Ganduri dupa ciocolata

Craciun fericit si sper ca nu ati mancat prea multa ciocolata, asa cum am facut eu si m-am apucat sa scriu prostii.

Am vazut ieri, mai pe sarite, ca dureaza 140+ minute, Eat Pray Love. Eu citisem cartea, si abia asteptam sa vad si filmul. Mi-a placut ideea principala, si ce o "coordona" pe tipa, motorasul ei intern. Dar filmul in sine, pentru mine, a fost un pic cam slabut. Vorba aia, vine lupu', vine lupu', si dupa aia lupu' deja nu mai e interesant.

Ce vreau sa zic de fapt e ca fiecare are eat-pray-love-ul lui, si e foarte posibil ca celor din jur sa li se para total aiurea, fara intriga, fara nimic, mult prea lung si nesarat si nepiperat. Dar atat timp cat tu esti cu motorasul tau, si faci dreapta-mprejur sa ajungi la ce iti doresti, nu ar trebui sa conteze ce cred ceilalti. Ce, Julia Roberts s-a sinchisit ca m-a tinut pe mine 2 ore si ceva pe canapea in timp ce incerca sa isi gaseasca sensul ei in viata?

Deci de-acum inainte, eu cand vreau sa ma scobesc in nas, ma scobesc in nas. Cam asta e varianta mea de draft pentru setul de "rezolutii".