Se pare ca Finlanda nu e chiar asa moarta in timpul iernii pe cat am crede. Multi merg in nord, pe la rubedenii, ca doar sunt sarbatorile, si nimic nu se compara cu o korvapuusti calda din cuptor langa brad, cand afara vuieste vantul, viscoleste si Fram ursul polar isi sprijina nasul pe geamul tau.
Si cum daca nu vine Mohamed la munte, merge muntele la Mohamed, se pare ca s-au apucat astia si au adus Laponia in Helsinki. Adica au amenajat in Helsinki igluuri, au adus husky, reni (nu ca nu ar fi deja prin paduri), si s-au apucat si au facut si un hotel de gheata. Personal cred ca huskyi sunt iepuri vopsiti, dar mai stii? Printre promisiuni mai sunt sanius, ski (as zice cross-country, ca asta face orice finlandez care se respecta), saniute trase de animalele amintite mai sus, snow shoeing(adica mers cu papuci din aia cu talpa de palete de badminghton, care nu se afunda in zapada). Si daca vrei mai multe, uitati-va voi la link.
Eu una o sa ma duc. Acum 4 ani am fost in Laponia, si aveam si atunci in program sanie trasa de caini sau reni, dar pentru ca nu a fost zapada, am ajuns sa hranesc renii si dupa aia sa mananc supa din ei. Sper ca data asta o sa am mai mult noroc, ca zapada e, slava domnului.
Ganduri dupa ciocolata
Craciun fericit si sper ca nu ati mancat prea multa ciocolata, asa cum am facut eu si m-am apucat sa scriu prostii.
Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.
Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?
Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".
Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.
Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?
Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".
cand s-o-mpartit norocu' fostam eu dus in concediu
Mie imi place sa citesc horoscopul. Poate oi fi un pui de madam Ciresica, dar e fain mai ales cum il citesc eu: tot ce zice de bine e adevarat, tot ce zice de rau nu vad.
Asa ca citeam horoscopul pe 2011 la zodia mea. Si insira tanti aia acolo (o fi fost barbat, dar eu nu pot sa imi inchipui un barbat facand astrograme fara chipiu albastru cu stele pe el), asa insira tanti acolo ca anul viitor o sa imi aduca o groaza de schimbari in viata profesionala. Ca se iau decizii, ca e foarte importanta zona mai-iunie, ca atunci mocnesc noi oportunitati. Ca atunci sunt dialoguri, inmugureste cariera, si ca nu care cumva sa nu deschid ochii bine. Asa ca ma gandesc sa imi reprogramez si evenimentul din mai, si concediul din mai-iunie. Doar nu vreau sa imi bata la usa clasamentul Forbes cu mine pe locul 1, si eu sa fiu in concediu, nu?
Asa ca citeam horoscopul pe 2011 la zodia mea. Si insira tanti aia acolo (o fi fost barbat, dar eu nu pot sa imi inchipui un barbat facand astrograme fara chipiu albastru cu stele pe el), asa insira tanti acolo ca anul viitor o sa imi aduca o groaza de schimbari in viata profesionala. Ca se iau decizii, ca e foarte importanta zona mai-iunie, ca atunci mocnesc noi oportunitati. Ca atunci sunt dialoguri, inmugureste cariera, si ca nu care cumva sa nu deschid ochii bine. Asa ca ma gandesc sa imi reprogramez si evenimentul din mai, si concediul din mai-iunie. Doar nu vreau sa imi bata la usa clasamentul Forbes cu mine pe locul 1, si eu sa fiu in concediu, nu?
De prin gospodarie
In weekend am avut probleme cu incalzirea. Si serios ca nu era momentul, la ce -10 (minus zece grade) au tot fost afara. Dupa ce mi-a inghetat sufletul din mine vineri noapte, sambata m-am apucat de rezolvat problema intr-un mod proactiv. Adica: pai Sebi, suna si tu la astia, ca mor de frig! Nu vezi c-am inghetat toata? Vai sufletul meu, si ala e inghetat. Asa ca a sunat Sebi, numai ca ghinionul meu ca omusteanul de la capatul celulei (nu merge sa zic fir, ca a sunat de pe mobil), nu vorbea engleza.
