Intre moravuri, moraluri si moristi

Azi sunt trixta, ca sa citez o prietena.
Ma enerveaza ca ajungem sa ne prostituam in cel mai naspa mod cu putinta. Oameni, companii, organizatii, toti ajungem sa facem asta la un moment sau altul. Si nici macar nu e vorba de simtit bine. E vorba de bani. De roti care se invart, zimt pe zimt, si strivesc intre ele idealuri, moraluri si zambete. Ne facem reguli, ne tinem de ele, construim imperii si uitam ca suntem oameni. Pai hai sa ne mai dam si cu cate o cizma in dos, sa ne aducem aminte.

Bine ca nu m-am facut avocat, ca as fi fost si mai dezamagita cred.

Tata avea o morala, pe care mi-o servea de fiecare data, cu lingurita, cand alunecam de pe panta bunei purtari. Banuiesc ca acum ar trebui sa fie momentul cand ar trebui sa o inteleg: uite de-asta nu are ursul coada. Dar nu pricep. Persist in orbecaiala mea de-a lipi la loc coada ursului, ca in jocul cu magarusul. Altii mai destepti au luat coada si au fugit acasa si si-au facut propriul magarus.

Dar nu-i nimic, diseara o sa ma duc la film, ma duc la o margarita, si trece. Si maine, sau peste 10 zile, sau peste 5 ani, o sa o luam de la capat cu prostitutia, si ursul tot fara coada o sa fie.