.
In concluzie, imi pare bine ca am ajuns aici. O tara unde gasesti creme care albesc pielea, boxeri de dantela cu paduri de sutien la spate, fructe delicioase, oameni care zambesc, pranz de 2 euro, pepene, viata, veselie, soare, ton cat un brat de mare, jeepneys, zgarie nori, flori fete sau baieti melodii sau cantareti.
Jurnal de calatorie - Ochii care nu se vad sunt in balut
In principiu cand merg intr-un loc nou incerc sa gust din mancarea traditionala de acolo. Asa se face ca la hotel mananc tot felul de ciudatenii dimineata (asta la capitolul dulciuri, ca in rest tot omleta, fulgi de porumb, orez la abur cu usturoi, pui prajit, si ciorbe au si ei). Chiar, eu nu inteleg cum oamenii astia pot manca orez + sunca de porc prajita + paine prajita cu unt + legume + supa + eventual congee(tot un fel de supa, dar mai gelatinoasa) + ... + la micul dejun.
Dupa ce m-am infruptat cu spring roll vietnamez si frittata cu carcalaci si cartofi dulci, am trecut ieri la pranz la un "restaurant" filipinez. In meniu: supa, un fel principal, si desert. Felul principal (gratarel de porcusor - sau porcucioi?- cu orez) si desertul (felii de banane cu o chestie deasupra) pareau normale. In schimb supa am crezut ca nu e de mancare. Erau pe masa niste boluri mici, pline cu un lichid cu vreo 2 stirlici, si cu niste gunoi pe fundul bolului. Gunoi asa, ca atunci cand maturi prin casa (sau cand scuturi sacul de la aspirator, dar fara gunoiul pufos). Aia era supa. "Gunoiul" banuiesc ca era niste piper si cine stie ce altele.
Alta experienta de-a dreptul exploziva pentru saracele mele papile gustative a fost mango proaspat (mango get beget, nu fratii palizi de prin supermarket) cu shrimp paste. Cum se face shrimp paste? Pai cica se iau carcalacii, se pun cu niste sos de soia, otet si vreo 2 ierburi, se tin pana se strica, si dupa aia se fac pasta. Imi pare foarte bine ca am gustat: acum stiu ca nu imi place.
Azi mergem la pranz la un restaurant cu bufet filipinez. Mi-am facut o promisiune solemna: stau departe de balut (tot va sfatuiesc sa nu guglaiti..) si dinuguan.
A, si am fost ieri la masaj. Nu tailandez. Ci...tadaaa.... suedez!! Ma intreb daca se chema asa pentru ca Suedia e departe si pare exotica. Si dupa ce m-a tabacit bine tanti, mi-a ars cateva pe spate, m-a apasat de am simtit ca imi face masaj la fiecare celula in parte din rinichi, si a tras de toate incheieturile de am crezut ca o sa arat ca girafa printre pitici in lift (acum arat doar ca magarusul intre oite), m-am hotarat ca merit si eu un premiu: o caserola (a se citi o felie mare mare, pentru mai multa savoare) de pepene rosu, gustos si suculent. Sarap!
LATER EDIT: Bufetul a fost superb. Am mancat niste frunze prajite Tempura Kang Kong, trebuie musai sa aflu cum se fac. Si nu sunt ironica. Cica merge si cu spanac. Am gustat si melci (mai corect melc), si o groaza de dulciuri foarte bune. Ca parte din desert: o amestecare de orez crocant, cu banane cu caramel, cu fasole (da, fasole), gheata, lapte si sirop. Yummy.
Dupa ce m-am infruptat cu spring roll vietnamez si frittata cu carcalaci si cartofi dulci, am trecut ieri la pranz la un "restaurant" filipinez. In meniu: supa, un fel principal, si desert. Felul principal (gratarel de porcusor - sau porcucioi?- cu orez) si desertul (felii de banane cu o chestie deasupra) pareau normale. In schimb supa am crezut ca nu e de mancare. Erau pe masa niste boluri mici, pline cu un lichid cu vreo 2 stirlici, si cu niste gunoi pe fundul bolului. Gunoi asa, ca atunci cand maturi prin casa (sau cand scuturi sacul de la aspirator, dar fara gunoiul pufos). Aia era supa. "Gunoiul" banuiesc ca era niste piper si cine stie ce altele.
Alta experienta de-a dreptul exploziva pentru saracele mele papile gustative a fost mango proaspat (mango get beget, nu fratii palizi de prin supermarket) cu shrimp paste. Cum se face shrimp paste? Pai cica se iau carcalacii, se pun cu niste sos de soia, otet si vreo 2 ierburi, se tin pana se strica, si dupa aia se fac pasta. Imi pare foarte bine ca am gustat: acum stiu ca nu imi place.
