Se pare ca Finlanda nu e chiar asa moarta in timpul iernii pe cat am crede. Multi merg in nord, pe la rubedenii, ca doar sunt sarbatorile, si nimic nu se compara cu o korvapuusti calda din cuptor langa brad, cand afara vuieste vantul, viscoleste si Fram ursul polar isi sprijina nasul pe geamul tau.
Si cum daca nu vine Mohamed la munte, merge muntele la Mohamed, se pare ca s-au apucat astia si au adus Laponia in Helsinki. Adica au amenajat in Helsinki igluuri, au adus husky, reni (nu ca nu ar fi deja prin paduri), si s-au apucat si au facut si un hotel de gheata. Personal cred ca huskyi sunt iepuri vopsiti, dar mai stii? Printre promisiuni mai sunt sanius, ski (as zice cross-country, ca asta face orice finlandez care se respecta), saniute trase de animalele amintite mai sus, snow shoeing(adica mers cu papuci din aia cu talpa de palete de badminghton, care nu se afunda in zapada). Si daca vrei mai multe, uitati-va voi la link.
Eu una o sa ma duc. Acum 4 ani am fost in Laponia, si aveam si atunci in program sanie trasa de caini sau reni, dar pentru ca nu a fost zapada, am ajuns sa hranesc renii si dupa aia sa mananc supa din ei. Sper ca data asta o sa am mai mult noroc, ca zapada e, slava domnului.
Ganduri dupa ciocolata
Craciun fericit si sper ca nu ati mancat prea multa ciocolata, asa cum am facut eu si m-am apucat sa scriu prostii.
Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.
Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?
Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".
Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.
Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?
Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".
cand s-o-mpartit norocu' fostam eu dus in concediu
Mie imi place sa citesc horoscopul. Poate oi fi un pui de madam Ciresica, dar e fain mai ales cum il citesc eu: tot ce zice de bine e adevarat, tot ce zice de rau nu vad.
Asa ca citeam horoscopul pe 2011 la zodia mea. Si insira tanti aia acolo (o fi fost barbat, dar eu nu pot sa imi inchipui un barbat facand astrograme fara chipiu albastru cu stele pe el), asa insira tanti acolo ca anul viitor o sa imi aduca o groaza de schimbari in viata profesionala. Ca se iau decizii, ca e foarte importanta zona mai-iunie, ca atunci mocnesc noi oportunitati. Ca atunci sunt dialoguri, inmugureste cariera, si ca nu care cumva sa nu deschid ochii bine. Asa ca ma gandesc sa imi reprogramez si evenimentul din mai, si concediul din mai-iunie. Doar nu vreau sa imi bata la usa clasamentul Forbes cu mine pe locul 1, si eu sa fiu in concediu, nu?
Asa ca citeam horoscopul pe 2011 la zodia mea. Si insira tanti aia acolo (o fi fost barbat, dar eu nu pot sa imi inchipui un barbat facand astrograme fara chipiu albastru cu stele pe el), asa insira tanti acolo ca anul viitor o sa imi aduca o groaza de schimbari in viata profesionala. Ca se iau decizii, ca e foarte importanta zona mai-iunie, ca atunci mocnesc noi oportunitati. Ca atunci sunt dialoguri, inmugureste cariera, si ca nu care cumva sa nu deschid ochii bine. Asa ca ma gandesc sa imi reprogramez si evenimentul din mai, si concediul din mai-iunie. Doar nu vreau sa imi bata la usa clasamentul Forbes cu mine pe locul 1, si eu sa fiu in concediu, nu?
De prin gospodarie
In weekend am avut probleme cu incalzirea. Si serios ca nu era momentul, la ce -10 (minus zece grade) au tot fost afara. Dupa ce mi-a inghetat sufletul din mine vineri noapte, sambata m-am apucat de rezolvat problema intr-un mod proactiv. Adica: pai Sebi, suna si tu la astia, ca mor de frig! Nu vezi c-am inghetat toata? Vai sufletul meu, si ala e inghetat. Asa ca a sunat Sebi, numai ca ghinionul meu ca omusteanul de la capatul celulei (nu merge sa zic fir, ca a sunat de pe mobil), nu vorbea engleza.
Asa ca dragi tovarasi, am avut ocazia sa am o conversatie cu o entitate reala, in finlandeza. Am cam avut emotii, ca eu cam incurc cuvantul "cald" cu "rece", dar am sperat ca a prins ideea si si-a dat rendez-vous cu caloriferele noastre la ceas de seara, pe la ora 5 asa. A venit omul, cu un ajutor pustiulica, a reparat caloriferele. Omul le repara, si pustiulica isi arata fundul, fir-ar ea de moda cu pantalonii pana in genunchi. Eh si tot cam pe-atunci ne-a instiinta omusteanul nostru ca trebuie sa vina sa schimbe robinetele la calorifer, cam pe luni dupa masa sau marti. Ieri nu erau schimbate, asa ca azi musai trebuiau sa fi fost.
Asa ca ajungem la intamplarea de azi. Am aprins lumina pe hol, si lucea asa frumos in calorifer, de parca era o cioara cu un gablont in plisc. Asa ca mintisoara asta a mea a exclamat:
- Mai, astia au schimbat robinetele! Si uite ce frumos din partea lor, au lasat si curat, au mutat si rafturile la loc. Meseriasi, ce mai.
Eram asa fericita ca de-acum chiar daca se mai strica nevoile astea de calorifere, macar au robinete noi. Si ce frumos, o fi fost si administratorul cu ei(ca mesterii au voie sa intre in apartament doar cu administratorul, nu asa de capul lor ca pe pajistea comunala). Uite dragutii de ei cum au maturat dupa ei, si nici macar nu au luat si ei ceva de-ale gurii de prin dulap(ca frigiderul e gol, nu aveau ce - numai niste varza murata, dar nici aia nu poti sa mananci mai mult de 2 linguri fara sa te ia stomacul). Pacat numai ca nu fusei acasa sa culeg privirile admirative cu privire la ce curat e la mine acasa si ce carti destepte citesc.
Si in mijlocul extazului meu, a avut grija Sebi sa ma aduca cu picioarele pe pamant:
- Nu le-au schimbat, uite ca tot galbene is.
Parerea mea personala e ca is galbene de frig, ca tot imi clantane dintii.
Asa ca dragi tovarasi, am avut ocazia sa am o conversatie cu o entitate reala, in finlandeza. Am cam avut emotii, ca eu cam incurc cuvantul "cald" cu "rece", dar am sperat ca a prins ideea si si-a dat rendez-vous cu caloriferele noastre la ceas de seara, pe la ora 5 asa. A venit omul, cu un ajutor pustiulica, a reparat caloriferele. Omul le repara, si pustiulica isi arata fundul, fir-ar ea de moda cu pantalonii pana in genunchi. Eh si tot cam pe-atunci ne-a instiinta omusteanul nostru ca trebuie sa vina sa schimbe robinetele la calorifer, cam pe luni dupa masa sau marti. Ieri nu erau schimbate, asa ca azi musai trebuiau sa fi fost.
Asa ca ajungem la intamplarea de azi. Am aprins lumina pe hol, si lucea asa frumos in calorifer, de parca era o cioara cu un gablont in plisc. Asa ca mintisoara asta a mea a exclamat:
- Mai, astia au schimbat robinetele! Si uite ce frumos din partea lor, au lasat si curat, au mutat si rafturile la loc. Meseriasi, ce mai.
Eram asa fericita ca de-acum chiar daca se mai strica nevoile astea de calorifere, macar au robinete noi. Si ce frumos, o fi fost si administratorul cu ei(ca mesterii au voie sa intre in apartament doar cu administratorul, nu asa de capul lor ca pe pajistea comunala). Uite dragutii de ei cum au maturat dupa ei, si nici macar nu au luat si ei ceva de-ale gurii de prin dulap(ca frigiderul e gol, nu aveau ce - numai niste varza murata, dar nici aia nu poti sa mananci mai mult de 2 linguri fara sa te ia stomacul). Pacat numai ca nu fusei acasa sa culeg privirile admirative cu privire la ce curat e la mine acasa si ce carti destepte citesc.
Si in mijlocul extazului meu, a avut grija Sebi sa ma aduca cu picioarele pe pamant:
- Nu le-au schimbat, uite ca tot galbene is.
Parerea mea personala e ca is galbene de frig, ca tot imi clantane dintii.
Ne curge internet si prin...vene
Azi, in sedinta:
- I need to go and take a leak.
- Take a wikileak!!
- I need to go and take a leak.
- Take a wikileak!!
It is *not* the twister!
Se vede treaba ca eu nu prea am mers la gradinita, si ca pe vremea mea nu prea am facut lucru manual pe bancile institutiilor de formare a viitorilor piloni ai societatii. Drept urmare..is it a plane? Nooooo Is it a bird? Nooo.. It's a candle holder!
Cooperativa Copilarie intarziata, pe care am infiintat-o, va prezinta:
Surorile care au speriat vestul (si camera iphoneului, care s-a gandit sa faca poze cu purici)
Cooperativa Copilarie intarziata, pe care am infiintat-o, va prezinta:
Surorile care au speriat vestul (si camera iphoneului, care s-a gandit sa faca poze cu purici)
Stiu ca nu-s perfecte, asa ca sa nu aud texte de genul "doamna dar ce va seamana copilasii". Una-i cu nasul mare ca a zis minciuni, alta e shuie, dar ce sa facem, nu pot toate sa fie dolofane, de cristal, cu sclipici, sau cine stie ce alte calitati mai au suporturile de lumanari.
Cum sa-ti iei casa (in Finlanda) - ghid practic, partea 1
Si banii astia de chirie, cand se duc, unde se duc? Pai in buzunarul unuia care ori a avut o matusa bogata, putred (pun intended) de bugata, care i-a lasat apartamentul, ori se duc in buzunarul bancii prin buzunarul "proprietarului". In ambele cazuri, poti sa ii saruti de adio cand le faci vant din contul tau, in fiecare inceput de luna, pentru ca in veci nu ai sa ii vezi inapoi.
Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.
Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.
Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".
Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.
Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.
Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea
Banii de rata, unde se duc cand isi iau zborul duios din contul tau? Pai in buzunarul bancii, ca daca ai fi avut banii claie peste gramada cumparai direct. Dar daca ai banii gramada, ori ai vreo 60 de ani si toata viata ai mancat numai scovergi, ori ai 30+ si atunci ai invartit niste afaceri de toata frumusetea. Dar eu vorbesc de omul de rand, care pune cent pe cent deoparte, in contul ala mirobolant cu 0.2% dobanda pe an.
Sa zicem ca te-ai saturat sa platesti chirie, si, in spiritul romanului, de a avea numele pe usa si in acte, vrei sa iti iei casa. Daca stai in Finlanda, ai 2 pasi de facut: fuga la vanat banci, si fuga la vanat apartamente.
Pentru apartamente, trebuie doar sa iti faci un cont aici si mergem pe principiul te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Iti faci frumusel un filtru automat, vezi cand se arata apartamentele, mergi sa le vezi, pui intrebari. Te comporti ca la orice intalnire, numai ca nu oferi cafea si nu stai mult la taclale. Il intrebi de sanatate, ce pedigree are, ce planuri de viitor si inchei politicos cu "lasa ca te sun eu".
Partea amuzanta de tot e vanatul de banca. Toate bancile au ceva in comun: sunt lacome, vor sa iti vanda extra servicii de care nu ai nevoie, si iti ofera ceai sau cafea cand mergi la ele sa discuti. Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este cum calculeaza o banca dobanda, pe principiul ying si yang:
dobanda = Euribor X + marginalul
Euribor X e o chestie stabilita international, pe care nici mama lui peste prajit nu o poate prezice, si X e 3, 6 si 12. Adica Euribor 6 de exemplu e un procent care se stabileste o data la 6 luni, si evident e valabil 6 luni.
Marginalul e lingura de dulceata de pe painea bancii. Iar tu, drept client, poti influenta doar cata dulceata le dai in lingura respectiva. Marginalul e singurul lucru pe care poti incerca sa il negociezi cu banca, in speranta ca nu o sa trebuiasca sa vinzi camasa de pe tine ca sa platesti rata la banca. Cand negociezi marginalul, intreaba si de alte taxe pe care trebuie sa le platesti de-a lungul anului, si ce alte beneficii mai poti obtine.
