- Ia zî tu măi țâcă, ci vrei sî ti faci când ti faci mari? Ia spuni, ti faci tu doctoră? Sau mai bine ti faci învățătoari, sâ vii la tataia ași în sat, sâ predai? Sâ fii tu șea mai frumoasâ învățâtoari, șî mai năltuțâ dicât asta a lu' Coșean care e acum la școalâ?
- Nu, tataie, eu ma fac avocat.
- Da și fași un avocat dragu lu tataia?
Ai doar vreo 5 ani, habar nu ai ce face un avocat, dar stii deja ca invatator nu e rentabil. Stii ca tot ai pus firmituri de pufuleti pe scaun la invatoare, si nu vrei sa patesti si tu la fel. Pe la alte clase ai auzit ca unii au mai pus pioneze. Dar de avocat nu ai auzit nimic rau pana acum. E nenea ala imbracat frumos care salveaza situatia prin filme. Tataia e trist ca nu mergi in sat la el, dar asta e, tu esti convins ca avocat te faci. Te doare sufletul ca nu il faci fericit pe tataia, dar nu ai ce face.
Mai trece ceva timp, mai dai pe la liceu - ala cotat mai bun, ca la asa comoara de copil, parintii nu se asteapta mai putin. Treci prin liceu ca gascanul pe canal, mai agati pe ici-pe colo cate un 5, dar lasa ba frate ca se aranjeaza, pentru ca tie nu iti trebuie matematica, fizica sau filozofie. Intre timp te-ai hotarat sa fii doctor, asa ca te concentrezi pe ce te intereseaza ca sa intri la admitere. Muncesti pe branci vara dinaintea examenului, mai inchizi telefonul in nas astora inconstienti care te cheama la o terasa. Dai la arhitectura. Treci de admitere, dupa un an iti dai seama ca nu asta iti doresti. Te apuci de altceva. De exemplu, textile pielarie. Si parintii astia tipa ca habar nu au ce talentat esti tu la facut tighele, si vor sa stea in calea visurilor tale. Nu-ti place nici la textile, dar nu sufli o vorba si iei niste cursuri extra de robotica. Ai citit tu undeva ca-i misto. Tot timpul asta te stresezi, iti cauti locul in lumea asta, iti cauti nisa in care sa devii cel mai bun, care sa se plieze pe ce stii tu, pe ce vrei tu sa faci. Habar nu ai ce vrei sa faci, dar incerci sa descoperi. Te lupti cu toti care par sa iti stea in cale. Cheltui energie.
Din cand in cand, cate-o ruda iti mai face un reality check: Si, cum merge? Ce vrei sa te faci dupa ce termini? Expui cu ardoare ultima directie in care vrei sa o iei. Ruda se uita cu ochi mari, nu prea pricepe ce spui, asa ca mai cheltui niste energie sa o convingi.
Si dupa ce te chinui atat sa iti gasesti drumul, sa vezi ce te faci cand te faci mare, ajungi la un autobuz ca asta de mai jos:
Cica "atunci cand o sa fim mari, noi toti o sa devenim pensionari". Daca raspunsul e asa simplu, de ce ne batem capul atatia ani cu intrebarea?
0 comentarii:
Post a Comment