Jurnal de calatorie, partea 2 si sfarsit

Am tot fugit din dreapta in stanga zilele astea. De la snitele la cofetariile alea roz de le gasesti prin toata Viena, de la biserica Sf Stefan la strazile inguste de prin orasul vechi. Si nu am fi fugit noi asa de mult, dar ne-am ratacit de multe ori. Am vazut si una din casele in care a locuit Mozart, si am aflat si ca a fost inserat intr-un tablou de nunta de prin Schonbrunn, ca pana sa fie gata tabloul, micul Mozart a devenit celebru(la vremea nuntii era datat 4 ani, vaccinat si cu peruca).

Schonbrunn-ul mi-a demonstrat ca as putea trai intr-un palat. Numai sa nu ma puna nimeni sa matur in toate camerele, ca sigur daca ai un catel(cum avem noi la casa parinteasca), s-ar umple covoarele alea persane de par, ceva de speriat. Mi-au placut si gradinile, si gradina zoologica cu panda, hipopotami, elefanti, spectacol cu foci soldat cu murarea pana la piele a unor spectatori, pinguini, zebre, maimute, ursi, si lista poate continua. Mi-au placut si labirinturile, si strudel show, si mi-e ciuda ca nu am avut mai mult timp. Dar lasa, e bine ca am avut timp sa stau cu picioarele la soare in gradina palatului imperial si sa ma minunez cum un descurcaret ciocolatiu de-al nostru a facut rost de o bucata de paine de la niste tineri la picnic, si a mai cerut dupa aia, cu indicatii pretioase cu degetul aratator, si 2 bucati de carnati. El sa fie sanatos.

Tot in pas rapid am ajuns la un concert aniversar, de 25 de ani de existenta a orchestrei Mozart, care ne-a incantat cu diverse bucati cunoscute(si de prin Figaro, de exemplu). Pentru  mine erau cunoscute la nivel de ureche muzicala, ca habar nu am cum se cheama. Asta a fost singurul concert unde mi-a parut rau ca nu am libret, sa mai ascult si eu acasa ce s-a cantat. Concertul a fost in Golden Hall, o sala unde e sustinut concertul de anul nou, transmis "pe viu" pe la toate televiziunile. Si mai e si sala pentru care oamenii platesc doar sa o vada. Da, e acoperita cu aur. Nu, nu am zgariat peretii sa imi iau "amintire".

Si daca vreti detalii cu privire la peripetii (de genul ramas zalog in restaurant ca nu aveam bani sa platim mancarea, sau admirat cimitirul in timp ce luam tramvaiul aiurea, nu spre centru, sau aventuri la tourist office), trebuie sa pregatiti o sticla de vin. Ca fara aia nu povestesc.