Dupa ce ai verificat cateva banci, si ai o parere si un dosarel cu evidentele si ofertele lor, poti sa alegi una din propuneri. Si acilea urmeaza partea draguta: odata ce banca iti face o oferta, chiar si verbal, oferta respectiva e "binding"si valabila de regula 2 saptamani. Adica daca Marita de la banca Privighetoarea Bank zice ca iti poate oferi marginalul sa zicem 0.9%, atunci tu te poti baza pe faptul ca in termen de 2 saptamani, daca inchei intelegerea, apai cu 0.9% + euriborul te trezesti ca dobanda.
Partea 2: cum te oferi sa iei apartamentul, ce obligatii ai, si cum functioneaza cumpararea
Nu e poveste
Ce am scris eu aici e o poveste. Dar ce se intampla in fiecare zi, in multe familii, in mod dureros, nu e poveste.
Cand locuiam in Ro, era in acelasi bloc cu mine o familie cu 4 copii. 2 dintre ei erau cam de-o seama cu mine si ne jucam impreuna in spatele blocului, de obicei ratele si vanatorii, sau mazgaleam cu creta pe asfalt. Aveau niste ochi verzi extraordinari, si in secret imi era ciuda ca eu nu am ochii ca ele. De la o vreme, cam in fiecare seara auzeam bufnituri si zmucituri dinspre apartamentul lor (eram perete in perete). Auzeam si tipete, si plansete infundate. Am inceput sa o vad pe mama lor mergand cu capul in jos pe strada. Machiata. Cu esarfe pe fata. Situatia a durat mult timp, pana intr-o zi cand mama lor a plecat in alt apartament si am inteles ca a dat divort. Una din fete a plecat in Japonia ca dansatoare.
In ianuarie-iunie 2009, in Romania, 79 de femei si 122 de copii au cerut sprijin pentru ca nu mai suportau violenta. 44% dintre femei au intre 31 si 40 de ani. 62% au fost victimele propriilor soti. Adica ale celor care le-au cerut de nevasta si au zis "Da, o sa fim impreuna la bune si la rele".
Oricat de tragic as incerca eu sa povestesc aici, daca nu ati trecut prin asta, sau nu aveti prietene/mame/surori care au trecut prin asta, e dificil de inteles. De asta va rog sa va luati vreo 10 minute pauza din ce faceti, si in loc sa verificati update-urile de pe facebook, sa va uitati aici, pe nuepoveste.ro.
Si daca nu vreti sa o faceti pentru mine, face-ti-o pentru ca sunteti oameni si va intereseaza ce se intampla in jurul vostru.
Cand locuiam in Ro, era in acelasi bloc cu mine o familie cu 4 copii. 2 dintre ei erau cam de-o seama cu mine si ne jucam impreuna in spatele blocului, de obicei ratele si vanatorii, sau mazgaleam cu creta pe asfalt. Aveau niste ochi verzi extraordinari, si in secret imi era ciuda ca eu nu am ochii ca ele. De la o vreme, cam in fiecare seara auzeam bufnituri si zmucituri dinspre apartamentul lor (eram perete in perete). Auzeam si tipete, si plansete infundate. Am inceput sa o vad pe mama lor mergand cu capul in jos pe strada. Machiata. Cu esarfe pe fata. Situatia a durat mult timp, pana intr-o zi cand mama lor a plecat in alt apartament si am inteles ca a dat divort. Una din fete a plecat in Japonia ca dansatoare.
In ianuarie-iunie 2009, in Romania, 79 de femei si 122 de copii au cerut sprijin pentru ca nu mai suportau violenta. 44% dintre femei au intre 31 si 40 de ani. 62% au fost victimele propriilor soti. Adica ale celor care le-au cerut de nevasta si au zis "Da, o sa fim impreuna la bune si la rele".
Oricat de tragic as incerca eu sa povestesc aici, daca nu ati trecut prin asta, sau nu aveti prietene/mame/surori care au trecut prin asta, e dificil de inteles. De asta va rog sa va luati vreo 10 minute pauza din ce faceti, si in loc sa verificati update-urile de pe facebook, sa va uitati aici, pe nuepoveste.ro.
Si daca nu vreti sa o faceti pentru mine, face-ti-o pentru ca sunteti oameni si va intereseaza ce se intampla in jurul vostru.
Hyvää itsenäisyyttäpäivää!
Adica la multi Finlandezucai, cu ocazia prinderii celei de-a 93-lea primaveri in buchetul vietii, pardon independentei.
La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!
Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.
La palatul prezidential rouva(dna) Tarja Halonen are un mic chef cu vreo 1800 invitati, tot unul si unul. Si ca la Oscar, oamenii stau acasa cu ochii lipiti de televizor sa vada care cum s-a imbracat. Anul asta, ca si anul trecut, si acum 2 ani, si de cand sunt aici, eu nu am fost invitata. Oare cand o sa fie apreciate adevaratele valori?!
Deci dupa cum ziceam, la multi ani, petrecere frumoasa si nu uitati sa deszapeziti drumurile, ca era zapezoiul pana la genunchi azi cand am iesit la plimbare.
Finladezii il vor pe Boris Yeltsin ca presedinte, conform Google
Yle, un fel de TVR al Finlandei, are o sectiune pe site cu stire in "finlandeza usoara", unde tanti vorbeste rar si cu cuvinte normale pe care sa le inteleaga si orice imigrant. Azi ascultam(si citeam) stirile aici.
Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:
Una din stiri se refera la un sondaj de opinie cu privire la cine e favorit de finlandezi drept urmatorul presedinte (alegerile o sa fie peste aproximativ un an). Cum nu am inteles toate cuvintele din articol, am intrat pe google translate sa imi traduca. Iaca ce mi-a zis:
Ce zice domnu' google? Cine e favoritul? Boris?????? A se observa ca in textul in finlandeza nu scrie absolut nicaieri de amicu' Boris.
Si ca tot mai sunt 45 minute...
Eu nu am serbat azi Ziua Romaniei. Si pentru ca abia acum ii zic la multi ani, nu am pretentia sa imi dea tort.
Am plecat acum cativa ani, si de atunci am sentimente amestecate, asa ca o dragoste cu nabadai: azi o iubesc, maine mi-e un pic rusine, poimaine o laud. Dar niciodata nu o reneg.
Imi place limba romana. Are asa o curgaciune, si poti sa faci cuvinte din te miri ce. Are un farmec extraordinar, si poti sa te joci cu ea ca si cum ar fi o plastilina. Ia forma pe care o vrei. Si ramane asa - drept dovada, pe vremea mea trebuia sa zici "nici o", acum se zice "nicio".
Imi place mancarea romaneasca. Si mamaliga a facut furori pe aici, ca sa nu mai zic de mujdei.
Imi place natura de acasa. Si am asa o placere sa le zic tuturor ca noi avem chiar de toate: si apa, si dealuri, si munti, si tot ce iti pofteste inima. Lucrurile astea fac o diferenta imensa. Voi stiti ce plictisitor e sa conduci pe drumurile Finlandei? Mereu e aceeasi strada dreapta, aceiasi copaci, aceleasi lacuri. Frumoase, nu zic, dar mereu aceleasi.
Imi place teatrul, in romana.
Imi place mirosul de tei de pe Copou. Si parcurile in care chiuleam, cu profesori cu tot.
Imi plac oamenii. Sunt in Romania niste oameni extraordinari.
Imi plac turmele de oi si nuntile de vaci. Noi asa le ziceam, nunti, ca mereu gaseam cate o vaca alba(mireasa) si una neagra (mirele).
Pentru mine acasa inca inseamna Romania. O tara din care am plecat, pentru ca asa am ales. Nu imi pare bine, nu imi pare rau. E doar o alta experienta aici si un alt mod de a fi.
Cei care sunteti in Romania, sper ca ati petrecut frumos azi. Si da-o-ncolo de treaba, ca oricum ar fi conditiile dintr-o tara, cel mai important e cum alegi *tu* sa traiesti.
La multi ani romanilor!
Am plecat acum cativa ani, si de atunci am sentimente amestecate, asa ca o dragoste cu nabadai: azi o iubesc, maine mi-e un pic rusine, poimaine o laud. Dar niciodata nu o reneg.
Imi place limba romana. Are asa o curgaciune, si poti sa faci cuvinte din te miri ce. Are un farmec extraordinar, si poti sa te joci cu ea ca si cum ar fi o plastilina. Ia forma pe care o vrei. Si ramane asa - drept dovada, pe vremea mea trebuia sa zici "nici o", acum se zice "nicio".
Imi place mancarea romaneasca. Si mamaliga a facut furori pe aici, ca sa nu mai zic de mujdei.
Imi place natura de acasa. Si am asa o placere sa le zic tuturor ca noi avem chiar de toate: si apa, si dealuri, si munti, si tot ce iti pofteste inima. Lucrurile astea fac o diferenta imensa. Voi stiti ce plictisitor e sa conduci pe drumurile Finlandei? Mereu e aceeasi strada dreapta, aceiasi copaci, aceleasi lacuri. Frumoase, nu zic, dar mereu aceleasi.
Imi place teatrul, in romana.
Imi place mirosul de tei de pe Copou. Si parcurile in care chiuleam, cu profesori cu tot.
Imi plac oamenii. Sunt in Romania niste oameni extraordinari.
Imi plac turmele de oi si nuntile de vaci. Noi asa le ziceam, nunti, ca mereu gaseam cate o vaca alba(mireasa) si una neagra (mirele).
Pentru mine acasa inca inseamna Romania. O tara din care am plecat, pentru ca asa am ales. Nu imi pare bine, nu imi pare rau. E doar o alta experienta aici si un alt mod de a fi.
Cei care sunteti in Romania, sper ca ati petrecut frumos azi. Si da-o-ncolo de treaba, ca oricum ar fi conditiile dintr-o tara, cel mai important e cum alegi *tu* sa traiesti.
La multi ani romanilor!
Sindromul dentistesc
Imi aduc aminte cu drag cand mancam bomboane pe ascuns sub plapuma, pe la vreo 6-7 anisori asa, inainte de culcare, cu lumina stinsa. Rontaiam pana ma dureau falcile, si dupa aia mai puneam la macinat vreo doua bomboane, ca nu-i asa, tot timpul e bine sa iti testezi (si depasesti) limitele. Si eram fericita. Grasa, frumoasa si fericita. Si cu niste mandrete de cariute care au crescut pana mi-au mancat dintii. Asa am ajuns eu in lumea fascinanta a dentistilor, frezelor (nu freziilor), injectiilor cu anestezic, colturilor de gura atarnand ca niste curci pe gard, pline de saliva. Ma mir cum de am avut o copilarie normala cu atatea torturi.
Prima stomatoloaga pe care mi-o aduc aminte e o tanti cu par castaniu, care avea un cocker spaniol si o fata. Cred ca a facut treaba buna, ca nu imi aduc aminte sa fi plans pe scaun, si nici sa ma ascund sub masa ca sa nu merg iar la dentist.
A doua stomatoloaga a aparut cativa ani mai tarziu, si primul lucru pe care l-a zis, dupa ce mi-a examinat frumusetea dintoasa, a zis ca cine a umblat in gura mea? Pai asa se face treaba? Canalul ala e nu stiu cum, plomba aia e sucita nu stiu cum, ca nu asa se face treaba. Si s-a pus ea voiniceste pe treaba. Totul a culminat cu o extractie care a avut nevoie de 2 anestezieri, a durat 45 minute si am fost infundata cu nasul in pieptul ei generos ca incepusem sa plang de durere. Probabil voia sa ma inabuse, sa nu auda pacientii din sala de asteptare urletele mele.
Lantul de stomatologi a fost continuat cu inca un numar de profesionisti si profesioniste, care fiecare si-a inceput expertiza prin a ma instiinta ca cel dinainte a facut o treaba proasta, foarte proasta, si ca nu se mai poate asa. Evident, totul zis in cuvinte mai elegante, gen "asa nu se face", "sa vedem cum putem sa rezolvam". Noroc ca mi-au platit parintii toata distractia asta. A fost ca un hobby. Unor copii parintii le plateau cursuri de dansuri sau gimnastica, mie imi plateau dentistul.