Azi mergem la pranz la un restaurant cu bufet filipinez. Mi-am facut o promisiune solemna: stau departe de balut (tot va sfatuiesc sa nu guglaiti..) si dinuguan.
A, si am fost ieri la masaj. Nu tailandez. Ci...tadaaa.... suedez!! Ma intreb daca se chema asa pentru ca Suedia e departe si pare exotica. Si dupa ce m-a tabacit bine tanti, mi-a ars cateva pe spate, m-a apasat de am simtit ca imi face masaj la fiecare celula in parte din rinichi, si a tras de toate incheieturile de am crezut ca o sa arat ca girafa printre pitici in lift (acum arat doar ca magarusul intre oite), m-am hotarat ca merit si eu un premiu: o caserola (a se citi o felie mare mare, pentru mai multa savoare) de pepene rosu, gustos si suculent. Sarap!
LATER EDIT: Bufetul a fost superb. Am mancat niste frunze prajite Tempura Kang Kong, trebuie musai sa aflu cum se fac. Si nu sunt ironica. Cica merge si cu spanac. Am gustat si melci (mai corect melc), si o groaza de dulciuri foarte bune. Ca parte din desert: o amestecare de orez crocant, cu banane cu caramel, cu fasole (da, fasole), gheata, lapte si sirop. Yummy.
Doar in Martie
El: Pai ti-am luat martisor frumos, sub forma de pisica.
Ea: Puteai sa imi iei si tu un robot de bucatarie ceva.
El: Pai nu esti tu robot de bucatarie?
Ea: Puteai sa imi iei si tu un robot de bucatarie ceva.
El: Pai nu esti tu robot de bucatarie?
Babe de inchiriat
Nici nu mi-am dat seama, efectiv, ca a venit primavara, pentru ca eu am cam sarit asa cu nerusinare de la zapada pana la genunchi tocmai la vara calduroasa de +35.
Cum anul asta am uitat sa pun grau la incoltit sa vad cum o sa imi fie anul, macar atat pot sa fac si eu si sa imi aleg o baba.
Deci baba mea o sa fie 3 martie. Nu am verificat meteo, dar cam stiu unde o sa fiu pe 3 martie :D Ceea ce nu inseamna ca am trisat, ci inseamna ca mi-am ajutat un pic norocul...
Acum alege-ti si tu o baba.
Cum anul asta am uitat sa pun grau la incoltit sa vad cum o sa imi fie anul, macar atat pot sa fac si eu si sa imi aleg o baba.
Martie mi se pare o luna faina, ca in general lumea alege fete tinere si frumoase. E ironic ca tocmai martie, luna unor noi inceputuri, sa fie plina de "vechi"...
Deci baba mea o sa fie 3 martie. Nu am verificat meteo, dar cam stiu unde o sa fiu pe 3 martie :D Ceea ce nu inseamna ca am trisat, ci inseamna ca mi-am ajutat un pic norocul...
Acum alege-ti si tu o baba.
Jurnal de calatorie - Hello maam, you are so white
Weekendul a venit, weekendul a trecut si m-a lasat cu mainile, fruntea si nasul arse, un rest de insolatie, si vanitatea periata.
Sa spun ca sambata a fost o zi insorita ar fi un lucru nedrept. A fost de-a dreptul "soroasa". Ce am vazut? Malacanang Palace (care era inchis, nu aveam voie sa intru decat daca aveam deja intalnire stabilita), o masina plina cu soldati cu arme in maini, biserici, palmieri, am mancat niste chestii interesante (un fel de spring roll vietnamez cu sos de alune si un soi de frittata de creveti). Am ajuns si in orasul vechi al Manilei, Intramuros, care fusese construit de spanioli. Si am ajuns si la fortul San Sebastian, locul unde a fost inchis unul din eroii Manilei: Rizal, doctor, scriitor, om de stiinta, si indragostit de verisoara lui. Si am mers cu jeepney! Jeepney care de fapt sunt jeep-uri ramase de la razboi, modificate: vopsite, taiate, ornate, mazgalite, pictate, cu bambi pe ele, cu Sf Maria, cu copaci, numai metal, dupa toate gusturile. Intr-un cuvant, pimp my ride!
In Manila am descoperit cea mai mare densitate de complimente pe metru patrat. Si asta in special in Rizal Park, duminica. Am auzit de-a "maam you are so white, you are beautiful" de ma mir cum de nu am si visat asta. E un paradox pe care nu il inteleg: se spune ca filipinezii sunt mai timizi asa, dar totusi nu se sfiesc sa intre in vorba cu tine de parca te stiu de cativa ani buni. Parcul Rizal e locul unde mai sus numitul erou a fost executat, acuzat fiind ca una din cartile sale a instigat poporul sa se revolte impotriva spaniolilor. Parcul in sine e un loc foarte vioi asa, plin de flori, copii, mango la taraba, crantanele de vanzare, calesti si 2 gradini: una chinezeasca si una japoneza. Chinezii invadau Manila, japonezii au stapanit Manila la un moment dat. Deci diferenta mare nu vad intre ei, incat sa imi explic de ce gradina chinezeasca era ingrijita, si gradina japoneza arata ca o paragina mai mare. Taxa de intrare era aceeasi la ambele, dar in gradina japoneza pusesera toaleta. Banuiesc ca voiau sa mai ingrase pamantul acolo, ca nu era destul de bun pentru gradinile de pietre japoneze.
