Am fost si acasa, dupa vreo 9 luni. Ce am vazut? Familie vesela, prieteni exact cum imi era dor de ei, oameni tristi pe strazi, pufuleti, multi pufuleti, citronada, bunici mult mai batrani decat imi aminteam eu ca sunt, mormantul lui tataia(are o vedere la Prut, ceva de invidiat), un notar nesimtit care in loc sa se uite cand semnez ce aveam de semnat s-a tinut de comentarii sexiste, un alt notar simtit, o secretara acra, alta secretara draguta, o tipa la un studio foto cu fundul in sus. Aritmetic vorbind, am iesit pe plus.
Cel mai interesant mi se pare ca abia atunci cand sunt acasa imi dau seama cat de mult mi-a fost dor de "acasa" si de faptul ca nu as putea sa ma intorc de tot "acasa". Banuiesc ca toti cei care sunt plecati simt cum li se umple inima de bucurie cand isi dau seama ca mai au 20 minute si aterizeaza in orasul lui.
Chiar daca mergi cu un harb spre Iasi, si la decolare cade bucata aia care desparte clasa business de economic. Incepi sa te uiti pe geam, uite dreptunghiurile cultivate, uite un rau, un deal, si parca deja miroase a "acasa". Nu ai rabdare sa faci nimic. Iti pocnesti degetele sau bati din picior, si vrei sa cobori cat mai repede(dar nu foarte repede, si nu in alta parte decat pe pista). Te uiti cu dor pe geam si vezi aeroportul. Desfaci centura, sari de pe scaun. Incerci sa cobori printre primii, si iti dai seama ca nu i-ai anuntat pe ai tai ca are avionul intarziere. Te uiti, poate ii vezi pe ai tai. Si vrei sa iti aduca bagajul mai repede, sa mergi la ei. Sa te ia in brate. Deschizi usa, te uiti speriat ca dupa prima zi de scoala, si cand ii gasesti te arunci in bratele lor. Nu conteaza ca te-ai certat cu ei, nu conteaza ca esti obosit si transpirat, vrei doar sa ii strangi in brate si o faci pe ironicul sa nu te podideasca plansul. Si apoi incepi sa povestesti, cand de fapt tu vrei sa ii auzi pe ei cum vorbesc. Pur si simplu pentru ca iti era dor tare-tare de ei.
Si zilele trec, si simti ca vrei sa intinzi timpul, desi mai ai o saptamana intreaga, si fugi in stanga si dreapta, iar intre picaturi ii mai iei pe ai tai in brate. Apoi vine ziua in care iti faci bagajul, si te uiti mai mult in jos, pentru ca altfel iti vine sa plangi. Si iar esti ironic si faci misto, doar ca sa nu plangi. Te urci in avion si speri ca se intampla ceva si se anuleaza zborul. Apoi vezi turnul de control, faci cu mana, cauti Palatul Culturii, gasesti biserica Sf Tereza si pana sa iti dai seama care e blocul tau, deja ai ajuns in nori.
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
(Marin Sorescu)
Showing posts with label iasi. Show all posts
Showing posts with label iasi. Show all posts
Aventuri cu si despre pasapoarte
Pasaportul meu urmeaza sa expire in august. Dar sunt unele tari in care nu ai voie sa intri daca pasaportul iti expira in mai putin de 6 luni de la data in care pui piciorul pe pamantul tarii respective. Asa ca am luat decizia mareata ca in mai sa imi depun actele pentru minunatul nou pasaport.
Nu am sa zic nimic de faptul ca singurul pasaport pe care ti-l poti face e cel biometric. Sau ca trebuie sa imi ia amprentele pentru indispensabilul act de identitate. Eu stiam ca doar infractorilor li se ia amprenta, dar daca stau si ma gandesc bine, si eu sunt un infractor. Am luat o pruna de pe taraba din Piata Nicolina cand aveam vreo 5 ani. Deci nu am ce comenta aici, doar sa ma bucur ca nu m-au trimis la scoala de corectie.