Azi a trebuit sa merg iar, de data asta in dulcele targ al Helsinkiului. M-am codit mult, ca am auzit ca e foarte scump, ca e vai si amar, ca e super aglomerat. Ca toate zvonurile alea care umbla de obicei intr-un targ. Mi-am luat inima in dinti si mi-am facut o rezervare pe net la o clinica particulara. Am primit un SMS cu 30 minute inainte de rezervare, am fost primita frumos si zambitor, am chitchatuit cu asistenta. Am primit ochelari de soare sa nu bata in ochi lumina aia de dentist, si sa nu imi imbatraneasca pielea sensibila din jurul ochilor. A venit stomatologul (un pic mai blond ca aia de la noi, in rest nici o diferenta) si intr-o engleza perfecta mi-a spus: Vai, dar stiti ce lucrare vi s-a facut? Cum e posibil sa fie lasate canalele astea asa? Asa nu se poate!
Stau si ma intreb: asta o fi un cod? Asta e primul lucru pe care il invata oamenii astia la scoala? Sau poate stomatologii is grupati in clanuri, si fiecare are insemnul lui, ca un fel de Z-ul modern al lui Zorro. Daca nu esti tratat de clanul corect, nu esti tratat corect?
Supararea, bat-o vina
- M-am suparat pe tine.
- Da' ce-am facut?
- Lasa, ca stii tu.
dupa 4 ore
- Lasa-ma-n pace, inca sunt suparata pe tine!
- De ce?
- Din...motivul MEU!
- Da' ce-am facut?
- Lasa, ca stii tu.
dupa 4 ore
- Lasa-ma-n pace, inca sunt suparata pe tine!
- De ce?
- Din...motivul MEU!
Rahapuu sau gata cu trecutul pe caiet cand cumperi bere
Rahapuu (raha = bani, puu = copac) vrea sa dovedeasca tuturor ca da, banii cresc in copac. Un copac mai stilizat asa, ca pentru vremurile noastre, desenat frumos in photoshop si cocotat pe un website. Il puteti vedea aici.
Toata ideea e ca poti imprumuta oricand, 7 zile pe saptamana, de la 7am la 11pm, bani. Nu-i asa ca-i paradis? Daca ai peste 25 ani, esti finlandez si ai domiciliul in Finlanda, ai telefon mobil cu abonament, un cont acolo la o banca si nu esti stiut de rau-platnic, ai marea onoare sa aplici pentru un imprumut la Rahapuu. Ai sa primesti un sms cu da sau nu, si imediat ai sa ai bani de berica. Rahapuu ofera imprumuturi doar de 50, 100 sau 200euro, si doar pe o perioada de 2 saptamani. Dobanda e pana la cer si inapoi - cam vreo 26% asa (give or take 1 euro).
Deci gata cu cersitul pe la prieteni, gata cu spalatul vaselor in restaurant si mai ales, gata cu scuzele de genul "Draga, stiu ca e Craciun, dar nu mai aveam bani sa iti cumpar cadou". Nu vi se pare ca sumele alea pe care ti le imprumuta is numai bune de o comanda de 2 pizza si 6 beri, sau un joint acolo mic, sau niscaiva cosmeticale cand esti isterica in magazin si nu ti se accepta cardul?
Toata ideea e ca poti imprumuta oricand, 7 zile pe saptamana, de la 7am la 11pm, bani. Nu-i asa ca-i paradis? Daca ai peste 25 ani, esti finlandez si ai domiciliul in Finlanda, ai telefon mobil cu abonament, un cont acolo la o banca si nu esti stiut de rau-platnic, ai marea onoare sa aplici pentru un imprumut la Rahapuu. Ai sa primesti un sms cu da sau nu, si imediat ai sa ai bani de berica. Rahapuu ofera imprumuturi doar de 50, 100 sau 200euro, si doar pe o perioada de 2 saptamani. Dobanda e pana la cer si inapoi - cam vreo 26% asa (give or take 1 euro).
Deci gata cu cersitul pe la prieteni, gata cu spalatul vaselor in restaurant si mai ales, gata cu scuzele de genul "Draga, stiu ca e Craciun, dar nu mai aveam bani sa iti cumpar cadou". Nu vi se pare ca sumele alea pe care ti le imprumuta is numai bune de o comanda de 2 pizza si 6 beri, sau un joint acolo mic, sau niscaiva cosmeticale cand esti isterica in magazin si nu ti se accepta cardul?
Lectie de finlandeza
Cineva a ajuns la mine pe blog cautand "terminatii pentru verbe in finlandeza timp prezent". Daca tot suntem in sezonul lui pikkujoulu("craciun mic"), ia sa tinem un pikkukurssi(curs mic)sa il ajut, sa nu mai umble aiurea pe net inloc sa munceasca:
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät
Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät
pers1, sg: -n
pers2, sg: -t
pers3, sg - de obicei se dubleaza ultima consoana, dar depinde de tipul verbului
pers1, pl: - mme
pers2, pl: -tte
pers3, pl: -vat/-vät
Studiu de caz: syödä (= a manca, si mie mi-e foame acuma)
syön
syöt
syö (aici nu mai punem nici un ö, ca nu facem trenulet de vocale)
syömme
syötte
syövät
Din tainele locuitului impreuna
In toate revistele glossy, momentul in care EL se muta la tine e vecin cu Aleluia din ceruri luminate. Pana atunci viata ta era gri, baia plina de ceara epilatoare, bucataria pe post de ceainarie sau loc de barfa, si dormitorul plini de mutunachi roz si draguti. Televizorul merge doar pe telenovele, si singurul moment fericit din viata ta e atunci cand te suna.
In momentul in care EL se muta cu tine, toata lumea, asa cum o stiai, se schimba. In locul petalelor de trandafiri uscate de pe masuta de cafea ai sa gasesti sosetele lui, prosopul tau parfumat de fatza ajunge covoras de sters picioarele dupa dus, si dupa servici ajungi sa te grabesti acasa ca ai de facut mancare la barbat. Sambata seara nici macar nu te mai gandesti sa iesi cu fetele, iar el te intreaba senin daca vrei sa vezi Die Hard sau District 9. Daca inainte iti sortai frumos hainele pe culori, tesaturi si finete, acum mai gasesti strecurat cate un tricou negru la masina de spalat rufe albe. Daca ai reguli clare ca sarea trebuie sa stea langa piper, ca asa arata frumos pe masa, fii sigura ca sarea nu o sa mai stea in veci langa piper. Daca ai o obsesie sa nu fie lucruri aruncate prin toata casa, ar fi cazul sa iti faci o rezerva de calmante, pentru ca de oricate ori ai spune, mereu, asculta-ma bine, mereu, o sa fie cate o haina aruncata pe unde nu trebuie. Ai grija ce sampon folosesti, daca recipientul in care e e cat de cat similar cu gelul lui de dus(de exemplu samponul e rosu si gelul e negru), intr-o saptamana nu mai ai sampon. Daca iti placea sa il surprinzi la intalnire cu bucle matasoase, obtinute dupa o noapte de nesomn pe bigudiuri, de-acum trebuie sa te reprofilezi: chiar crezi ca ai sa iti mai ondulezi parul asa? Si indiferent de cate farduri, corectoare, glossuri, fonduri de ten, pensule, umbre si culori ai, daca vrei musai sa te vada mereu ca scoasa din cutie ar trebui sa te trezesti cu vreo ora inaintea lui in fiecare dimineata. Cantitea de haine de calcat o sa se dubleze (cel putin), o sa iti faci griji daca intarzie si 30 de minute, o sa trebuiasca sa tii cont si de mofturile lui daca vrei sa redecorezi apartamentul si poate ca flambe-ul tau de ciocolata, cu crema de ciocolata si cookieuri cu ciocolata nu o sa fie apreciat, desi tu esti mandra ca ti-a iesit exact ca la restaurant.
Dar cand il vezi dimineata ciufulit, cum incearca sa isi desmorteasca mana, dupa ce toata noaptea ai dormit cu capul pe ea, si te intreaba zambaret ce vrei sa mananci, stii ca ai facut o alegere buna.
Daca e sfarsitul lui noiembrie, e momentul sa ne luam calendare pentru Craciun!
Ca sa fiu mai explicita: in Finlanda e obiceiul ca in noiembrie sa iti cumperi un calendar special: contine doar zilele 1-24 din decembrie, e din carton, si zilele sunt aranjata alandala. De obicei fundalul e legat de Craciun/zapada/Mos Craciun. Si fiecare litera e de fapt o casuta pe care o poti deschide. In fiecare casuta se afla cate o bombonica sau o ciocolatica.
Ceva in genul asta:
Ceva in genul asta:
Calendarele astea sunt in principal pentru copii si "regula" de folosire e: pe 1 decembrie deschizi casuta cu 1, mananci ciocolata. Pe 2 decembrie deschizi casuta cu "2", si tot asa pana ajungi la 24, cand iti primesti cadoul de Craciun.
Nu prea se impaca asta cu postul craciunului, dar ca sa fim sinceri, cati copii tin post serios?
Daca mai dati in noi, plecam inapoi pe Venus!
Azi e ziua internationala de lupta impotriva violentei impotriva femeilor, si in Romania avem sloganul "Nu da, daruieste!" Idee draguta. Deci barbatilor, cat de darnici va simtiti?
Imi aduc aminte acum multi ani, eram frumos la prima statie in Nicolina, si pe langa boschetii aia pe unde se zburataie cainii acuma, era un cuplu. Un el si o ea, un Fat Frumos si o Ileana Cosanzeana. El, cu sticla in mana, ea, cu basmaua pe cap. El, zeul naturii, capul familiei, atotputernicul din bucatarie, sufragerie si balcon. Ea, sfiicioasa, isi strangea coltul basmalei in maini, cu capul plecat, asa cum sade frumos in fata puterii lui. Si el tipa la ea, incerca sa o loveasca, ea se mai ferea sprinten, revenea mai aproape de ea, mai zicea si ea cate ceva, printre lacrimi. Parea ca nici unul dintre ei nu facea asta pentru prima oara. Si dupa fiecare rafala de injurii, cand ea incerca sa pastreze distanta fata de pumnii si palmele lui, ea se apropia de el. Asa, ca si cum ar fi fost o musca atrasa de panza de paianjen. Si din pacate nu cred ca asta e singurul caz.
Ma doare sufletul cand vad femei abuzate, si imi pare rau cand, pline de vanatai, se abuzeaza si ele, ramanand langa cineva care nu le respecta. Scuzele cele mai comune sunt lucruri de genul unde sa plec, nu am unde sa stau, doar nu o sa las copiii aici singuri cu el. Poate ca asa e, poate ca nu. Dar cred ca suntem toti de acord ca femeile sunt pline de iubire. Nu trebuie sa ne dati luna de pe cer, nu trebuie nici macar sa ne tineti in puf, si noi suntem langa voi sa va facem mofturile. Trebuie doar sa ne iubiti si sa ne respectati. Si nici asta nu e musai. Daca nu ne iubiti, spuneti-ne si fiecare isi vede de drumul lui. Dar nu asa, sa ne umpleti de vanatai. Si voi tot dintr-o femeie ati aparut, nenorocitilor care va bateti nevestele si prietenele!
Textul care urmeaza l-am scris acum mai bine de un an, pe tema asta. Spuneti-mi voi daca asta ar trebui sa fie atmosfera dintr-o casa.
Pacatosilor, unde va ascundeti? Femeie, Dumnezeu a spus ca tu esti pe pamant ca sa ajuti barbatul. Esti facuta din coasta barbatului. Trebuie sa i te supui si sa il urmezi. Vino aici! Mai repede! Femeie, nu te ascunde. Ai culcat copiii?
Iar ai ars mancarea! Nu am deloc liniste in casa asta. Dumnezeu asa a oranduit, ca barbatul sa fie puternic si sa aduca tot ce trebuie in casa. Tu trebuie doar sa faci mancare si sa speli copiii. Iti e chiar asa de greu? A fost iar maica-ta aici si ati stat la cafea? Uite ce murdar e in casa asta. S-ar duce totul de rapa daca nu as fi eu.