Asa ca dragi tovarasi, am avut ocazia sa am o conversatie cu o entitate reala, in finlandeza. Am cam avut emotii, ca eu cam incurc cuvantul "cald" cu "rece", dar am sperat ca a prins ideea si si-a dat rendez-vous cu caloriferele noastre la ceas de seara, pe la ora 5 asa. A venit omul, cu un ajutor pustiulica, a reparat caloriferele. Omul le repara, si pustiulica isi arata fundul, fir-ar ea de moda cu pantalonii pana in genunchi. Eh si tot cam pe-atunci ne-a instiinta omusteanul nostru ca trebuie sa vina sa schimbe robinetele la calorifer, cam pe luni dupa masa sau marti. Ieri nu erau schimbate, asa ca azi musai trebuiau sa fi fost.
Asa ca ajungem la intamplarea de azi. Am aprins lumina pe hol, si lucea asa frumos in calorifer, de parca era o cioara cu un gablont in plisc. Asa ca mintisoara asta a mea a exclamat:
- Mai, astia au schimbat robinetele! Si uite ce frumos din partea lor, au lasat si curat, au mutat si rafturile la loc. Meseriasi, ce mai.
Eram asa fericita ca de-acum chiar daca se mai strica nevoile astea de calorifere, macar au robinete noi. Si ce frumos, o fi fost si administratorul cu ei(ca mesterii au voie sa intre in apartament doar cu administratorul, nu asa de capul lor ca pe pajistea comunala). Uite dragutii de ei cum au maturat dupa ei, si nici macar nu au luat si ei ceva de-ale gurii de prin dulap(ca frigiderul e gol, nu aveau ce - numai niste varza murata, dar nici aia nu poti sa mananci mai mult de 2 linguri fara sa te ia stomacul). Pacat numai ca nu fusei acasa sa culeg privirile admirative cu privire la ce curat e la mine acasa si ce carti destepte citesc.
Si in mijlocul extazului meu, a avut grija Sebi sa ma aduca cu picioarele pe pamant:
- Nu le-au schimbat, uite ca tot galbene is.
Parerea mea personala e ca is galbene de frig, ca tot imi clantane dintii.
Asa ca dragi tovarasi, am avut ocazia sa am o conversatie cu o entitate reala, in finlandeza. Am cam avut emotii, ca eu cam incurc cuvantul "cald" cu "rece", dar am sperat ca a prins ideea si si-a dat rendez-vous cu caloriferele noastre la ceas de seara, pe la ora 5 asa. A venit omul, cu un ajutor pustiulica, a reparat caloriferele. Omul le repara, si pustiulica isi arata fundul, fir-ar ea de moda cu pantalonii pana in genunchi. Eh si tot cam pe-atunci ne-a instiinta omusteanul nostru ca trebuie sa vina sa schimbe robinetele la calorifer, cam pe luni dupa masa sau marti. Ieri nu erau schimbate, asa ca azi musai trebuiau sa fi fost.
Asa ca ajungem la intamplarea de azi. Am aprins lumina pe hol, si lucea asa frumos in calorifer, de parca era o cioara cu un gablont in plisc. Asa ca mintisoara asta a mea a exclamat:
- Mai, astia au schimbat robinetele! Si uite ce frumos din partea lor, au lasat si curat, au mutat si rafturile la loc. Meseriasi, ce mai.
Eram asa fericita ca de-acum chiar daca se mai strica nevoile astea de calorifere, macar au robinete noi. Si ce frumos, o fi fost si administratorul cu ei(ca mesterii au voie sa intre in apartament doar cu administratorul, nu asa de capul lor ca pe pajistea comunala). Uite dragutii de ei cum au maturat dupa ei, si nici macar nu au luat si ei ceva de-ale gurii de prin dulap(ca frigiderul e gol, nu aveau ce - numai niste varza murata, dar nici aia nu poti sa mananci mai mult de 2 linguri fara sa te ia stomacul). Pacat numai ca nu fusei acasa sa culeg privirile admirative cu privire la ce curat e la mine acasa si ce carti destepte citesc.
Si in mijlocul extazului meu, a avut grija Sebi sa ma aduca cu picioarele pe pamant:
- Nu le-au schimbat, uite ca tot galbene is.
Parerea mea personala e ca is galbene de frig, ca tot imi clantane dintii.
Ne curge internet si prin...vene
Azi, in sedinta:
- I need to go and take a leak.
- Take a wikileak!!
- I need to go and take a leak.
- Take a wikileak!!
It is *not* the twister!
Se vede treaba ca eu nu prea am mers la gradinita, si ca pe vremea mea nu prea am facut lucru manual pe bancile institutiilor de formare a viitorilor piloni ai societatii. Drept urmare..is it a plane? Nooooo Is it a bird? Nooo.. It's a candle holder!
