Sa spun ca sambata a fost o zi insorita ar fi un lucru nedrept. A fost de-a dreptul "soroasa". Ce am vazut? Malacanang Palace (care era inchis, nu aveam voie sa intru decat daca aveam deja intalnire stabilita), o masina plina cu soldati cu arme in maini, biserici, palmieri, am mancat niste chestii interesante (un fel de spring roll vietnamez cu sos de alune si un soi de frittata de creveti). Am ajuns si in orasul vechi al Manilei, Intramuros, care fusese construit de spanioli. Si am ajuns si la fortul San Sebastian, locul unde a fost inchis unul din eroii Manilei: Rizal, doctor, scriitor, om de stiinta, si indragostit de verisoara lui. Si am mers cu jeepney! Jeepney care de fapt sunt jeep-uri ramase de la razboi, modificate: vopsite, taiate, ornate, mazgalite, pictate, cu bambi pe ele, cu Sf Maria, cu copaci, numai metal, dupa toate gusturile. Intr-un cuvant, pimp my ride!
In Manila am descoperit cea mai mare densitate de complimente pe metru patrat. Si asta in special in Rizal Park, duminica. Am auzit de-a "maam you are so white, you are beautiful" de ma mir cum de nu am si visat asta. E un paradox pe care nu il inteleg: se spune ca filipinezii sunt mai timizi asa, dar totusi nu se sfiesc sa intre in vorba cu tine de parca te stiu de cativa ani buni. Parcul Rizal e locul unde mai sus numitul erou a fost executat, acuzat fiind ca una din cartile sale a instigat poporul sa se revolte impotriva spaniolilor. Parcul in sine e un loc foarte vioi asa, plin de flori, copii, mango la taraba, crantanele de vanzare, calesti si 2 gradini: una chinezeasca si una japoneza. Chinezii invadau Manila, japonezii au stapanit Manila la un moment dat. Deci diferenta mare nu vad intre ei, incat sa imi explic de ce gradina chinezeasca era ingrijita, si gradina japoneza arata ca o paragina mai mare. Taxa de intrare era aceeasi la ambele, dar in gradina japoneza pusesera toaleta. Banuiesc ca voiau sa mai ingrase pamantul acolo, ca nu era destul de bun pentru gradinile de pietre japoneze.
Ce mi-a mai placut? O plimbare pe malul marii la apus. Dar nu va inchipuiti plaja cu nisip, ca nu era asa ceva. Langa strada super aglomerata era un trotuar lat, cu un rand de palmieri si un rand de stalpi de iluminat, un parapet, si jos marea. In mare, 2 copii cu un navod si soarele care se cufunda in mare. Sus pe parapet, plin de motociclete cu 2 parinti si un ciorchine de copii intre ei, vrum-vrum in diverse directii.
A, si am vazut si copaci de mango adevarati, cu mango mici si verzi in ei. Si se pare ca si eu am fost o curiozitate, ca o tanti m-a rugat frumos sa fac o poza cu bebelusul ei, asta dupa ce a incercat sa imi faca poza pe furis si eu m-am prins. Ha, ce atenta si smechera sunt!
Cum azi e 1 Martie, va urez o primavara frumoasa si insorita, cu flori de sezon:
ps. poza e de acilea, ca eu inca nu le pot descarca pe ale mele....
0 comentarii:
Post a Comment