Jurnal de calatorie - Maam, maam

Si ca orice persoana careia ii este rau, m-am culcat.  Am adormit gandindu-ma ca ma duc la magazin sa imi iau mancare.

Prima zi de munca: trezit la 5.15am, snooze pana la 5.45am. Panicat ca nu mai ajung la timp (in principiu la 6am ar fi trebuit sa fiu la birou, dar cum micul dejun era servit la hotel incepand cu ora 6am, am zis ca nu are rost sa lupt pentru cauze pierdute). In acest moment as vrea sa pastram un moment de tacere pentru a imi arata recunostinta vesnica pentru persoana care a facut posibila iesirea mea demna din camera de hotel: persoana care a inventat machiajul.

Acum urmeaza primul soc cultural al zilei: nene de la hotel oprit taxi pentru mine, eu urcat in taxi, eu spus adresa unde vreau sa ajung, Nene dat din umeri. Da, Nene dat din umeri. Nene intrebat la mine unde e unde vreau sa ajung. Da, strada o stia, dar strada aia e ditai bulevardul, si cladirea unde trebuia eu sa ajung are doar cel putin vreo 20 de etaje. Un mizilic, mon cher! E prima oara cand un sofer de taxi ma intreaba unde e locul. Dar totusi e de inteles, ca la traficul care e aici, daca mai esti atent si la cladirile din jur, risti sa dai peste 5-6 motociclisti si poate pe atatea masini, si inca vreo 2 jeepney. Asa ca maam (a.k.a subsemnata) a sunat frumusel la birou si s-a rezolvat.

Urmatorul moment notabil al zilei a fost cand am primit cea mai importanta cheie pe care am primit-o vreodata. O cheie asa zimtata, cu margine neagra. Nu cheia orasului. Mai importanta. TaDaaaaaa Cheia de la "executive restroom". Eh, ce ziceti de asta? Etajul asta are o baie obisnuita (adica din aia cu mai multe cabine) si o baie a "sefilor mari", care se incuie frumusel. Cum era la scoala: baia elevilor, baia profesorilor. Ca sa fiu sincera, eu nu am vazut nici o diferenta: in ambele erau galetuse pentru apa si ioc hartie igienica. Si era curat peste tot. Inca nu stiu cum functioneaza galetusele, dar chestia asta si balut (dati voi google daca vreti musai, eu nu recomand) sunt 2 lucruri pe care nu vreau sa le incerc.

Restul zilei a decurs fara evenimente ingrijoratoare: am reusit sa traversez strada (cred ca asa se simteau si animalele pradate in jungla, cum m-am simtit eu trecand printre masini), am fost cercetata de arme la intrarea in mall (inclusiv geanta verificata, ca de, normal ca eu car dupa mine Kalashnikovul, cutitul, betisorul de harakiri si scobitoare de dinti ca sa o pot infinge cu sete in spatele unor nevinovati).

Am inceput sa ma obisnuiesc sa mi se spuna maam. Termenul (maam/sir) e folosit de filipinezi pentru toti strainii si pentru cei mai "sus" pe scara sociala decat ei (eg. vanzatorii din magazin li se adreseaza asa clientilor, subalternii sefilor, garzile de la mall catre cei care intra in mall etc).

Si ca sa parafrazez o replica dintr-un firm care mi-a placut: It turns out, I'm a bit of a snob :)