Cooperativa Copilarie intarziata, pe care am infiintat-o, va prezinta:
Surorile care au speriat vestul (si camera iphoneului, care s-a gandit sa faca poze cu purici)
Cooperativa Copilarie intarziata, pe care am infiintat-o, va prezinta:
Surorile care au speriat vestul (si camera iphoneului, care s-a gandit sa faca poze cu purici)
Stiu ca nu-s perfecte, asa ca sa nu aud texte de genul "doamna dar ce va seamana copilasii". Una-i cu nasul mare ca a zis minciuni, alta e shuie, dar ce sa facem, nu pot toate sa fie dolofane, de cristal, cu sclipici, sau cine stie ce alte calitati mai au suporturile de lumanari.
Cum sa-ti iei casa (in Finlanda) - ghid practic, partea 1
Si banii astia de chirie, cand se duc, unde se duc? Pai in buzunarul unuia care ori a avut o matusa bogata, putred (pun intended) de bugata, care i-a lasat apartamentul, ori se duc in buzunarul bancii prin buzunarul "proprietarului". In ambele cazuri, poti sa ii saruti de adio cand le faci vant din contul tau, in fiecare inceput de luna, pentru ca in veci nu ai sa ii vezi inapoi.
Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.
Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.
Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".
Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.
Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.
Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea
Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.
Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.
Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".
Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.
Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.
Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea
Nu e poveste
Ce am scris eu aici e o poveste. Dar ce se intampla in fiecare zi, in multe familii, in mod dureros, nu e poveste.
Cand locuiam in Ro, era in acelasi bloc cu mine o familie cu 4 copii. 2 dintre ei erau cam de-o seama cu mine si ne jucam impreuna in spatele blocului, de obicei ratele si vanatorii, sau mazgaleam cu creta pe asfalt. Aveau niste ochi verzi extraordinari, si in secret imi era ciuda ca eu nu am ochii ca ele. De la o vreme, cam in fiecare seara auzeam bufnituri si zmucituri dinspre apartamentul lor (eram perete in perete). Auzeam si tipete, si plansete infundate. Am inceput sa o vad pe mama lor mergand cu capul in jos pe strada. Machiata. Cu esarfe pe fata. Situatia a durat mult timp, pana intr-o zi cand mama lor a plecat in alt apartament si am inteles ca a dat divort. Una din fete a plecat in Japonia ca dansatoare.
In ianuarie-iunie 2009, in Romania, 79 de femei si 122 de copii au cerut sprijin pentru ca nu mai suportau violenta. 44% dintre femei au intre 31 si 40 de ani. 62% au fost victimele propriilor soti. Adica ale celor care le-au cerut de nevasta si au zis "Da, o sa fim impreuna la bune si la rele".
Oricat de tragic as incerca eu sa povestesc aici, daca nu ati trecut prin asta, sau nu aveti prietene/mame/surori care au trecut prin asta, e dificil de inteles. De asta va rog sa va luati vreo 10 minute pauza din ce faceti, si in loc sa verificati update-urile de pe facebook, sa va uitati aici, pe nuepoveste.ro.
Si daca nu vreti sa o faceti pentru mine, face-ti-o pentru ca sunteti oameni si va intereseaza ce se intampla in jurul vostru.
Cand locuiam in Ro, era in acelasi bloc cu mine o familie cu 4 copii. 2 dintre ei erau cam de-o seama cu mine si ne jucam impreuna in spatele blocului, de obicei ratele si vanatorii, sau mazgaleam cu creta pe asfalt. Aveau niste ochi verzi extraordinari, si in secret imi era ciuda ca eu nu am ochii ca ele. De la o vreme, cam in fiecare seara auzeam bufnituri si zmucituri dinspre apartamentul lor (eram perete in perete). Auzeam si tipete, si plansete infundate. Am inceput sa o vad pe mama lor mergand cu capul in jos pe strada. Machiata. Cu esarfe pe fata. Situatia a durat mult timp, pana intr-o zi cand mama lor a plecat in alt apartament si am inteles ca a dat divort. Una din fete a plecat in Japonia ca dansatoare.
In ianuarie-iunie 2009, in Romania, 79 de femei si 122 de copii au cerut sprijin pentru ca nu mai suportau violenta. 44% dintre femei au intre 31 si 40 de ani. 62% au fost victimele propriilor soti. Adica ale celor care le-au cerut de nevasta si au zis "Da, o sa fim impreuna la bune si la rele".
Oricat de tragic as incerca eu sa povestesc aici, daca nu ati trecut prin asta, sau nu aveti prietene/mame/surori care au trecut prin asta, e dificil de inteles. De asta va rog sa va luati vreo 10 minute pauza din ce faceti, si in loc sa verificati update-urile de pe facebook, sa va uitati aici, pe nuepoveste.ro.
