Si managerii sunt oameni

Toti auzim de vreun an incoace de oameni dati afara, de companii desfiintate, de familii care nu mai au bani sa plateasca ratele sau ciocolata pentru copii. Peste tot probleme pentru angajati, sefi rai care ii concediaza si apoi se urca in masinile lor bengoase si pleaca la familiile lor fericite cu dinti albi si gulere scrobite. Cand auzim de vreun sef dat afara, sigur a facut ceva, ca doar altfel il tineau nu? Sindicatele se bat de zor cu managementul, incearca sa obtina cat mai multe chestii pentru angajati, si ca un facut, mereu sefii rai care fura acadelele de la oamenii care chiar fac treaba.

Sa va spun ceva. Si pentru manageri e naspa sa dea afara oameni. Angajatii nu sunt doar niste cifre in contabilitate, niste sugative de profit. Sa ai pe cineva in echipa, sa stii ca e posibil sa ramana fara job, sa trebuiasca sa ii spui ce ai de spus, si sa vezi cum vede rosu in fata ochilor, nu e placut.

Atat voiam. Cand mai auziti de oameni dati afara, ganditi-va un pic: voua cum v-ar fi sa dati pe cineva afara?

ps. Si o melodie care imi place si oarecum merge

2 comentarii:

Rox said...

Stiu de ce spui ceea ce spui, dar cred ca ar trebui facuta o diferenta: tu vorbesti de seful direct, de cel care chiar are in grija o echipa si e afectat mai mult sau mai putin de decizia respectiva, pe cand in mass-media se vorbeste (de cele mai multe ori) de managementul de top, CEO samd. Cei de sus sunt in general cei care au primele cele mai mari si din cate stiu nici nu sunt cei care trebuie sa spuna cuiva in fatza ca este concediat...

Loredana said...

Da, lantul trofic. Investitorii il mananca pe CEO, CEOul pe top management, top managementul pe middle management, iar middle management pe lucratorul de rand. Lucratorul de rand nu mananca nimic, fiindca e mic si se joaca in nisip, ca sa parafrazam o poezioara despre degete.

Post a Comment