Gunoiul trebuie sa stea la gunoi

Duminica am mers la o plimbare prin gradina botanica si am vazut niste flori de primavara atat de frumoase, incat am simtit nevoia sa ma rasfat.

Si cum prin "rasfat" in principiu inteleg si sa mananc tot felul de prostii gen ciocolata si altele cu colesterol mare, mi s-a pus pata pe o punga de chipsuri cu branza si patrunjel. Stiu ca sunt nesanatoase, dar numai uitandu-ma la punga simteam cum mi se topesc in gura, cum le crantan asa crocante cum sunt ele, simteam branza pe fiecare papila gustativa, vedeam parca ploaia de patrunjel cum cade peste bucatile mari aurii de cartofi, cum o mana imensa rade cascaval, totul intamplandu-se intr-o camera plina de lumina. Simteam cum gura mi se umple de saliva, gata sa devoreze deliciul culinar.

Si, asa fiinta slaba de inger cum sunt, mi-am cumparat chipsuri. Am desfacut punga si am inceput sa mananc cu spor, pana am observat ca am degetele pline de grasime, pana am simtit bulgari de sare in gura si am vazut realmente cum se latesc, se lungesc si se divid celulele adipoase.  Asa ca am luat o decizie mareata: am aruncat jumatatea de punga de chipsuri la gunoi. Pentru ca acolo e locul gunoiului.

Acum sper doar sa nu ajung ca Miranda din Sex and the City cand a inceput sa manance ciocolata din galeata de gunoi...