Si daca nu vreti sa o faceti pentru mine, face-ti-o pentru ca sunteti oameni si va intereseaza ce se intampla in jurul vostru.
Hyvää itsenäisyyttäpäivää!
Adica la multi Finlandezucai, cu ocazia prinderii celei de-a 93-lea primaveri in buchetul vietii, pardon independentei.
La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!
Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.
La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!
Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.
Finladezii il vor pe Boris Yeltsin ca presedinte, conform Google
Yle, un fel de TVR al Finlandei, are o sectiune pe site cu stire in "finlandeza usoara", unde tanti vorbeste rar si cu cuvinte normale pe care sa le inteleaga si orice imigrant. Azi ascultam(si citeam) stirile aici.
Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:
Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:
Ce zice domnu' google? Cine e favoritul? Boris?????? A se observa ca in textul in finlandeza nu scrie absolut nicaieri de amicu' Boris.
Si ca tot mai sunt 45 minute...
Eu nu am serbat azi Ziua Romaniei. Si pentru ca abia acum ii zic la multi ani, nu am pretentia sa imi dea tort.
Am plecat acum cativa ani, si de atunci am sentimente amestecate, asa ca o dragoste cu nabadai: azi o iubesc, maine mi-e un pic rusine, poimaine o laud. Dar niciodata nu o reneg.
Imi place limba romana. Are asa o curgaciune, si poti sa faci cuvinte din te miri ce. Are un farmec extraordinar, si poti sa te joci cu ea ca si cum ar fi o plastilina. Ia forma pe care o vrei. Si ramane asa - drept dovada, pe vremea mea trebuia sa zici "nici o", acum se zice "nicio".
Imi place mancarea romaneasca. Si mamaliga a facut furori pe aici, ca sa nu mai zic de mujdei.
Imi place natura de acasa. Si am asa o placere sa le zic tuturor ca noi avem chiar de toate: si apa, si dealuri, si munti, si tot ce iti pofteste inima. Lucrurile astea fac o diferenta imensa. Voi stiti ce plictisitor e sa conduci pe drumurile Finlandei? Mereu e aceeasi strada dreapta, aceiasi copaci, aceleasi lacuri. Frumoase, nu zic, dar mereu aceleasi.
Imi place teatrul, in romana.
Imi place mirosul de tei de pe Copou. Si parcurile in care chiuleam, cu profesori cu tot.
Imi plac oamenii. Sunt in Romania niste oameni extraordinari.
Imi plac turmele de oi si nuntile de vaci. Noi asa le ziceam, nunti, ca mereu gaseam cate o vaca alba(mireasa) si una neagra (mirele).
Pentru mine acasa inca inseamna Romania. O tara din care am plecat, pentru ca asa am ales. Nu imi pare bine, nu imi pare rau. E doar o alta experienta aici si un alt mod de a fi.
Cei care sunteti in Romania, sper ca ati petrecut frumos azi. Si da-o-ncolo de treaba, ca oricum ar fi conditiile dintr-o tara, cel mai important e cum alegi *tu* sa traiesti.
La multi ani romanilor!
Am plecat acum cativa ani, si de atunci am sentimente amestecate, asa ca o dragoste cu nabadai: azi o iubesc, maine mi-e un pic rusine, poimaine o laud. Dar niciodata nu o reneg.
Imi place limba romana. Are asa o curgaciune, si poti sa faci cuvinte din te miri ce. Are un farmec extraordinar, si poti sa te joci cu ea ca si cum ar fi o plastilina. Ia forma pe care o vrei. Si ramane asa - drept dovada, pe vremea mea trebuia sa zici "nici o", acum se zice "nicio".
Imi place mancarea romaneasca. Si mamaliga a facut furori pe aici, ca sa nu mai zic de mujdei.
Imi place natura de acasa. Si am asa o placere sa le zic tuturor ca noi avem chiar de toate: si apa, si dealuri, si munti, si tot ce iti pofteste inima. Lucrurile astea fac o diferenta imensa. Voi stiti ce plictisitor e sa conduci pe drumurile Finlandei? Mereu e aceeasi strada dreapta, aceiasi copaci, aceleasi lacuri. Frumoase, nu zic, dar mereu aceleasi.
Imi place teatrul, in romana.
Imi place mirosul de tei de pe Copou. Si parcurile in care chiuleam, cu profesori cu tot.
Imi plac oamenii. Sunt in Romania niste oameni extraordinari.