In alta ordine de idei, prima oara cand mi-am facut pasaport a fost in anul de gratie 2005, inainte de a merge intr-o excursie cu autocarul prin Europa. Atunci m-am trezit la ora 3 dimineata, a venit Sebi si am mers impreuna cu masina in Copou, mi-am trecut frumos numele pe lista (fir-ar ei de batrani care veneau de pe la 1 noaptea sau ceva, ca din cauza lor trebuia sa vin si eu devreme - la 3 dimineata am fost cam a 5a pe lista). Asa, intors la masina si dormit pe apucate vreo 3 ore, timp in care parul mi s-a facut ciucuri, rimelul pe care il intinsesem cu mestesug mi s-a intins pe fata, si nici nu aveam lapte de cocos la mine sa imi dau de riduri. In fine, la un 8 sau 9 dimineata am ajuns si eu sa imi depun dosarul.
Insa 2010 e anul schimbarilor. De data asta iti poti face programare. Si nu oricum, ci poti da un telefon sau poti trimite mail sa iti rezervi un timp. Informatii aici. Asa ca ieri, din exces de zel, am trimis un mail sa ma programez pe 7 mai. M-am gandit ca sa evit aglomeratia si sa nu ma trezesc ca nu ma pot programa atunci. Promptitudinea raspunsului m-a mirat. Am primit un mail acum dimineata in care mi se spunea asa
E putin cam devreme pt. o programare pe 7 mai.
Dupa care mi s-a confirmat ce cerusem. O sa trec peste observatia binevoitoare ca e prea devreme, ca nu mi s-a zis nici buna ziua, nici cu respect si o sa fiu fericita ca nu mai dorm prin masina sa nu imi pierd randul la pasapoarte...
Nu am sa zic nimic de faptul ca singurul pasaport pe care ti-l poti face e cel biometric. Sau ca trebuie sa imi ia amprentele pentru indispensabilul act de identitate. Eu stiam ca doar infractorilor li se ia amprenta, dar daca stau si ma gandesc bine, si eu sunt un infractor. Am luat o pruna de pe taraba din Piata Nicolina cand aveam vreo 5 ani. Deci nu am ce comenta aici, doar sa ma bucur ca nu m-au trimis la scoala de corectie.
In alta ordine de idei, prima oara cand mi-am facut pasaport a fost in anul de gratie 2005, inainte de a merge intr-o excursie cu autocarul prin Europa. Atunci m-am trezit la ora 3 dimineata, a venit Sebi si am mers impreuna cu masina in Copou, mi-am trecut frumos numele pe lista (fir-ar ei de batrani care veneau de pe la 1 noaptea sau ceva, ca din cauza lor trebuia sa vin si eu devreme - la 3 dimineata am fost cam a 5a pe lista). Asa, intors la masina si dormit pe apucate vreo 3 ore, timp in care parul mi s-a facut ciucuri, rimelul pe care il intinsesem cu mestesug mi s-a intins pe fata, si nici nu aveam lapte de cocos la mine sa imi dau de riduri. In fine, la un 8 sau 9 dimineata am ajuns si eu sa imi depun dosarul.
Insa 2010 e anul schimbarilor. De data asta iti poti face programare. Si nu oricum, ci poti da un telefon sau poti trimite mail sa iti rezervi un timp. Informatii aici. Asa ca ieri, din exces de zel, am trimis un mail sa ma programez pe 7 mai. M-am gandit ca sa evit aglomeratia si sa nu ma trezesc ca nu ma pot programa atunci. Promptitudinea raspunsului m-a mirat. Am primit un mail acum dimineata in care mi se spunea asa
E putin cam devreme pt. o programare pe 7 mai.
Dupa care mi s-a confirmat ce cerusem. O sa trec peste observatia binevoitoare ca e prea devreme, ca nu mi s-a zis nici buna ziua, nici cu respect si o sa fiu fericita ca nu mai dorm prin masina sa nu imi pierd randul la pasapoarte...
