Confesiunile unui om cu cearcane

Vrrrrrum, prrrraaaaam, nino, nino, nino, vrrrrrr, hrasshti, hrashti..

Cam asta am auzit eu azi-noapte. Si nu pentru ca as fi avut niste vecini nebunatici, ci pentru ca azi noapte a venit masinuta sa ia muntii de zapada din fata blocului. Miscarea mi se pare desteapta, pentru ca acum s-a mai racit un pic, si numa' bine e apa in stare solida si o pot lua usor. De cand cu valurile astea de frig si caldura, cu -10 azi si +2 maine, sigur in vreo 2 zile s-ar fi topit icebergul si iar ar fi trebuit sa plec de acasa incaltata cu ciubote.

Ceea ce nu mi s-a parut o miscare desteapta e ca m-am spalat in urechi de curand. Nu am putut sa pun geana pe geana toata noaptea. M-am uitat pe pereti la spectacolul de luminite de la masina, am ascultat simfonia rotilor, scrasnetelor, haraiturilor si am sperat ca macar stau pana dimineata, sa ia toata zapada, sa nu se mai intoarca si maine.

1 comentarii:

Anca said...

de vis :D

Post a Comment