Imi plac turmele de oi si nuntile de vaci. Noi asa le ziceam, nunti, ca mereu gaseam cate o vaca alba(mireasa) si una neagra (mirele).
Pentru mine acasa inca inseamna Romania. O tara din care am plecat, pentru ca asa am ales. Nu imi pare bine, nu imi pare rau. E doar o alta experienta aici si un alt mod de a fi.
Cei care sunteti in Romania, sper ca ati petrecut frumos azi. Si da-o-ncolo de treaba, ca oricum ar fi conditiile dintr-o tara, cel mai important e cum alegi *tu* sa traiesti.
La multi ani romanilor!
Sindromul dentistesc
Imi aduc aminte cu drag cand mancam bomboane pe ascuns sub plapuma, pe la vreo 6-7 anisori asa, inainte de culcare, cu lumina stinsa. Rontaiam pana ma dureau falcile, si dupa aia mai puneam la macinat vreo doua bomboane, ca nu-i asa, tot timpul e bine sa iti testezi (si depasesti) limitele. Si eram fericita. Grasa, frumoasa si fericita. Si cu niste mandrete de cariute care au crescut pana mi-au mancat dintii. Asa am ajuns eu in lumea fascinanta a dentistilor, frezelor (nu freziilor), injectiilor cu anestezic, colturilor de gura atarnand ca niste curci pe gard, pline de saliva. Ma mir cum de am avut o copilarie normala cu atatea torturi.
Prima stomatoloaga pe care mi-o aduc aminte e o tanti cu par castaniu, care avea un cocker spaniol si o fata. Cred ca a facut treaba buna, ca nu imi aduc aminte sa fi plans pe scaun, si nici sa ma ascund sub masa ca sa nu merg iar la dentist.
A doua stomatoloaga a aparut cativa ani mai tarziu, si primul lucru pe care l-a zis, dupa ce mi-a examinat frumusetea dintoasa, a zis ca cine a umblat in gura mea? Pai asa se face treaba? Canalul ala e nu stiu cum, plomba aia e sucita nu stiu cum, ca nu asa se face treaba. Si s-a pus ea voiniceste pe treaba. Totul a culminat cu o extractie care a avut nevoie de 2 anestezieri, a durat 45 minute si am fost infundata cu nasul in pieptul ei generos ca incepusem sa plang de durere. Probabil voia sa ma inabuse, sa nu auda pacientii din sala de asteptare urletele mele.
Lantul de stomatologi a fost continuat cu inca un numar de profesionisti si profesioniste, care fiecare si-a inceput expertiza prin a ma instiinta ca cel dinainte a facut o treaba proasta, foarte proasta, si ca nu se mai poate asa. Evident, totul zis in cuvinte mai elegante, gen "asa nu se face", "sa vedem cum putem sa rezolvam". Noroc ca mi-au platit parintii toata distractia asta. A fost ca un hobby. Unor copii parintii le plateau cursuri de dansuri sau gimnastica, mie imi plateau dentistul.
Azi a trebuit sa merg iar, de data asta in dulcele targ al Helsinkiului. M-am codit mult, ca am auzit ca e foarte scump, ca e vai si amar, ca e super aglomerat. Ca toate zvonurile alea care umbla de obicei intr-un targ. Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut o rezervare pe net la o clinica particulara. Am primit un SMS cu 30 minute inainte de rezervare, am fost primita frumos si zambitor, am chitchatuit cu asistenta. Am primit ochelari de soare sa nu bata in ochi lumina aia de dentist, si sa nu imi imbatraneasca pielea sensibila din jurul ochilor. A venit stomatologul (un pic mai blond ca aia de la noi, in rest nici o diferenta) si intr-o engleza perfecta mi-a spus: Vai, dar stiti ce lucrare vi s-a facut? Cum e posibil sa fie lasate canalele astea asa? Asa nu se poate!
Stau si ma intreb: asta o fi un cod? Asta e primul lucru pe care il invata oamenii astia la scoala? Sau poate stomatologii is grupati in clanuri, si fiecare are insemnul lui, ca un fel de Z-ul modern al lui Zorro. Daca nu esti tratat de clanul corect, nu esti tratat corect?
Supararea, bat-o vina
- M-am suparat pe tine.
- Da' ce-am facut?
- Lasa, ca stii tu.
dupa 4 ore
- Lasa-ma-n pace, inca sunt suparata pe tine!
- De ce?
- Din...motivul MEU!
- Da' ce-am facut?
- Lasa, ca stii tu.
dupa 4 ore
- Lasa-ma-n pace, inca sunt suparata pe tine!
- De ce?
- Din...motivul MEU!