Nici banii nu mai sunt ce-au fost

Am observat o noua moda prin magazine. Si nu pare sa fie ceva care tine de cultura, de continent, de marimea sau notorietatea magazinului. Am observat ca publicitatea(sau evitarea publicitatii negative) are un pret mic si totul e facut in spiritul minunat al consumatorismului.

Sa va dau doua exemple.
Am luat de la un magazin online din US (ziceam eu mai demult de asta) niste tricouri, care s-au dovedit mari, asa ca am scris ca vreau sa mi le inlocuiasca. Raspunsul pe care l-am primit: sigur, nici o problema, va trimitem altele. Nu e nevoie sa ni le trimiteti inapoi pe cele originale.
Cand am fost in Grecia, am cumparat dintr-un magazin(lant care nu exista in Finlanda), o haina de iarna. Dupa 2 purtari, au inceput sa iasa somologi albi prin haina(banuiesc ca de la umplutura aia moale si alba si scamacioasa). Am scris lantului respectiv, si dupa ceva timp am primit raspuns ca fara nici o problema imi inapoiaza banii pe haina, sa le trimit numarul de cont doar. A, si nu e nevoie sa le trimit haina inapoi.
Observati ceva ciudat?

Eu am crescut in comunism. Adica na, pana m-am facut mai marisoara, dar soim al patriei nu am ajuns. Pe vremea mea ( :D ) se striga din toti rarunchii cand aparea telemea la alimentara si imi aduc aminte si acum bananele verzi ingropate sub ziare in sufragerie langa televizor. Eu cred ca se coceau de la radiatii, mama zice ca se coceau de la ziare. Pe vremea mea, nu aruncai faramita de paine (ca doar stateai la coada cu orele pentru ea). Hainele erau ele de la prietenii chinezi, dar nu imi aduc aminte sa fi vazut bagajel de haine la gunoi. Drept urmare, daca scormonesc acasa prin dulapuri, poate imi gasesc strampii cu floricele din clasa a doua. Dom'le, pe vremea mea nu se facea risipa.

De asta am fost uimita sa vad ca nu trebuie sa trimit lucrurile alea inapoi. Cum ar veni, eu sunt pusa intr-o situatie ciudata. Pe de-o parte,ma bucur, normal, ca imi iau banii inapoi, si raman si cu textila. Clientul nostru, stapanul nostru parol. Sa nu spuna clientul ceva de rau, mai pune si pe youtube si ne ia mama crizei de registre si ne afunda afacerea. Deci eu drept client ar trebui sa fiu fericit: primesc practic bunuri gratis. Pe de alta parte, raman cu textila, deci problema mea nu e rezolvata. Tot raman cu haina aia care nu prea e calitativa, tot raman cu tricourile alea care la cat de mari sunt, nici de camasa de noapte pentru femeie gravida nu sunt bune. Deci eu ce fac acum, le arunc? Cum ar veni ca le duc eu la gunoi in locul lor, al firmelor? Sa ma lamureasca cineva, ca eu nu inteleg. Practic cat au costat chestiile astea cred ca e mai ieftin si decat hartia igienica pe o luna pentru personalul biroului, deci pe firma nu prea o doare sa imi inapoieze banii si sa imi lase produsul. Asa ca ne jucam un pic de ping-pong: eu platesc niste facturi, ei imi dau banii inapoi, eu iar mai platesc ca am fost multumita de serviciul lor prompt, si tot asa. Dar mie oare chiar imi convine? Voua v-ar conveni?

Mi-e somn si-s olecuta confuza, dar revin eu mai tarziu daca intre timp mi se clarifica ceva.

4 comentarii:

Cosmin said...

bine ca iti vin banii inapoi :))
daca tot n-ai ce face, doneaza-le la crucea rosie ca nu cred ca sunt vagabonzi pe acolo :D

Rox said...

In Olanda sunt containere de textile ale unor organizatii umanitare, asa ca acolo nu te simti vinovat ca arunci haine la gunoi... Chiar am auzit ca aleg hainele cele mai bune si le vand la magazine second-hand si restul le trimit prin tari mai putin dezvoltate... Oricum ar fi, atata timp cat cineva foloseste ceea ce au as fi tinut in dulap degeaba, nu ma deranjeaza catusi de putin...

Prin Finlanda n-ati gasit asa ceva?

Loredana said...

Sunt si aici cutii unde poti pune hainele, si am facut asta de cateva ori pana acum, la curateniile de primavara si toamna :)
Cumva simt asa cam si cum produsul ala nu inseamna nimic pentru firma.

Rox said...

Da, asta-i drept... Dar in privinta asta nu prea poti face mare lucru din pacate...

Post a Comment