Si fusei in deal la targ

S-a anuntat prin Metro (prin ziarul Metro adica), cu trompete si font bolduit, scris mare, cum ca weekendul 15-16.01 ar fi un weekend de capatai pentru demoazelele si demozeii care urmeaza sa isi puna pirostriile. Cu alte cuvinte, fu targul de nunti, cica cel mai cel din toata Finlanda.

Si am mers.

M-am trezit dimineata, mi-am pus felii de castravete pe ochi, sa pot sa vad bine toate ofertele si am plecat nemachiata de-acasa, ca daca o sa probez rochii, sa nu imi puna batista in cap, sa nu le murdaresc rochia. Nu stiu cum e pe la voi, dar aici asa e moda: daca mergi sa probezi rochii de mireasa, si esti machiata (sau machiat), iti pune o batista in cap, care e atat de mare incat iti acopera toata fata. Apoi tragi rochia pe cap, si batista aia functioneaza gratios ca o zona de frontiera pe care machiajul nu o trece.

Si m-am dus la targ, cu desaga pe umar, cu pasul domol al omului care merge sa se targuiasca si isi face in minte toate socotelile, sa nu ajunga acasa cu o punga goala, ca Stan Patitul. Cand am ajuns la targ, la poarta, a trebuit sa platesc intrare. Si nu 2 bani, ci o suma care e cam de 1.5 ori mai mare decat cat platesti in mod normal pe pranz, daca mergi la masa in oras. Ok mi-am zis, macar dupa ce trec de poarta, mi se deschid zeci de mii de posibilitati.

Nu mi s-au deschis. Nu se puteau nici proba rochii, nu erau nici abudente de decoruri expuse, nici exemple de marturii, nici pret mai mic ca in magazine, nici oferte de luni de miere. Dar nimic. Nu stiu cu ce au umplut ditamai hala, ca eu nu am gasit nimic din ce cautam. Doar atat, ca am vazut un show de rochii de mireasa, agatate pe fotomodeale si am vazut si buchetul de mireasa declarat buchetul anului 2010 undeva prin Asia - ca un evantai din care curgeau flori pe parti. Dar asta puteam sa vad si pe net.

Asa ca am plecat acasa si am mancat mancare chinezeasca. Si cine stie, poate o sa imi iau rochia tot de pe un sit chinezesc.