Adu mancarea aia mai repede! Iar bocesti? Acuma de ce mai bocesti? Asa a oranduit Dumnezeu femeile, sa fie proaste si sa boceasca. Vezi ca acum arunc cu farfuria asta dupa tine! Asta e mancare? Femeie, tu ai fost la biserica azi? Asta e mancare? Tu ai pus branza in mancarea asta? Nu stii ca e post? Unde ti-e capul? Lasa-ma cu povestile. Mananca tu branza cand e post! Dumnezeu a zis sa postim, sa ne curatam trupul si sufletul. Dar tu, creatura diavolului, esti prea proasta ca sa te supui poruncilor Domnului.
Vino incoace si pune-mi un pahar de vin! Vinul e sangele lui Dumnezeu, si ne-a lasat porunca sa bem din el. Lasa si sticla aici, ca imi pun singur. Tu nu vezi in ce hal iti tremura mainile? Stai jos aici! Nu-mi zi mie sa nu mai strig, ca nu ii trezesc pe copii. Dumnezeu are grija de ei.
Dar tu cu capul tau prost nu te gandesti ca sunt obosit seara cand vin acasa? Nu te gandesti ca poate ar trebui sa pregatesti ceva de mancare ca lumea? Cand vin eu acasa ar trebui sa fie ca si cand ar veni un imparat. Eu iti dau de imbracat, eu iti dau bani de mancare, eu platesc intretinerea. Tu stai si bocesti si arzi mancarea. Tu ai vazut cum arati? Uita-te un pic la tine. Ti-ar placea sa vii acasa dupa o zi de munca si sa te primeasca cineva asa ca tine? Ti-ai mazgalit ochii si buzele de parca ai fi regina Egiptului. Si umbli si aproape goala prin casa. Fusta pana la genunchi? Ia si te acopera femeie pacatoasa.
Vino incoace si strange de pe masa. Nu ti-am zis ca nu mananc? Da-mi o rosie din frigider. Rosie cu sare am sa mananc. Pana o sa iti intre mintile in cap. Dumnezeu o sa te pedepseasca, femeie proasta. Nu asa ai grija de barbatul tau. Tu trebuie sa ma respecti, sa ai grija de bunastarea si casa mea. Si tu pui branza in mancarea de post! Treci incoace, unde te mai duci?
Singurul lucru bun pe care l-ai facut sunt copiii. Si nici pe ei nu ai fost in stare sa ii faci cum trebuie. Trei fete mi-ai dat. Nu ai fost in stare sa faci un baiat, care sa imi duca numele mai departe. Un baiat, atat ti-am cerut. Ai facut fete, fereasca Dumnezeu sa ajunga proaste ca tine. Un baiat nu esti in stare sa faci. Dar ajunge cu bocetele, azi imi faci un baiat! Treci incoace! Dumnezeu a zis ca femeia trebuie sa faca copii, treci incoace si fa-mi un baiat! Ce te bocesti? Stinge lumina, nu te dezbraca ca o nerusinata. Un baiat sa imi faci, ai auzit?
Imi aduc aminte acum multi ani, eram frumos la prima statie in Nicolina, si pe langa boschetii aia pe unde se zburataie cainii acuma, era un cuplu. Un el si o ea, un Fat Frumos si o Ileana Cosanzeana. El, cu sticla in mana, ea, cu basmaua pe cap. El, zeul naturii, capul familiei, atotputernicul din bucatarie, sufragerie si balcon. Ea, sfiicioasa, isi strangea coltul basmalei in maini, cu capul plecat, asa cum sade frumos in fata puterii lui. Si el tipa la ea, incerca sa o loveasca, ea se mai ferea sprinten, revenea mai aproape de ea, mai zicea si ea cate ceva, printre lacrimi. Parea ca nici unul dintre ei nu facea asta pentru prima oara. Si dupa fiecare rafala de injurii, cand ea incerca sa pastreze distanta fata de pumnii si palmele lui, ea se apropia de el. Asa, ca si cum ar fi fost o musca atrasa de panza de paianjen. Si din pacate nu cred ca asta e singurul caz.
Ma doare sufletul cand vad femei abuzate, si imi pare rau cand, pline de vanatai, se abuzeaza si ele, ramanand langa cineva care nu le respecta. Scuzele cele mai comune sunt lucruri de genul unde sa plec, nu am unde sa stau, doar nu o sa las copiii aici singuri cu el. Poate ca asa e, poate ca nu. Dar cred ca suntem toti de acord ca femeile sunt pline de iubire. Nu trebuie sa ne dati luna de pe cer, nu trebuie nici macar sa ne tineti in puf, si noi suntem langa voi sa va facem mofturile. Trebuie doar sa ne iubiti si sa ne respectati. Si nici asta nu e musai. Daca nu ne iubiti, spuneti-ne si fiecare isi vede de drumul lui. Dar nu asa, sa ne umpleti de vanatai. Si voi tot dintr-o femeie ati aparut, nenorocitilor care va bateti nevestele si prietenele!
Textul care urmeaza l-am scris acum mai bine de un an, pe tema asta. Spuneti-mi voi daca asta ar trebui sa fie atmosfera dintr-o casa.
Pacatosilor, unde va ascundeti? Femeie, Dumnezeu a spus ca tu esti pe pamant ca sa ajuti barbatul. Esti facuta din coasta barbatului. Trebuie sa i te supui si sa il urmezi. Vino aici! Mai repede! Femeie, nu te ascunde. Ai culcat copiii?
Iar ai ars mancarea! Nu am deloc liniste in casa asta. Dumnezeu asa a oranduit, ca barbatul sa fie puternic si sa aduca tot ce trebuie in casa. Tu trebuie doar sa faci mancare si sa speli copiii. Iti e chiar asa de greu? A fost iar maica-ta aici si ati stat la cafea? Uite ce murdar e in casa asta. S-ar duce totul de rapa daca nu as fi eu.
Adu mancarea aia mai repede! Iar bocesti? Acuma de ce mai bocesti? Asa a oranduit Dumnezeu femeile, sa fie proaste si sa boceasca. Vezi ca acum arunc cu farfuria asta dupa tine! Asta e mancare? Femeie, tu ai fost la biserica azi? Asta e mancare? Tu ai pus branza in mancarea asta? Nu stii ca e post? Unde ti-e capul? Lasa-ma cu povestile. Mananca tu branza cand e post! Dumnezeu a zis sa postim, sa ne curatam trupul si sufletul. Dar tu, creatura diavolului, esti prea proasta ca sa te supui poruncilor Domnului.
Vino incoace si pune-mi un pahar de vin! Vinul e sangele lui Dumnezeu, si ne-a lasat porunca sa bem din el. Lasa si sticla aici, ca imi pun singur. Tu nu vezi in ce hal iti tremura mainile? Stai jos aici! Nu-mi zi mie sa nu mai strig, ca nu ii trezesc pe copii. Dumnezeu are grija de ei.
Dar tu cu capul tau prost nu te gandesti ca sunt obosit seara cand vin acasa? Nu te gandesti ca poate ar trebui sa pregatesti ceva de mancare ca lumea? Cand vin eu acasa ar trebui sa fie ca si cand ar veni un imparat. Eu iti dau de imbracat, eu iti dau bani de mancare, eu platesc intretinerea. Tu stai si bocesti si arzi mancarea. Tu ai vazut cum arati? Uita-te un pic la tine. Ti-ar placea sa vii acasa dupa o zi de munca si sa te primeasca cineva asa ca tine? Ti-ai mazgalit ochii si buzele de parca ai fi regina Egiptului. Si umbli si aproape goala prin casa. Fusta pana la genunchi? Ia si te acopera femeie pacatoasa.
Vino incoace si strange de pe masa. Nu ti-am zis ca nu mananc? Da-mi o rosie din frigider. Rosie cu sare am sa mananc. Pana o sa iti intre mintile in cap. Dumnezeu o sa te pedepseasca, femeie proasta. Nu asa ai grija de barbatul tau. Tu trebuie sa ma respecti, sa ai grija de bunastarea si casa mea. Si tu pui branza in mancarea de post! Treci incoace, unde te mai duci?
Singurul lucru bun pe care l-ai facut sunt copiii. Si nici pe ei nu ai fost in stare sa ii faci cum trebuie. Trei fete mi-ai dat. Nu ai fost in stare sa faci un baiat, care sa imi duca numele mai departe. Un baiat, atat ti-am cerut. Ai facut fete, fereasca Dumnezeu sa ajunga proaste ca tine. Un baiat nu esti in stare sa faci. Dar ajunge cu bocetele, azi imi faci un baiat! Treci incoace! Dumnezeu a zis ca femeia trebuie sa faca copii, treci incoace si fa-mi un baiat! Ce te bocesti? Stinge lumina, nu te dezbraca ca o nerusinata. Un baiat sa imi faci, ai auzit?
Nici banii nu mai sunt ce-au fost
Am observat o noua moda prin magazine. Si nu pare sa fie ceva care tine de cultura, de continent, de marimea sau notorietatea magazinului. Am observat ca publicitatea(sau evitarea publicitatii negative) are un pret mic si totul e facut in spiritul minunat al consumatorismului.
Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?
Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.
De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?
Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.
Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?
Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.
De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?
Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.
Christmas tale - part 1 (earrings as bonus)
Today, Helsinki looks like this:
And that is exactly how the village of Santa Claus looked like 500 years ago, far away in the north. During that time, just in the same village, lived 2 brothers. They were Santa's nephews, the children of Santa's older brother. They loved their uncle so much, that they decided to wear red-and-white clothes, just like him:
HappyBrothers, 6 euros (glass and plastic beads)
The only thing that these brothers would do the whole day, was to help their old uncle. They would make toys for kids, and wrap them up very beautifully. They were making the most exquisite toys in the whole land and for that, Santa would always reward them with frozen cherries, prepared especially for them by Meri, his wife:
FrozenCherries, 6 euros (glass and wooden beads)
One day, they wanted to make a special toy. And for that they needed the advice of a magic man who lived in the woods. So they packed some cherries, said goodbye to Santa, and started their journey. They have been walking for a whole week, when they met two beautiful angels who told them they cannot continue their journey :
SnowAngels, 7 euros (glass and plastic beads, metal charms)
If you want to know why the HappyBrothers cannot continue their journey, join me for the part 2 of the tale.
In the meantime, if you want to have the brothers, or the cherries, or the angels just for your ears, or as present for your friends, write me at loredaja(dot)margele(at)gmail.com.
You can find the complete list of earrings and beads here.
Placinta cu branza sarata
A trecut mult timp de cand am mai impartasit din experimentele mele din bucatarie. Aseara m-am apucat de bucatarit si am facut o placinta. Muze mi-au fost niste pachete de branza de cotet (cottage cheese, un soi de branza de vaca) si niste feta cam prea sarata. Si daca vreti sa stiti un secret: ca sa nu va curga branza prin tava, sa alergati cu lingurita dupa ea prin cuptor, amestecati niste gris in compozitie. Face minuni ;)
Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:
Cam asta a iesit, dar pacat ca nu se vede cum mirosea:
Imi place sa fac placinte dupa ureche, si nu dupa reteta. Asa tot timpul iese ce trebuie (ca doar nu ai dupa ce corecta), mai pui ingrediente care iti plac tie, mai uiti de chestii care nu iti plac si chestia cea mai faina e ca a doua oara cand faci "acelasi" lucru, iese ceva diferit. Cred ca dupa o experienta de genul asta a exclamat Eminescu: toate-s vechi si noua toate.
De ce nu o sa (mai) folosesc in veci serviciile de la UPS
Sa o luam cu inceputul. Am comandat 4 tricouri din US, si pentru ca m-am trezit tarziu, am vrut sa le primesc repede. Respectivul magazin, despre care am doar cuvinte de lauda (o sa zic mai tarziu de ce), avea 2 optiuni: posta(pt aia care se gandesc din timp ca vor tricouri), si UPS. Am ales UPS, ca ajungea in 3 zile. Si la pretul livrarii s-a vazut, dar sa trecem peste asta.
Trec vreo 2 zile, si primesc un telefon de la vama cum ca a venit un pachet pentru mine si trebuie sa platesc taxe pentru el. Cam 30% asa din valoarea pachetului. Explicatia lor? Pai cum, dar is rufe, si pentru astea taxele sunt mari. Mirarea mea? Mai luasem rufe de pe net, si nu am platit nici o taxa nimic. Ca sa nu mai zic ca am primit tot din US, dar prin posta normala, un pachet, si nu m-au pus sa platesc nimic la vama. In fine, nu puteam sa ma cert cu madam de la vama. Am primit factura pentru taxe de la UPS, ca cica asa functioneaza: ei platesc pt mine si eu le platesc lor inapoi. Ok, clar pana aici.
