Sarumana, mamaie!

In ultima vreme(mai exact weekendul trecut, ca saptamana asta am lenevit) am fost implicata intr-un eveniment la o casa de batrani. E vreme de criza, trebuie sa ne asiguram cazare pe mai tarziu, nu?

Ideea era sa mergem sa facem niste crini de hartie, iar a doua zi, la Granny Hugs, babutele si babutii sa ofere cate un crin celui/celei pe care il/o imbratiseaza. Am mers la o casa de batrani care se cheama Sofia, si am inteles ca e una scumpisoara pe aici.

E interesant sa vezi batranii ca pe niste *oameni*. Batranii si batranele din viata mea ocupa cumva rangul de persoane care au facut X sau Y si acum ma bat la cap cu chestii. Ca li se pare lor ca stiu tot. Sau am mai percutat conceptia ca ar fi niste oameni care oricum nu mai au mult de trait, deci ce conteaza? Dar ia ghici surpriza: oamenii astia au si ei sentimente, au trait o viata cum numai in filme mai auzi. Mi-a parut rau ca eu nu vorbesc finlandeza incat sa ma conversez cu ei.

Ca sa dau un exemplu: vineri seara ne-a plimbat cu vaporasul(construit de el!) un tinerel de la casa de batrani, care are 74 de ani. Omul asta a construit un vapor, cu fratele lui, si au plecat de capul lor in Spania cu vaporul respectiv. 4 luni pe mare. Ia ziceti, cati dintre voi ar avea tupeul sa foloseasca in chestiuni de viata si moarte o chestie pe care o faceti voi personal cu manusitele  voastre? Si "batranul" asta vorbea o engleza impecabila.

In concluzie, lor nu le-a taiat nimeni 25% din nimic.