Filantropica..aproape cu acte in regula

Muraturile sunt in borcan, painea la facut, asa ca pot sa va povestesc ce mi s-a intamplat azi. Si musai sa vad zic, ca am avut o impresie de deja-vu mai ceva ca adevaratele deja-vu-uri ale mele.

Ieseam din gara, sa merg spre Kamppi la autobuz. De obicei la gara e ameteala mare, sunt multi oameni, de toate felurile. Care mai de care cu bagaje, care mai de care fuga dupa tren, fuga dupa autobuz si tot asa. Si mai e si o statie de taxi. Tot la gara vin si autobuzele dinspre aeroport.

Deci ieseam din gara, mergeam cu pasi repezi. Cand aud o voce firava: Do you speak english? Un nenisor care imi ajungea pana la umar, infofolit intr-un palton, putin par pe cap. Arata ca un veritabil om de afaceri. Curatel. Numai ca nu prea avea tupeu. Eu "spic inglish", cum sa nu spic? Asa ca a urmat dialogul in engleza.

Eu: Pot sa va ajut cu ceva?
Nenisor: Tocmai am venit de la Manchester. (moment in care eu detectez un foarte slab accent englezesc. slab, dar straduit). Masina mea...blablabla ceva ce nu am inteles....masina...iar bla blabla ceva ce nu am auzit deloc....asa ca masina mea...si iar ceva zis repede si cu tonul foarte coborat.Puteti sa imi imprumutati 2 euro?

In clipa asta mi-a venit sa rad. Mai, dar nitzica originalitate, nimic?! Am vazut si eu filmul ala.

Asa, sfat gratis din partea mea in cazul in care oamenii astia ajung sa imi citeasca blogul: Nenisorilor, daca tot faceti o treaba, macar face-ti-o ca lumea: nu ziceti ca sunteti din Manchester daca nu aveti accent, daca vreti sa pareti oameni de afaceri macar fiti mai siguri pe voi, mai hotarati si vorbiti dom'le mai tare si cu tupeu. Ca doar nu sunteti la cersit, nu?