Dar azi am primit o alta factura, tot de la UPS. Si zice-asa: factura pentru "notice of payment". Asta o fi..
a) ca m-au sunat aia de la vama ca trebuie sa platesc?
b) ca mi-a trimit UPS o factura pe hartie? dar daca o platesc pe asta, oare nu o sa mai primesc inca o factura, pentru hartia de la notice-ul asta, si sa intru asa intr-un labirint infinit?
c) ca au ei petrecere de Craciun si le trebuie bani de cadou?
In primul rand ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa platesc toate astea, si in al doilea rand de ce pisicii mei trebuie sa le platesc?!
Trec vreo 2 zile, si primesc un telefon de la vama cum ca a venit un pachet pentru mine si trebuie sa platesc taxe pentru el. Cam 30% asa din valoarea pachetului. Explicatia lor? Pai cum, dar is rufe, si pentru astea taxele sunt mari. Mirarea mea? Mai luasem rufe de pe net, si nu am platit nici o taxa nimic. Ca sa nu mai zic ca am primit tot din US, dar prin posta normala, un pachet, si nu m-au pus sa platesc nimic la vama. In fine, nu puteam sa ma cert cu madam de la vama. Am primit factura pentru taxe de la UPS, ca cica asa functioneaza: ei platesc pt mine si eu le platesc lor inapoi. Ok, clar pana aici.
Dar azi am primit o alta factura, tot de la UPS. Si zice-asa: factura pentru "notice of payment". Asta o fi..
a) ca m-au sunat aia de la vama ca trebuie sa platesc?
b) ca mi-a trimit UPS o factura pe hartie? dar daca o platesc pe asta, oare nu o sa mai primesc inca o factura, pentru hartia de la notice-ul asta, si sa intru asa intr-un labirint infinit?
c) ca au ei petrecere de Craciun si le trebuie bani de cadou?
In primul rand ca nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa platesc toate astea, si in al doilea rand de ce pisicii mei trebuie sa le platesc?!
Au si ei blondele lor...in parlament
Atata valtoare, atatea comentarii si atatea rautati ce a inghitit saraca Romanie in frunte cu dna Udrea, de parca ea ar fi singura blondina care a ajuns sa conduca un minister. A crosetat saraca in direct, a dat cu mopul, si tot nu a putut sa convinga ce potrivita e ea pe post. Dar nu despre ea vreau sa va scriu. Ci despre faptul ca nu e singura Barbie (mie nici macar nu mi se pare cotropitor de frumoasa), care are poponetul pe un scaun tapitat dintr-un parlament.
Ieri in ziar era o informatie despre o fosta tanti purtator de cuvant a parlamentului finlandez care si-a vazut moartea cu ochii cand a dat cu masina intr-un elan pe strazile patriei. Pana aici nimic nou. Sunt multe accidente cu elani/reni, de asta o sa observati ca sunt garduri acolo unde e padure langa sosea(oare exagerez daca zic ca in 90% din sosele?). Gardurile respective impiedica in principiu fiarele astea ale padurii sa zburde fericite pe sosele. Dar ceea ce mi-a atras atentia in ziar a fost pagina urmatoare, unde se vorbea despre o fosta ministra a Finlandei. Numele ei: Tanja Karpela. Poate baietilor le suna familiar: inalta, blonda, Miss Finlanda in '91 si participanta la Miss Univers in acelasi an. Si model de lenjerie intima.
Tanti Tanja a fost ministru al culturii in Finlanda, in 2003-2007. Acum e doar o blonda cu un trecut glorios si cine stie ce viitor la orizont. Ma intreb daca cele doua blonde se cunosc. Cred ca s-ar intelege de minune ;)
Ieri in ziar era o informatie despre o fosta tanti purtator de cuvant a parlamentului finlandez care si-a vazut moartea cu ochii cand a dat cu masina intr-un elan pe strazile patriei. Pana aici nimic nou. Sunt multe accidente cu elani/reni, de asta o sa observati ca sunt garduri acolo unde e padure langa sosea(oare exagerez daca zic ca in 90% din sosele?). Gardurile respective impiedica in principiu fiarele astea ale padurii sa zburde fericite pe sosele. Dar ceea ce mi-a atras atentia in ziar a fost pagina urmatoare, unde se vorbea despre o fosta ministra a Finlandei. Numele ei: Tanja Karpela. Poate baietilor le suna familiar: inalta, blonda, Miss Finlanda in '91 si participanta la Miss Univers in acelasi an. Si model de lenjerie intima.
Tanti Tanja a fost ministru al culturii in Finlanda, in 2003-2007. Acum e doar o blonda cu un trecut glorios si cine stie ce viitor la orizont. Ma intreb daca cele doua blonde se cunosc. Cred ca s-ar intelege de minune ;)
Boutique: Berries edition
Winter is really at the corner, so now it's the right moment to pick up the last berries in the forest.
Lingonberries are red,
Blueberries are blue,
Raspberries are pink
They all are cute and so are you. (see, you're the bigger bead in there)
Cheesy rhymes, girlish necklace made from wooden beads with a touch of organza.
Forrest Fruits Flurry, 10 euros.
You can see the brown of the forrest basket, the red of the lingonberries and some hidden treasures - maybe some strawberries left from the summer?
Lingonberries necklace from wooden beads, with a couple of plastic see-through ones, 10 euros.
The fruits have gone wild and are having a party, right at your ears!
Berries Party, made from wooden and plastic(the black ones) beads, 5 euros.
You can find me at loredaja (dot) margele (at) gmail (dot) com if you want to get yourself some berries. The full list of goodies is here.
O campanie misto anti-beut pana la refuz
Or fi avand finlandezii 200 sinonime la "beat", dar au si o campanie care mie imi place foarte mult, anti-bautura.
Se adreseaza tinerilor, si au impanzit orasul de postere. Am vazut-o si anul trecut, si a aparut iar si anul asta, iar dupa parerea mea, banii incasati de firma care a facut posterele au fost niste bani foarte bine cheltuiti. Nu iti face morala ca "nu e bine sa bei", sau ca imbatranesti din timp, ci iti arata exact ce se intampla cand bei - faci pipi pe tine si versi in posetuta ta de tinte si sclipici. How cool is that?
Situl are 2 sectiuni - una pentru baieti, una pentru fete, si are cate o povestioara pentru fiecare din cele 2 situatii. Din cand in cand te mai intreaba daca ai fost vreodata in locul unuia din cele doua personaje. Mai gasiti sectiuni cu mituri si "realitati" despre diverse lucruri afirmate de oameni (de ex. "ma simt mult mai sexi daca am baut", si care e realitatea de fapt), o droaie de linkuri si un filmulet cu o vedetuta pe covorul rosu.
Campania se numeste Siistiä vai noloa? (Tidy or embarrasing?) Daca va intereseaza, gasiti situl aici. Chiar daca nu intelegeti finlandeza, eu zic ca merita sa aruncati un ochi, e destul de descriptiv.
Se adreseaza tinerilor, si au impanzit orasul de postere. Am vazut-o si anul trecut, si a aparut iar si anul asta, iar dupa parerea mea, banii incasati de firma care a facut posterele au fost niste bani foarte bine cheltuiti. Nu iti face morala ca "nu e bine sa bei", sau ca imbatranesti din timp, ci iti arata exact ce se intampla cand bei - faci pipi pe tine si versi in posetuta ta de tinte si sclipici. How cool is that?
Campania se numeste Siistiä vai noloa? (Tidy or embarrasing?) Daca va intereseaza, gasiti situl aici. Chiar daca nu intelegeti finlandeza, eu zic ca merita sa aruncati un ochi, e destul de descriptiv.
Acei ghimpi numiti frati/surori mai mici
Cat am fost mica mi-am petrecut verile la tara. Si tot timpul ma imbufnam cand diverse babute carora le curgeau dintii in gura ma strangeau de obraji si exclamau extaziate "Vai, dar ce mare te-ai facut!" Cred ca de fapt asta era alta modalitate de a spune "Vai, dar cat am mai imbatranit". Sau cand plescaiau "Atatica erai cand te-am vazut ultima oara", si se aplecau sa isi propteasca palmele in dreptul genunchilor, de parca ar fi cine stie ce inalte si trebuie sa se coboare ca sa arate inaltimea unei zgatii de fata de 3 anisori.
Cam asa si eu. Ori a trecut vremea, ori am imbatranit, ori a udat-o cineva de a crescut asa mare si frumoasa. Stiam ca o sa creasca mare, dar era ceva de domeniul viitorului si foarte viitorului, pentru ca nu-i asa, eu o sa fiu mereu sora cea mare, care mereu o sa fie cu niscaiva ani mai mare decat ea. Eu o sa ajung prima la scoala, si o sa ma impiedic de jucariile ei cand o sa vin acasa. Eu o sa invat prima sa fac bastonase, eu o sa dau prima examen de admitere, eu o sa dau la facultate prima oara, eu o sa am o intalnire prima si eu o sa trebuiasca sa lupt pentru fiecare 10 minute de stat in plus seara afara. Si totusi, ea a facut prima bastonase, pe agenda de servici a lui tata, ea a dat prima capacitatea, ea si-a depus prima dosarul pentru facultate si ea a fost prima care m-a luat de mana prima oara si mi-a zis sa nu mai plang cand luam cate un 5 cu predilectie la chimie. Iar cand punea manuta ei grasuta pe capul meu si incerca sa ma stranga in brate, stiam ca nenorocitele alea de note mici, singurele probleme ale mele ale momentului, nu sunt mai importante decat faptul ca (papusa) Rucsandra se certa cu (papusa) Simona de la minijupul galben pe care il facuse mama din niste resturi de fas.
Dar sa nu credeti ca fratii si surorile mai mici is numai lapte, miere si ochi mari si inocenti. Nu! Ei sunt acei monstruleti care te parasc pentru orice chestie (inclusiv daca le-ai spus ca ei is niste paraciosi daca te parasc). Tot ei sunt cei care de regula sunt in gratiile parintilor, si in urma oricarei dispute ei sunt cei care castiga. Si cei care iti rup cartile, sparg borcane prin casa si tu trebuie sa cureti, trebuie sa le schimbi scutecul, iti dau nopti nedormite ca le iese cate un dinte, urla daca le-ai luat o jucarie. Dar mai presus de toate, ei sunt primii care ne fac sa vedem ca a trecut timpul si am imbatranit. Si chiar daca nu suntem acolo sa ii vedem cum cresc, ei totusi cresc si ne trezim ca ne uitam la niste adulti. Cu exact aceleasi temeri, aceleasi dorinte si aceleasi probleme pe care le aveam si noi. Diferenta e ca ei nu au pe cineva sa ii ia in brate, ci au pe cineva sa le dea sfaturi (pe care oricum nu o sa le aplice).
Daca ai un frate mai mic, sau o sora mai mica, adu-ti aminte ca ai fost si tu ca ei. Si mai adu-ti aminte ca atunci cand treceau strada te strangeau tare de mana si se bazau pe tine ca ii feresti de toate relele. Asa ca ia-ti inima in dinti si spune-le din cand in cand ca ii iubesti.
Cam asa si eu. Ori a trecut vremea, ori am imbatranit, ori a udat-o cineva de a crescut asa mare si frumoasa. Stiam ca o sa creasca mare, dar era ceva de domeniul viitorului si foarte viitorului, pentru ca nu-i asa, eu o sa fiu mereu sora cea mare, care mereu o sa fie cu niscaiva ani mai mare decat ea. Eu o sa ajung prima la scoala, si o sa ma impiedic de jucariile ei cand o sa vin acasa. Eu o sa invat prima sa fac bastonase, eu o sa dau prima examen de admitere, eu o sa dau la facultate prima oara, eu o sa am o intalnire prima si eu o sa trebuiasca sa lupt pentru fiecare 10 minute de stat in plus seara afara. Si totusi, ea a facut prima bastonase, pe agenda de servici a lui tata, ea a dat prima capacitatea, ea si-a depus prima dosarul pentru facultate si ea a fost prima care m-a luat de mana prima oara si mi-a zis sa nu mai plang cand luam cate un 5 cu predilectie la chimie. Iar cand punea manuta ei grasuta pe capul meu si incerca sa ma stranga in brate, stiam ca nenorocitele alea de note mici, singurele probleme ale mele ale momentului, nu sunt mai importante decat faptul ca (papusa) Rucsandra se certa cu (papusa) Simona de la minijupul galben pe care il facuse mama din niste resturi de fas.
