Cum m-am distrat la "English writers' club"

Cum sa ma distrez? Dupa cateva luni in care mi-am tot promis ca merg acolo, sa vad cu ce se mananca, ce se mai scrie, daca indraznesc sa deschid pliscul sa produc si eu perlele mele, am ajuns in sfarsit azi.
Adresa - intr-o cladire a facultatii.

Am urcat cu drag si spor cele 6 etaje, emotionata ca o scolarita in prima zi din clasa 1. Am luat-o frumusel pe un coridor gresit, nu am gasit clasa 37. Am facut un backtracking in plan (tot frumusel), am luat-o pe alt coridor. Daca eram soarece si eram intr-un labirint, cu siguranta ca branza care ma astepta la iesire devenea mai mult decat trufanda mucegaita. Intr-un sfarsit, am ajuns: mareata clasa 37.

Am simtit cum se deschide vazduhul inaintea mea, si usa se deschide magic. Numai am simtit, ca usa era inchisa bine si nu se auzea nimic dinauntru. Am apasat pe clanta. Am deschis. Inauntru vreo 5 oameni, fiecare cu foaia lui in fata, care mai de care cu privirea mai pierduta. Pai era clar ca ala e clubul, si eu i-am prins in momentul creatiei. Cu o urma de voce am zis totusi sa intreb daca e ce caut eu. Nu era.  Era un test la engleza.

6.30 punct. Nici o miscare in legatura cu clubul  meu. Mi-am luat sarsanaua si am plecat acasa. Vorba reclamei: no lasa tu, ca se trage si saptamana viitoare.  In cazul meu, peste 2 saptamani. Acuma hai liniste, ca sa creez ceva pana atunci.