Deocamdata planul e ca sambata sa merg voioasa sa pozez pentru un magazin cu haine vintage. Adica ma imbrac frumos in haine din anii 50, primesc niste machiaj, si stau si rad la poze. Ca sa fiu sincera, abia astept.
Prima mea tentativa in ale hlizitului la camera dupa indicatii artistice a fost la sfarsitul lui 2008, cand am fost vrajitoarea cea rea intr-o serie care se chema Angels. Din recuzita: ochi smokey, buze negre, par tapat, fata alba, ca orice vrajitoare care se respecta. Nu va doresc sa vedeti poza inainte de culcare.
Mi-ar placea sa existe un magazin/sit/revista/etc unde sa fie acceptate si oame normale sa pozeze. Eu m-am cam saturat de tanti 2 la kg pe care le vad in reviste si care ma fac sa ma simt grasa, urata si plina de celulita.
A, si dupa ce m-am inscris la treaba cu vintageul, am primit o intrebare daca vreau sa mai pozez. Daca tot e criza in lume, o fi momentul sa imi schimb cariera acuma?
Showing posts with label tu cu tine. Show all posts
Showing posts with label tu cu tine. Show all posts
Cum m-am distrat la "English writers' club"
Cum sa ma distrez? Dupa cateva luni in care mi-am tot promis ca merg acolo, sa vad cu ce se mananca, ce se mai scrie, daca indraznesc sa deschid pliscul sa produc si eu perlele mele, am ajuns in sfarsit azi.
Adresa - intr-o cladire a facultatii.
Am urcat cu drag si spor cele 6 etaje, emotionata ca o scolarita in prima zi din clasa 1. Am luat-o frumusel pe un coridor gresit, nu am gasit clasa 37. Am facut un backtracking in plan (tot frumusel), am luat-o pe alt coridor. Daca eram soarece si eram intr-un labirint, cu siguranta ca branza care ma astepta la iesire devenea mai mult decat trufanda mucegaita. Intr-un sfarsit, am ajuns: mareata clasa 37.
Am simtit cum se deschide vazduhul inaintea mea, si usa se deschide magic. Numai am simtit, ca usa era inchisa bine si nu se auzea nimic dinauntru. Am apasat pe clanta. Am deschis. Inauntru vreo 5 oameni, fiecare cu foaia lui in fata, care mai de care cu privirea mai pierduta. Pai era clar ca ala e clubul, si eu i-am prins in momentul creatiei. Cu o urma de voce am zis totusi sa intreb daca e ce caut eu. Nu era. Era un test la engleza.
6.30 punct. Nici o miscare in legatura cu clubul meu. Mi-am luat sarsanaua si am plecat acasa. Vorba reclamei: no lasa tu, ca se trage si saptamana viitoare. In cazul meu, peste 2 saptamani. Acuma hai liniste, ca sa creez ceva pana atunci.
Adresa - intr-o cladire a facultatii.
Am urcat cu drag si spor cele 6 etaje, emotionata ca o scolarita in prima zi din clasa 1. Am luat-o frumusel pe un coridor gresit, nu am gasit clasa 37. Am facut un backtracking in plan (tot frumusel), am luat-o pe alt coridor. Daca eram soarece si eram intr-un labirint, cu siguranta ca branza care ma astepta la iesire devenea mai mult decat trufanda mucegaita. Intr-un sfarsit, am ajuns: mareata clasa 37.
Am simtit cum se deschide vazduhul inaintea mea, si usa se deschide magic. Numai am simtit, ca usa era inchisa bine si nu se auzea nimic dinauntru. Am apasat pe clanta. Am deschis. Inauntru vreo 5 oameni, fiecare cu foaia lui in fata, care mai de care cu privirea mai pierduta. Pai era clar ca ala e clubul, si eu i-am prins in momentul creatiei. Cu o urma de voce am zis totusi sa intreb daca e ce caut eu. Nu era. Era un test la engleza.
6.30 punct. Nici o miscare in legatura cu clubul meu. Mi-am luat sarsanaua si am plecat acasa. Vorba reclamei: no lasa tu, ca se trage si saptamana viitoare. In cazul meu, peste 2 saptamani. Acuma hai liniste, ca sa creez ceva pana atunci.
O intrebare de inceput de saptamana
Am mers ieri la biblioteca. Am stat 2 ore, in sectiunea in care nu are voie sa se auda nici musca. Si am meditat de zor la o intrebare pe care am gasit-o intr-o revista. Stiu, suna cheesy, dar s-a meritat din plin.
Aud multi oameni (pe mine in primul rand, ca paduchele in frunte), care se plang ca aia nu merge, cealalta nu merge, ca iarba e prea galbena, ca cerul e prea cenusiu. Si intrebarea asta m-a facut sa imi dau seama exact care e dom'le problema. Ce e rau. Dar si mai important, sa ma gandesc cum sa fac sa fie bine.
Rezultatul? Dimineata m-am trezit binedispusa, si parca simt ca totul intra intr-un fagas normal si ma umple de liniste si excitement, exact ceea ce imi lipsea.
Pentru curiosi, intrebarea era:
Aud multi oameni (pe mine in primul rand, ca paduchele in frunte), care se plang ca aia nu merge, cealalta nu merge, ca iarba e prea galbena, ca cerul e prea cenusiu. Si intrebarea asta m-a facut sa imi dau seama exact care e dom'le problema. Ce e rau. Dar si mai important, sa ma gandesc cum sa fac sa fie bine.
Rezultatul? Dimineata m-am trezit binedispusa, si parca simt ca totul intra intr-un fagas normal si ma umple de liniste si excitement, exact ceea ce imi lipsea.
Pentru curiosi, intrebarea era:
Care sunt lucrurile care te demoralizeaza? Ce poti face sa le indrepti? Normal, cu deadlineul aferent.
E uimitor ca uneori solutii foarte simple de genul "cumparat fond de ten nou" pot rezolva probleme mari de genul "nu prea o duc bine cu increderea in mine". Nu ma intrebati rationamentul din spatele conexiunii...