Dar sa nu credeti ca fratii si surorile mai mici is numai lapte, miere si ochi mari si inocenti. Nu! Ei sunt acei monstruleti care te parasc pentru orice chestie (inclusiv daca le-ai spus ca ei is niste paraciosi daca te parasc). Tot ei sunt cei care de regula sunt in gratiile parintilor, si in urma oricarei dispute ei sunt cei care castiga. Si cei care iti rup cartile, sparg borcane prin casa si tu trebuie sa cureti, trebuie sa le schimbi scutecul, iti dau nopti nedormite ca le iese cate un dinte, urla daca le-ai luat o jucarie. Dar mai presus de toate, ei sunt primii care ne fac sa vedem ca a trecut timpul si am imbatranit. Si chiar daca nu suntem acolo sa ii vedem cum cresc, ei totusi cresc si ne trezim ca ne uitam la niste adulti. Cu exact aceleasi temeri, aceleasi dorinte si aceleasi probleme pe care le aveam si noi. Diferenta e ca ei nu au pe cineva sa ii ia in brate, ci au pe cineva sa le dea sfaturi (pe care oricum nu o sa le aplice).
Daca ai un frate mai mic, sau o sora mai mica, adu-ti aminte ca ai fost si tu ca ei. Si mai adu-ti aminte ca atunci cand treceau strada te strangeau tare de mana si se bazau pe tine ca ii feresti de toate relele. Asa ca ia-ti inima in dinti si spune-le din cand in cand ca ii iubesti.
Boutique's got new earrings!
Boutique has got new goodies today. Check them out!
Fire&Ice, earrings from plastic glassy beads
Price: 5 euros
pretty in pink, made from plastic beads and polymer clay
Price: 7 euros
Broken Ice, earrings from glass and plastic earrings. The white glass beads look like being made from broken glass.
Price: 4 euros
Each piece that is coming to your house will bring its story along. Check the right side of the blog for info on transport.
Din minunile limbii finlandeze: lichiditati
Ieri m-am delectat cu 3 ore de finlandeza. Mai exact, cu constructia formei de trecut imperfect. In finlandeza sunt doar 2 timpuri: prezent si trecut. Pentru viitor se foloseste tot prezentul. Ai zice ca e usor, nu? Stai sa vezi cele 3 paginoaie de reguli pentru cum se construieste trecutul in functie de terminatiile pe care le are radacina verbului conjugat la prezent. Frumos, electric, mirobolant! Ca sa sumarizez: la prezent mai dublezi niste vocale, la trecut mai tai din ele, mai inlocuiesti cu alte vocale sau silabe, iar daca verbul e scurt (adica are vreo 2 silabe), mai tai toata terminatia si pui altceva in loc. O delicateta de zile mari. Hai ca v-am ametit destul.
Dar ce o sa va amuze e faptul urmator: la apa minerala, nu se zice in mod curent "apa minerala", ci vichyvesi (adica apa vichy). Asta pentru ca prima apa minerala care a aparut in Finlanda a fost de marca Vichy, si lumea a crezut ca vichy asta inseamna: minerala.
O alta chestie, tot legata de lichide, care mi s-a parut foarte potrivita pentru descrierea poporului e faptul ca pentru cuvantul "humalassa" (adica beat), oamenii astia au, nici mai mult nici mai putin de *200* sinonime. Poti sa faci o revista intreaga cu integrame numai din cuvantul asta..
Si ca sa incheiem tot cu un "semn" de apa, va prezint verbul a inota, care e unul din preferatele mele in finlandeza. Sa va explic de ce:
Eu inot - minä uin
Eu am inotat - minä uin
Eu voi inota - minä uin
Näkemiin si sa ne auzim cu bine :)
Dar ce o sa va amuze e faptul urmator: la apa minerala, nu se zice in mod curent "apa minerala", ci vichyvesi (adica apa vichy). Asta pentru ca prima apa minerala care a aparut in Finlanda a fost de marca Vichy, si lumea a crezut ca vichy asta inseamna: minerala.
O alta chestie, tot legata de lichide, care mi s-a parut foarte potrivita pentru descrierea poporului e faptul ca pentru cuvantul "humalassa" (adica beat), oamenii astia au, nici mai mult nici mai putin de *200* sinonime. Poti sa faci o revista intreaga cu integrame numai din cuvantul asta..
Si ca sa incheiem tot cu un "semn" de apa, va prezint verbul a inota, care e unul din preferatele mele in finlandeza. Sa va explic de ce:
Eu inot - minä uin
Eu am inotat - minä uin
Eu voi inota - minä uin
Näkemiin si sa ne auzim cu bine :)
Boutique-ul de bijuterii s-a deschis. Poftiti!
Ziceam acum ceva timp ca imi place sa fac bijuterii. Toate piesele sunt unicate, facute de manutele mele, in sufragerie, deci sigur nu o sa mai aiba nimeni ca voi. Si fiecare bijuterie are o poveste.
Hidden Roses, cercei din margele de plastic si pasta modelatoare.
Pret: 5 euro.
Later edit: Cerceii nu mai sunt disponibili, saptamana care vine se indreapta spre caminul lor nou.
Cleopatra Snake, margele din plastic si sticla.
Pret: 7 euro
Pure, margele din sticla cateye si margele de plastic.
Pret: 7 euro.
Ca sa comanzi, trimite-mi un email la loredaja.margele@gmail.com cu numele produsului si adresa ta. Continuam de acolo. Daca esti in Helsinki, putem sa ne intalnim fata in fata sa le primesti.
Get 'em while they're hot :)
Cele mai frumoase 2 cuvinte
Am auzit prima oara melodia asta cat eram in Grecia. Imi place, imi place, imi place! Si se si potriveste de minune in timp ce mai bilutesc la niste cercei/margele.
ps. Da, si barbatii au suflet ;)
ps. Da, si barbatii au suflet ;)
Cica pentru viitoarele mirese/prietene/logodnice
(post re-scris, ca desteptul de blogspot ma delogase intre timp..dar imi lasase pagina deschisa)
In fiecare dimineata o prietena draga imi furnizeaza revista presei, in general din ziare dinozaurice pentru cancan, ziarul de iasi si altele asemenea. Cireasa de azi a fost un articol din cancan care ne invata, pe noi, reprezentatele sexului frumos dar slab, cum sa procedam cand avem acasa o comoara de barbat: cum sa responsabilizezi barbatul care se poarta vezi doamne ca un copil. Chiar daca raspunsul evident e "la fel ca pe un copil", asta e o varianta mai fast-paced, ca nu ii convine nimanui sa astepte 20 de ani pana se maturizeaza prietenul/sotul.
Pentru cei care nu sunt dispusi sa ii prinda seful la munca dand click in cancan, pun mai jos sfaturile, si cu observatii personale ca sa nu ma bucur numai eu de intelepciunea mea. Dupa o varsta, trebuie sa o revarsam(intelepciunea) inapoi in popor.
Deci oamenii astia zic cam asa:
Invata-l sa iti fie alaturi practic, nu doar cu prezenta;
Clar ca lumina zilei. Dupa ce l-ai asteptat 20+ ani pe Fat Frumos, normal ca trebuie sa tragi in continuare de el sa iti fie alaturi. Dar ai grija ca in practica sa nu il cicalesti.
Roaga-l si incurajeaza-l sa te ajute la treburile gospodaresti;
Chiar daca nu face totul asa cum iti place, nu-l critica. Gandeste-te ca nu a fost invatat in familie si nu are de unde sa stie sa faca totul ca la carte;
Nu il compara cu tatal tau sau cu alti barbati (mai mult ca sigur nici tie nu-ti place sa fii comparata cu mama lui sau cu alte femei);
Daca aveti copil, roaga-l pe el sa stea cu cel mic atunci cand vrei sa te relaxezi sau sa te aranjezi;
Lasa-l sa se descurce singur in orice situatie, chiar daca nu a fost invatat de la parinti sa-si poarte singur de grija. Nici tu nu te-ai nascut invatata;
Ca sa-l inveti sa-si asume responsabilitati fata de copil, mergeti impreuna la medic atunci cand cel mic se imbolnaveste;
Incurajeaza-l sa discute cu cel mic fara sa intervii in relatia tata - copil.
In fiecare dimineata o prietena draga imi furnizeaza revista presei, in general din ziare dinozaurice pentru cancan, ziarul de iasi si altele asemenea. Cireasa de azi a fost un articol din cancan care ne invata, pe noi, reprezentatele sexului frumos dar slab, cum sa procedam cand avem acasa o comoara de barbat: cum sa responsabilizezi barbatul care se poarta vezi doamne ca un copil. Chiar daca raspunsul evident e "la fel ca pe un copil", asta e o varianta mai fast-paced, ca nu ii convine nimanui sa astepte 20 de ani pana se maturizeaza prietenul/sotul.
Pentru cei care nu sunt dispusi sa ii prinda seful la munca dand click in cancan, pun mai jos sfaturile, si cu observatii personale ca sa nu ma bucur numai eu de intelepciunea mea. Dupa o varsta, trebuie sa o revarsam(intelepciunea) inapoi in popor.
Deci oamenii astia zic cam asa:
Invata-l sa iti fie alaturi practic, nu doar cu prezenta;
Clar ca lumina zilei. Dupa ce l-ai asteptat 20+ ani pe Fat Frumos, normal ca trebuie sa tragi in continuare de el sa iti fie alaturi. Dar ai grija ca in practica sa nu il cicalesti.
Roaga-l si incurajeaza-l sa te ajute la treburile gospodaresti;
Sambata dimineata, cand faci curatenia saptamanala, ia pe tine un neglije si incepe sa umbli prin casa. Sigur o sa faca luna, daca ii legi de maini un aspirator si carpa de sters praful.
Chiar daca nu face totul asa cum iti place, nu-l critica. Gandeste-te ca nu a fost invatat in familie si nu are de unde sa stie sa faca totul ca la carte;
Sa zicem ca s-a nascut in codru si nu l-a invatat nimeni nimic in familie. Poarta-te frumos, nu critica, lauda. Merge bine daca esti insarcinata, asa ai niste experienta pentru cand se naste bebelusul.
Nu il compara cu tatal tau sau cu alti barbati (mai mult ca sigur nici tie nu-ti place sa fii comparata cu mama lui sau cu alte femei);
Comentariile de genul "Iubitule, ai mostenit ochii frumosi ai mamei tale" nu se pun?
Daca aveti copil, roaga-l pe el sa stea cu cel mic atunci cand vrei sa te relaxezi sau sa te aranjezi;
Anunta-l cu zambetul pe buze ca tu mergi sa te dai cu oja la salon. Intre timp el trebuie sa adune pireul de morcov de pe canapeaua din sufragerie si sa duca tzancul la vaccin. Si ca sa fii sigura ca intelege exact, explica-i ca trebuie sa fie practic alaturi de copil, nu numai cu prezenta.
Lasa-l sa se descurce singur in orice situatie, chiar daca nu a fost invatat de la parinti sa-si poarte singur de grija. Nici tu nu te-ai nascut invatata;
Cum ramane cu "impreuna la bine si la rau"? Si daca vrei sa ajungeti vreodata la opera impreuna, ai grija in ce situatii se baga. Nu ai vrea sa il astepti cu biletele in mana in fata operei si el sa te sune sa iti spuna ca "are o situatie" si nu poate ajunge.
Ca sa-l inveti sa-si asume responsabilitati fata de copil, mergeti impreuna la medic atunci cand cel mic se imbolnaveste;
Am asa o impresie ca el o sa se intoarca si mai bolnav decat era la dus. El, adica El, Fat Frumos.
Incurajeaza-l sa discute cu cel mic fara sa intervii in relatia tata - copil.
El: Asculta aici la tata, femeile e proaste, nu-s bune de nimic si ele trebuie sa tremure cand vii tu acasa si dai cu pumnul in masa.
