Probabil ca sunt la varsta cand ar trebui sa am/fac un copil. Mama la varsta mea - poza cu prunc in brate. Bunica la varsta mea - si ea cu trenuletul de copii in jurul ei. Cealalta bunica la varsta mea - scutecele de carpa intr-o mana, batul de lemn de amestecat scutecele din cazanul la fiert, in alta mana. De unde am tras eu concluzia ca a avea un copil nu e o chestie genetica. Deci trebuie sa se intample altfel, nu o sa vina de la sine, mai ales ca nu mi-e clar daca berzele mai livreaza ceva zilele astea. Cred ca madamele de la posta isi pastreaza partea leului din colete.
Si cand ma gandeam la lucrurile astea, alarma ceasului (biologic) ar fi trebuit probabil sa sune. Am prietene in jurul meu care au asa o luminita in ochi, de cand isi cumpara haine de la raionul de burtici. Sclipirea aia, si tenul ala atat de curat nu am putut sa le obtin cu toate cremele si mastile cu picioare de furnici din lume. M-am uitat la ele, m-am uitat la mine si nada, zilch, zero pang cum ca ar trebui sa particip si eu la cresterea demografica.
Ma gandesc sa fiu matusa eterna: care se joaca cu copiii altora, le face cadouri, dar cand incep sa tipe sa ii returnez gratios catre mamele deja alarmate, cu beberonul pregatit si servetul pe umar sa le rezolve coliciul. Dar pana sa ma dezmeticesc eu daca vreau sa fiu matusa sau nu, deja urmatoarea generatie (ma refer la cele de 12 - 15 ani), deja au inceput sa arunce papusile intr-un colt si sa cante cantece de leagan la papusi cu ochi si care au nevoie sa le fie schimbat pampersul.
Pare ca ceva, undeva, a mers gresit: mamele si bunicile si strabunicile noastre si-au facut datoria din timp, noi am stat pe tusa sa ne realizam profesional ca sa purtam sacou si fusta creion, si intre timp urmatoarea cohorta de copile s-a apucat sa incaseze alocatie din taxele platite de generatia de heirupiste corporatiste. Ce urmeaza?
Si cand ma gandeam la lucrurile astea, alarma ceasului (biologic) ar fi trebuit probabil sa sune. Am prietene in jurul meu care au asa o luminita in ochi, de cand isi cumpara haine de la raionul de burtici. Sclipirea aia, si tenul ala atat de curat nu am putut sa le obtin cu toate cremele si mastile cu picioare de furnici din lume. M-am uitat la ele, m-am uitat la mine si nada, zilch, zero pang cum ca ar trebui sa particip si eu la cresterea demografica.
Ma gandesc sa fiu matusa eterna: care se joaca cu copiii altora, le face cadouri, dar cand incep sa tipe sa ii returnez gratios catre mamele deja alarmate, cu beberonul pregatit si servetul pe umar sa le rezolve coliciul. Dar pana sa ma dezmeticesc eu daca vreau sa fiu matusa sau nu, deja urmatoarea generatie (ma refer la cele de 12 - 15 ani), deja au inceput sa arunce papusile intr-un colt si sa cante cantece de leagan la papusi cu ochi si care au nevoie sa le fie schimbat pampersul.
Pare ca ceva, undeva, a mers gresit: mamele si bunicile si strabunicile noastre si-au facut datoria din timp, noi am stat pe tusa sa ne realizam profesional ca sa purtam sacou si fusta creion, si intre timp urmatoarea cohorta de copile s-a apucat sa incaseze alocatie din taxele platite de generatia de heirupiste corporatiste. Ce urmeaza?
1 comentarii:
Cred ca trebuie sa fii si pregatit psihic pentru asta, sa-ti doresti tu, nu pentru ca vezi la cei din jur. Unii(si eu?) inca mai vor sa copilareasca :)
Post a Comment