Ce mi-a mai placut? O plimbare pe malul marii la apus. Dar nu va inchipuiti plaja cu nisip, ca nu era asa ceva. Langa strada super aglomerata era un trotuar lat, cu un rand de palmieri si un rand de stalpi de iluminat, un parapet, si jos marea. In mare, 2 copii cu un navod si soarele care se cufunda in mare. Sus pe parapet, plin de motociclete cu 2 parinti si un ciorchine de copii intre ei, vrum-vrum in diverse directii.
A, si am vazut si copaci de mango adevarati, cu mango mici si verzi in ei. Si se pare ca si eu am fost o curiozitate, ca o tanti m-a rugat frumos sa fac o poza cu bebelusul ei, asta dupa ce a incercat sa imi faca poza pe furis si eu m-am prins. Ha, ce atenta si smechera sunt!
Cum azi e 1 Martie, va urez o primavara frumoasa si insorita, cu flori de sezon:
Sa spun ca sambata a fost o zi insorita ar fi un lucru nedrept. A fost de-a dreptul "soroasa". Ce am vazut? Malacanang Palace (care era inchis, nu aveam voie sa intru decat daca aveam deja intalnire stabilita), o masina plina cu soldati cu arme in maini, biserici, palmieri, am mancat niste chestii interesante (un fel de spring roll vietnamez cu sos de alune si un soi de frittata de creveti). Am ajuns si in orasul vechi al Manilei, Intramuros, care fusese construit de spanioli. Si am ajuns si la fortul San Sebastian, locul unde a fost inchis unul din eroii Manilei: Rizal, doctor, scriitor, om de stiinta, si indragostit de verisoara lui. Si am mers cu jeepney! Jeepney care de fapt sunt jeep-uri ramase de la razboi, modificate: vopsite, taiate, ornate, mazgalite, pictate, cu bambi pe ele, cu Sf Maria, cu copaci, numai metal, dupa toate gusturile. Intr-un cuvant, pimp my ride!
In Manila am descoperit cea mai mare densitate de complimente pe metru patrat. Si asta in special in Rizal Park, duminica. Am auzit de-a "maam you are so white, you are beautiful" de ma mir cum de nu am si visat asta. E un paradox pe care nu il inteleg: se spune ca filipinezii sunt mai timizi asa, dar totusi nu se sfiesc sa intre in vorba cu tine de parca te stiu de cativa ani buni. Parcul Rizal e locul unde mai sus numitul erou a fost executat, acuzat fiind ca una din cartile sale a instigat poporul sa se revolte impotriva spaniolilor. Parcul in sine e un loc foarte vioi asa, plin de flori, copii, mango la taraba, crantanele de vanzare, calesti si 2 gradini: una chinezeasca si una japoneza. Chinezii invadau Manila, japonezii au stapanit Manila la un moment dat. Deci diferenta mare nu vad intre ei, incat sa imi explic de ce gradina chinezeasca era ingrijita, si gradina japoneza arata ca o paragina mai mare. Taxa de intrare era aceeasi la ambele, dar in gradina japoneza pusesera toaleta. Banuiesc ca voiau sa mai ingrase pamantul acolo, ca nu era destul de bun pentru gradinile de pietre japoneze.
Ce mi-a mai placut? O plimbare pe malul marii la apus. Dar nu va inchipuiti plaja cu nisip, ca nu era asa ceva. Langa strada super aglomerata era un trotuar lat, cu un rand de palmieri si un rand de stalpi de iluminat, un parapet, si jos marea. In mare, 2 copii cu un navod si soarele care se cufunda in mare. Sus pe parapet, plin de motociclete cu 2 parinti si un ciorchine de copii intre ei, vrum-vrum in diverse directii.
A, si am vazut si copaci de mango adevarati, cu mango mici si verzi in ei. Si se pare ca si eu am fost o curiozitate, ca o tanti m-a rugat frumos sa fac o poza cu bebelusul ei, asta dupa ce a incercat sa imi faca poza pe furis si eu m-am prins. Ha, ce atenta si smechera sunt!
Cum azi e 1 Martie, va urez o primavara frumoasa si insorita, cu flori de sezon:
ps. poza e de acilea, ca eu inca nu le pot descarca pe ale mele....