Tu nu zici nimic si te miri dupa aia in 20 ani ca te uraste nora.
Avand in vedere ca sunt atatea cupluri care au rezistat zeci de ani, cred din ce in ce mai ferm ca toate statele ar trebui sa fie conduse de femei. Asa am avea numai bombardamente cu flori si razboaie de complimente.
Sauna + Vihta = Love
Am mai vorbit eu despre sauna inainte, dar cum acum se face intuneric si frig incep sa ma oftic ca nu am reusit sa rezervam si noi un "timp" in sauna cladirii. Aproape toate cladirile din Helsinki au o sauna comuna. Familiile locatare rezerva cate o sesiune de doua ore pe saptamana pentru sauna, ore pe care le au sa stea frumusel in aburi. Si acum iarna, sa foloseasca vihta pe care le-au facut de Juhannus, sa le moaie in apa si sa se plesneasca cu ele, ca sa revigoreze circulatia sangelui. Vreau si eu!
Si daca vreti o imagine mai clara a ce se intampla:
Ca sa va delectati ochii, aruncati un ochi aici.
Si daca vreti o imagine mai clara a ce se intampla:
Desenul e de pe un sit superb de unde am mai invatat si eu una-alta in ceea ce priveste tarile nordice. Nu am sa spun Scandinavia, ca Finlanda nu se considera o tara scandinava.
Ca sa va delectati ochii, aruncati un ochi aici.
Oglinda oglinjoara 2
Nu puteam sa pun o singura poza aici. Multumesc Sandra! Daca cineva mai doreste, daca cineva mai pofteste, puteti sa ii scrieti ei direct.
Oglinda oglinjoara
Imi place sa citesc reviste glamour. Si, ca orice fata, m-am intrebat de multe ori cum ar fi fost viata mea daca aveam soldurile mai inguste, mai putine cosuri, picioarele mai lungi. Si un job de fotomodel. Calatorii, machiaj, bijuuri, haine, poze, poze, poze, mancat fructe toata ziua, mers la sala. Nu job 9-5 de luni pana vineri!
Sambata, in loc sa stau acasa sa fac curat, mancare, si sa ma pregatesc de sezatoare, am avut o sedinta foto, cu o draga prietena, Sandra. M-a mazgalit frumos, a aranjat luminile, am avut muzica faina, ce mai, un studio adevarat.
Un preview din ce-a iesit:
Aici puteti sa vedeti mai multe portrete.
Sambata, in loc sa stau acasa sa fac curat, mancare, si sa ma pregatesc de sezatoare, am avut o sedinta foto, cu o draga prietena, Sandra. M-a mazgalit frumos, a aranjat luminile, am avut muzica faina, ce mai, un studio adevarat.
Un preview din ce-a iesit:
Aici puteti sa vedeti mai multe portrete.
Albume, organizari si dureri de cap
Imi plac albumele la nebunie. Albume de familie, albume cu poze, albume cu orice, numai albume sa fie. Legate frumos, cu diverse chestii lipite pe si in ele. Cred ca scrapbook-urile au fost inventate pentru mine.
Asa ca de acum cateva saptamani, de cand m-am apucat de nunta, caut un "scrapbook"in care sa fac un fel de jurnal al nuntii. Ce am reusit sa organizez, ce nu, ce mai e de facut. O chestie pe care o sa o citesc cand o sa fiu baba si o sa simt fioarele/fuioarele si nervii organizarii. Si tot caut, si nu am gasit inca nimic.
Aveti idee unde pot gasi asa ceva?
Asa ca de acum cateva saptamani, de cand m-am apucat de nunta, caut un "scrapbook"in care sa fac un fel de jurnal al nuntii. Ce am reusit sa organizez, ce nu, ce mai e de facut. O chestie pe care o sa o citesc cand o sa fiu baba si o sa simt fioarele/fuioarele si nervii organizarii. Si tot caut, si nu am gasit inca nimic.
Aveti idee unde pot gasi asa ceva?
Eu, 1900 km si ce am lasat acolo
Vama Veche - Calul din Marlboro
Mi-e dor de acasa. M-a lovit asa subit. Asa credeam eu. De fapt, e acolo, undeva, tot timpul, dar nu il las eu tot timpul sa iasa la iveala. Mi-e dor de orasul asta aflat la 1900 km de unde sunt acum. Mi-e dor...si doare. Asa, un pic.
Filantropica..aproape cu acte in regula
Muraturile sunt in borcan, painea la facut, asa ca pot sa va povestesc ce mi s-a intamplat azi. Si musai sa vad zic, ca am avut o impresie de deja-vu mai ceva ca adevaratele deja-vu-uri ale mele.
Ieseam din gara, sa merg spre Kamppi la autobuz. De obicei la gara e ameteala mare, sunt multi oameni, de toate felurile. Care mai de care cu bagaje, care mai de care fuga dupa tren, fuga dupa autobuz si tot asa. Si mai e si o statie de taxi. Tot la gara vin si autobuzele dinspre aeroport.
Deci ieseam din gara, mergeam cu pasi repezi. Cand aud o voce firava: Do you speak english? Un nenisor care imi ajungea pana la umar, infofolit intr-un palton, putin par pe cap. Arata ca un veritabil om de afaceri. Curatel. Numai ca nu prea avea tupeu. Eu "spic inglish", cum sa nu spic? Asa ca a urmat dialogul in engleza.
Eu: Pot sa va ajut cu ceva?
Nenisor: Tocmai am venit de la Manchester. (moment in care eu detectez un foarte slab accent englezesc. slab, dar straduit). Masina mea...blablabla ceva ce nu am inteles....masina...iar bla blabla ceva ce nu am auzit deloc....asa ca masina mea...si iar ceva zis repede si cu tonul foarte coborat.Puteti sa imi imprumutati 2 euro?
In clipa asta mi-a venit sa rad. Mai, dar nitzica originalitate, nimic?! Am vazut si eu filmul ala.
Asa, sfat gratis din partea mea in cazul in care oamenii astia ajung sa imi citeasca blogul: Nenisorilor, daca tot faceti o treaba, macar face-ti-o ca lumea: nu ziceti ca sunteti din Manchester daca nu aveti accent, daca vreti sa pareti oameni de afaceri macar fiti mai siguri pe voi, mai hotarati si vorbiti dom'le mai tare si cu tupeu. Ca doar nu sunteti la cersit, nu?
Ieseam din gara, sa merg spre Kamppi la autobuz. De obicei la gara e ameteala mare, sunt multi oameni, de toate felurile. Care mai de care cu bagaje, care mai de care fuga dupa tren, fuga dupa autobuz si tot asa. Si mai e si o statie de taxi. Tot la gara vin si autobuzele dinspre aeroport.
Deci ieseam din gara, mergeam cu pasi repezi. Cand aud o voce firava: Do you speak english? Un nenisor care imi ajungea pana la umar, infofolit intr-un palton, putin par pe cap. Arata ca un veritabil om de afaceri. Curatel. Numai ca nu prea avea tupeu. Eu "spic inglish", cum sa nu spic? Asa ca a urmat dialogul in engleza.
Eu: Pot sa va ajut cu ceva?
Nenisor: Tocmai am venit de la Manchester. (moment in care eu detectez un foarte slab accent englezesc. slab, dar straduit). Masina mea...blablabla ceva ce nu am inteles....masina...iar bla blabla ceva ce nu am auzit deloc....asa ca masina mea...si iar ceva zis repede si cu tonul foarte coborat.Puteti sa imi imprumutati 2 euro?
In clipa asta mi-a venit sa rad. Mai, dar nitzica originalitate, nimic?! Am vazut si eu filmul ala.
Asa, sfat gratis din partea mea in cazul in care oamenii astia ajung sa imi citeasca blogul: Nenisorilor, daca tot faceti o treaba, macar face-ti-o ca lumea: nu ziceti ca sunteti din Manchester daca nu aveti accent, daca vreti sa pareti oameni de afaceri macar fiti mai siguri pe voi, mai hotarati si vorbiti dom'le mai tare si cu tupeu. Ca doar nu sunteti la cersit, nu?
Cloudberry Sofa - primele rezultate
Ziceam acu ceva vreme ca am inceput un grup de "creative writing". La prima intalnire am fost 3 oameni(aproximativ 4, daca numaram si persoana care a venit pe final). La a doua intalnire, de aseara, au fost nici mai mult nici mai putin de 6 oameni! Impreuna cu cei care au venit sa spuna "salut", au fost 10!
Imi creste inima cand vad ca sunt si alti oameni interesati de scris. Pentru mine a fost un challenge sa ii zicem pe englezeste, pentru ca nu am mai scris povestiri pana acum in engleza. Daca vreti sa va delectati/sau nu, pun mai jos prima povestire pentru grup, dupa tematica "anger" - de care eu m-am cam indepartat cu gratie. Totate povestirile, alte tuturor celor care sunt de acord bineinteles, vor fi publicate si aici.
Si acum luati o cana de cafea si rabdare, ca urmeaza (din pacate in engleza, si cu greseli):
Imi creste inima cand vad ca sunt si alti oameni interesati de scris. Pentru mine a fost un challenge sa ii zicem pe englezeste, pentru ca nu am mai scris povestiri pana acum in engleza. Daca vreti sa va delectati/sau nu, pun mai jos prima povestire pentru grup, dupa tematica "anger" - de care eu m-am cam indepartat cu gratie. Totate povestirile, alte tuturor celor care sunt de acord bineinteles, vor fi publicate si aici.
Si acum luati o cana de cafea si rabdare, ca urmeaza (din pacate in engleza, si cu greseli):
I can see some blood dripping from his upper lip on his lower lip, making room through the cracks. His whole skin is cracked, I can almost see the flesh under it. The blood is burning over his arid skin. He’s licking his upper lip, but he’s out of saliva, so the blood doesn’t go away. The only thing that happens is his blood smudging his cracked and dry mouth, and his evil teeth. Teeth that bite from inside his cheeks. I want with all my being that he’s got one crack for each and every bruise that he ever gave me.
I scoop my legs under me. It’s cold, the sandstone is cold, and the wall is stinging me. I feel I’m going numb. I can see his snake’s tongue, like a metallic saw, cutting through each piece of innocence I still have left.
I’ve been growing here. At times when kids were going to Dad’s Day fairs, I was home, under the table, shaking, knowing that he would come home and throw an empty bottle at me. He never did. I was hoping he would, and then we could be friends. Some kids at the shelter were saying that that happened with them and their dads. I feel sick. So much trust, so many hopes, so much misery, for nothing. So many childish dreams. The only thing I learnt from him is how to swear. And how to stay still when I just want to hit him so hard that he would ask me to forgive him.
One second, and the shower hose is eating again at my flesh. One second of not paying attention, on the cold tiles. And his bloodshot eyes. I’ve never seen so much hatred in my life. With every day, with every blink of eye, with every drop of air that he sucks, his hatred grows bigger and bigger. Sometimes, when I count my bruises, I wonder how much hatred it takes to suck him in, to make him the Hatred Man. We could learn at him in school and the small girls would know to stay away from him, when they are grown up women. They at least would never marry a Hatred Man and thousands of children would be spared. My leg is aching.
I tried once to drink some washing powder. To clean away whatever’s wrong about me.
He’s shouting at me, and I cannot make myself smaller than this. I would like to be a fly. Stinky, ugly fly that no one cares or bothers about. I can fly over shit. I’ve been in shit for such a long time, that now I want to see how it looks from above. I feel I could yell. Not scream, I’ve done enough of that. Just in my dreams, as to not wake up the soon-to-be Hatred Man.
I wrote my will. It was easy to write, I have nothing to give. I just wrote that I leave all my longing, and all my hopes on my mother’s tomb. Then I got myself an A4 with his face printed on it. I stuck it on my face. And I waited for him.
He came late. I could hear him clearing his throat and spitting in front of the door. I straightened up. He opened the door, stepped inside. I was with my back at the door. He shouted at me, to go. Or face him. He’s smelling of alcohol and whores. I tightened my grip on my mother’s picture. He undid his belt and struck me. Once. Hard, with all his power. I turned, and the picture fell from my hand. He saw it, and he saw his picture on my face. I could feel the world shattering on me. On him. He was sitting in front of me, dumb. I tried to pick up my mother’s picture. He hurried up to get it before me, got tangled up, and fell on the ground. He was crying. With all his Hatred Man heart, with his entire weight, with all his loneliness, all his anger, all his unclosed wounds. And from that moment on, I knew I loved him.
