Jurnal de calatorie - Shiny happy people

Spun cu mana pe inima ca in putine locuri pe unde am mai fost am vazut oameni atat de deschisi, zambitori, impacati cu ei. Si credinciosi.

Am auzit ca ar fi timizi. Unii sunt. Desi eu am fost acostata de foarte multi/multe pe strada. Si nu cu gand rau. Doar sa vorbeasca cu mine, sa vada de unde sunt, ce hram port. Si asta nu prea se impaca in mintea mea cu conceptul de timiditate. Pana am fost luminata ca in general sunt timizi intre ei, dar nu cu strainii.

Inchipuie-ti un oras care efectiv nu doarme niciodata. Tot timpul e trafic, tot timpul e galagie, e cald, uneori sunt mirosuri ciudate. Unii dintre ei calatoresc 2-3 ore pe zi doar sa ajunga la munca, si inca pe atat sa se intoarca acasa. Traficul e o alandala totala. Toata lumea trece pe unde apuca, masinile claxoneaza banuiesc din reflex - cred ca au o norma de 10 claxoane per instrument cu roti la fiecare 500 metri. E poluare. Sunt o groaza de malluri mari. La intrarea in mall esti controlat in geanta ca si cum ai face security check la aeroport. Pe mine toate lucrurile astea m-au facut la un moment sa vreau sa ma intorc acasa. Am intrebat pe cineva: te-ai gandit vreodata sa pleci in alta tara? Raspunsul a venit instantaneu: nu.

Si am inteles de ce. Pentru ca oamenii de aici sunt minunati. Au un zambet de la o ureche pana la cealalta. Sunt deschisi, sunt calzi. Le pasa de tine. Vor sa fii mandru de tara lor. Sunt mandri de Rizal. Iti ofera cu toata bunatatea o bucata de mango, mai ales daca ai gustat inainte si ti-a placut.

Normal, unii taximetristi mai vor sa te mai si pacaleasca. Dar nu avem din astia peste tot? Si normal ca unii incearca sa iti atraga atentia, dar si din astia sunt peste tot.

La hotel, din a doua dimineata, nenea de la restaurant care te conduce la masa pentru micul dejun mi-a zis pe nume. Si cand cineva te intreaba: "ceai verde, ca de obicei?" te simti bine. Cand cineva ridica ochii din pamant pe strada si iti zambeste te face sa zambesti. Treceam strada cu o tipa din CS sambata. Ne stiam de 20 minute.  Si m-a inhatat de mana sa ma ia dupa ea ca eram total pierduta. Practic.

In concluzie, imi pare bine ca am ajuns aici. O tara unde gasesti creme care albesc pielea, boxeri de dantela cu paduri de sutien la spate, fructe delicioase, oameni care zambesc, pranz de 2 euro, pepene, viata, veselie, soare, ton cat un brat de mare, jeepneys, zgarie nori, flori fete sau baieti melodii sau cantareti.