A-nceput de ceva saptamani sa ninga. Cate-un fulg, deloc n-a stat. Si asa am ajuns cu tara impodobita, ca o cutie mare plina cu inghetata de vanilie, in care am mai dat slurp-slurp cu lingura si am mai denivelat-o pe ici pe colo.
Fulgii danseaza in vazduh si masinile si autobuzele asteapta cuminti, in lungi si dragute coloane, stand la caldurica sub patura de zapada care se aseaza peste ele. Oamenii sunt ca niste omuleti de turta dulce pudrati din plin cu zahar. Eu scot limba sa degust din miile de stelute inghetate care se fugaresc prin aer, in timp ce ma plimb din statie in statie si incerc sa numar degetele care nu mi-au inghetat deja. De dupa autostrada, natura fermecata se mandreste cu haina ei sclipitoare de nea si veveritele dorm cocotate pe mormanul de alune adunate de la turisti in vara. Copii cu obrajii durdulii ca doua mere rosii se zmotocesc intre ei cu zapada, sa se bucure din plin de minunea alba care ne inconjoara.
E vineri dupa amiaza, si suntem toti fericiti, dupa o saptamana de munca, impotmoliti in marea de frumos.
0 comentarii:
Post a Comment