I scoop my legs under me. It’s cold, the sandstone is cold, and the wall is stinging me. I feel I’m going numb. I can see his snake’s tongue, like a metallic saw, cutting through each piece of innocence I still have left.
I’ve been growing here. At times when kids were going to Dad’s Day fairs, I was home, under the table, shaking, knowing that he would come home and throw an empty bottle at me. He never did. I was hoping he would, and then we could be friends. Some kids at the shelter were saying that that happened with them and their dads. I feel sick. So much trust, so many hopes, so much misery, for nothing. So many childish dreams. The only thing I learnt from him is how to swear. And how to stay still when I just want to hit him so hard that he would ask me to forgive him.
One second, and the shower hose is eating again at my flesh. One second of not paying attention, on the cold tiles. And his bloodshot eyes. I’ve never seen so much hatred in my life. With every day, with every blink of eye, with every drop of air that he sucks, his hatred grows bigger and bigger. Sometimes, when I count my bruises, I wonder how much hatred it takes to suck him in, to make him the Hatred Man. We could learn at him in school and the small girls would know to stay away from him, when they are grown up women. They at least would never marry a Hatred Man and thousands of children would be spared. My leg is aching.
I tried once to drink some washing powder. To clean away whatever’s wrong about me.
He’s shouting at me, and I cannot make myself smaller than this. I would like to be a fly. Stinky, ugly fly that no one cares or bothers about. I can fly over shit. I’ve been in shit for such a long time, that now I want to see how it looks from above. I feel I could yell. Not scream, I’ve done enough of that. Just in my dreams, as to not wake up the soon-to-be Hatred Man.
I wrote my will. It was easy to write, I have nothing to give. I just wrote that I leave all my longing, and all my hopes on my mother’s tomb. Then I got myself an A4 with his face printed on it. I stuck it on my face. And I waited for him.
He came late. I could hear him clearing his throat and spitting in front of the door. I straightened up. He opened the door, stepped inside. I was with my back at the door. He shouted at me, to go. Or face him. He’s smelling of alcohol and whores. I tightened my grip on my mother’s picture. He undid his belt and struck me. Once. Hard, with all his power. I turned, and the picture fell from my hand. He saw it, and he saw his picture on my face. I could feel the world shattering on me. On him. He was sitting in front of me, dumb. I tried to pick up my mother’s picture. He hurried up to get it before me, got tangled up, and fell on the ground. He was crying. With all his Hatred Man heart, with his entire weight, with all his loneliness, all his anger, all his unclosed wounds. And from that moment on, I knew I loved him.
Finlanda. Cu "F" de la cotet.
A inceput sa imi placa la nebunie toamna. De cand ma stiu, anotimpul meu preferat a fost iarna. Imediat ce m-am mutat in Finlanda, anotimpul meu preferat a devenit vara. Dar acum..imi place toamna.
Nu am sa intru intr-o divagatie draguta despre frunzele rosii si verzi, despre copacii care parca sunt de aur din cauza soarelui in frunzele galbene, sau despre belsugul de prune la 1.5euro/kg din magazine. Am sa vorbesc despre mersul la cotet.
Ce poti face toamna la cotet? Cam acelasi lucru pe care il faci si vara: mananci, faci sauna, te plimbi prin padure. Pescuiesti. Daca esti norocos, prinzi o stiuca de 2.8kg (asa cum am facut noi weekendul asta). Si in loc de a merge la cules fragi si mure, mergi la cules ciuperci. Chiar ieri la ora de finlandeza am avut propozitia asta: Sa mergi toamna prin padure cu un cos in mana si cizmele de cauciuc in picioare e minunat! Si chiar asa e. Cu 2 cosuri de nuiele, am mers in padure dupa ciuperci si ne-am intors cu cosurile pline. Ca sa vedeti cat de entuziasmati sunt finlandezii de ciuperci, au un verb special, sienestää, care inseamna "a culege ciuperci". Si ca sa va mai faceti inca o idee despre valoarea lor, trebuie sa stiti ca unul din cei mai bogati oameni din Finlanda e un italian care s-a mutat aici, si exporta ciuperci din padure in Italia.
Si intre noi fie vorba, nimic nu se compara cu a veni de afara cu nasul inghetat si sa ajungi in cotet, unde pocnesc mocnit lemnele in soba, semintele de bostan se prajesc cumincioare, si miroase a placinta cu ciuperci proaspat scoasa din cuptor. Iar in timp ce iti scoti din picioare sosetele de lana care ti-au tinut cald in ciubotele de cauciuc, dai cu nasul de navodul intins asa de decor, in care sunt prinse falci uscate de stiuci.
Cine nu a simtit toate astea, nu are dreptul sa spuna ca stie Finlanda.
Nu am sa intru intr-o divagatie draguta despre frunzele rosii si verzi, despre copacii care parca sunt de aur din cauza soarelui in frunzele galbene, sau despre belsugul de prune la 1.5euro/kg din magazine. Am sa vorbesc despre mersul la cotet.
Ce poti face toamna la cotet? Cam acelasi lucru pe care il faci si vara: mananci, faci sauna, te plimbi prin padure. Pescuiesti. Daca esti norocos, prinzi o stiuca de 2.8kg (asa cum am facut noi weekendul asta). Si in loc de a merge la cules fragi si mure, mergi la cules ciuperci. Chiar ieri la ora de finlandeza am avut propozitia asta: Sa mergi toamna prin padure cu un cos in mana si cizmele de cauciuc in picioare e minunat! Si chiar asa e. Cu 2 cosuri de nuiele, am mers in padure dupa ciuperci si ne-am intors cu cosurile pline. Ca sa vedeti cat de entuziasmati sunt finlandezii de ciuperci, au un verb special, sienestää, care inseamna "a culege ciuperci". Si ca sa va mai faceti inca o idee despre valoarea lor, trebuie sa stiti ca unul din cei mai bogati oameni din Finlanda e un italian care s-a mutat aici, si exporta ciuperci din padure in Italia.
Si intre noi fie vorba, nimic nu se compara cu a veni de afara cu nasul inghetat si sa ajungi in cotet, unde pocnesc mocnit lemnele in soba, semintele de bostan se prajesc cumincioare, si miroase a placinta cu ciuperci proaspat scoasa din cuptor. Iar in timp ce iti scoti din picioare sosetele de lana care ti-au tinut cald in ciubotele de cauciuc, dai cu nasul de navodul intins asa de decor, in care sunt prinse falci uscate de stiuci.
Cine nu a simtit toate astea, nu are dreptul sa spuna ca stie Finlanda.
Grecia, musacaua mea draga - III
Partea I
Partea II
Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.
Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?
Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.
Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta? (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.
Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.
Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.
Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.
Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.
Partea II
Absolut fiecare excursie in care mergem trebuie sa aiba un eveniment care sa o faca..interesanta sa zicem. Spre exemplu, acum ceva ani, cand trebuia sa ne intoarcem de undeva de prin Maramures, era sa pierdem trenul spre casa. Alta data, a deraiat Mocanita. Cu alta ocazie, am coborat intr-o halta(gresit, evident), si ne-am trezit intr-un sat cu caini, dar fara locuri de cazare. Si mai era si seara, si nici un tren la orizont. Dar tocmai lucrurile astea sunt lucrurile de care am sa imi amintesc prima oara cand ma gandesc la excursiile trecute. Si bineinteles ca nici mersul in Grecia nu face exceptie. Sau mai bine zis, intorsul in Atena dupa vacanta pe insula.
Am avut avionul inapoi spre Helsinki in ziua de gratie 24 septembrie, asa pe la ora 12. Asa ca am decis sa ne intoarcem din insula Paros seara dinainte, sa fim siguri ca prindem avionul. Miscare desteapta, nu-i asa?
Am ajuns cu barca inapoi in Pireu pe la orele 11 din noapte, cu sarsanalele in spinare, am luat-o hai hui pe strada, sa ajungem la hotel. Nu are rost sa ii spun numele, ca sincer nu vreau sa ii fac reclama. Stanga-mprejur pe strada, hopa pana la semafor, verde la semafor...scraaaaaaaash! Asa a aparut ca magarul din ceata o masina gata sa dea peste mine. Eu, pe verde. Masina, pe rosu. Sebi, injura. Eu, apoape ma ia plansul. Una la mana.
Cu inima in gat, am oprit un taxi, soferita la volan. Tinerica, frumusica, parea de incredere. Buluc in masina, bagajele in portbagaj, ii zicem hotelul unde vrem sa ajungem (conform amicului google, hotelul ar trebui sa fie la vreo 10 minute de mers pe jos).
Tanti: Ce hotel?
Noi: X.
Tanti: Ce adresa?
N: citim adresa de zor.
T: Nu exista asa strada aici!
Noi: ii aratam foaia printata cu rezervarea la hotel.
T o da pe romana: Sebi..ce adresa e asta? (Sebi fiind numele pe care era facuta rezervarea...ca orice rezervare incepe cu numele persoanei ..) Ziceti-mi fratilor ce strada e.
Eu ma intrebam daca e beata, drogata sau chiar proasta.
Dupa alt pingpong de ce adresa e, ca nu exista, ne dam jos din masina. Si urcam in alt taxi.
Alt taxi, alta poveste. Nene din tipul celor cu lant gros la gat, nevasta care tremura acasa cand vine el de la munca, si sta cu berea pe burta la teveu. Nene nu porneste masina de taxat, noi nu zicem nimic (si noi, flori de primavara in ale mersului cu taxiul). In schimb, nene stie unde e hotelul, o ia frumusel pe strazi. La un colt de strada vede un tip care astepta dumnezeu stie ce, opreste masina, il ia si pe el. Eu m-am speriat, l-am intrebat pe Sebi ce se intampla si am inceput sa imi fac rugaciunea. Am ajuns la hotel. Aici, alta poveste.
Nene: 7 euro.
Noi: Cat?! (in minte: pai acum 2 saptamani am dat 6 euro pe 25 minute de taxi, nu pe 5 minute ca acuma..)
Nene: 7 euro
Noi: Nu se poate. Cat arata masina de taxat?
Nene: Pai taxiul, plus taxa de extra bagaj (da, o geanta mica de cabina si un rucsac. Asta da extrabagaj!)
Noi: Si masina cat arata?
Nene: 5 euro, plus 2 euro taxa.
Sebi: Fac poza la numar, nu are cum sa fie atat.
Nene se tine tare pe pozitii, sta mandru ca un paun langa masina. Dupa care, vede ca noi tot nu vrem sa platim atata, incepe sa ne injure, si ne injura, se enerveaza, si pleaca scraaaaaaaaaaaash cu pasagerul langa el. Eu nu stiu daca sa rad sau sa ma enervez. A doua la mana.
Macar am ajuns la hotel, e cineva la receptie, ne zice unde e camera. La demisol. Eh, camera a fost alta poveste. Asa camera cu luminite multicolore pe tavan, perete transparent la baie(din "caramizi" din alea de sticla transparente), asa perdele rosii ce-am vazut, asa jacuzzi ce era in camera...m-am simtit ca pretty woman inainte sa il cunoasca pe Richard Gere. Dupa socul initial, a inceput sa imi para rau ca nu aveam la mine lenjerie care sa fie la nivelul camerei si asteptarilor camerei. Ca sa nu mai spun ca erau oglinzi peste tot. Really, not my style. Dar daca va intereseaza, pot sa va dau datele de contact ale hotelului. A treia la mana.
Dar ce a pus capac la toate a fost ca din Pireu pana la aeroport am schimbat vreo 3 trenuri, si am ajuns la aeroport la limita. Adica, dupa ce s-a inchis ghiseul de checkin. Venind dintr-o tara nordica, ne-am revoltat. Trebuia sa se inchida la 11.20, si era 11.16 si era inchis. Slava domnului ca am venit dintr-o tara nordica unde daca zice ca magazinul e deschis pana la 8, atunci la 8 fara 2 minute inca poti intra in magazin. Numai asa am avut tupeu de am reusit sa ne facem checkinul.
Per total, ce sa zic. O excursie pe cinste.