La rascruce de obisnuinte

Stiti filmele alea hollywood-iene care incep cu o frunza zburata de vant, din centrul ecranului pe o strada, pana se prinde undeva in colt dreapta in parul unei fete, si apoi fata apare in prim plan si descoperim ca de fapt e la rochie sic, sau costum office, are tocuri in picioare si se grabeste sa ajunga la munca, cu escala la cafeneaua din colt unde toata lumea stie ce o sa comande? Normal, e fata cea mai polished din toata strada, cu cel mai frumos zambet, si cel mai fara celulita fund. Si are o esarfa colorata, fluturata de vant, si soarele straluceste.

Eh, cam asa m-am simti eu dimineata. Cu multe aproximari, am putea zice ca asa am fost eu dimineata. Nu am mancat, desi de obicei mananc, am iesit pe alta iesire de la metro, m-am imbracat cum poate in mod normal nu m-as imbraca, m-am simtit proaspata si frumoasa fara machiaj si pentru prima oara in viata mea, m-am oprit, inainte de a ajunge la munca, la Wayne's Coffee si mi-am luat un caffe latte cu sirop de alune. Bausem ultima oara acum vreo 2-3 ani, si imi aduceam aminte ca imi place, dar cumva pana acum nu am avut timp in nici o dimineata sa imi iau.

Rutina ne omoara. Nu lasa loc de sentimente noi, nu lasa loc de creativitate si nu lasa loc de implinire. Rutina e "safe", nu trebuie sa te gandesti deloc la ce e in jurul tau. Nu te lasa sa observi culorile cladirilor, sa observi oamenii din jurul tau, bucatile de gheata care cad de pe acoperisuri, un magazin nou care s-a deschis pe drum. Rutina ne tine cu ochii in pavaj, pavajul e la fel si viata noastra pare la fel zi de zi.

Avem calculatoare pentru gandirea mecanica. Hai sa ne intoarcem la a fi oameni si sa dam rutina la gunoi, din cand in cand.