****, i turned into my mother!

Am fost un copil frumos. Sau asa am considerat eu, cand toate babele ma apucau de falcute si imi aplicau cate o stampila umeda pe fiecare obraz. Care va sa zica, aveam falcute. Si pe langa asta, aveam si volumas asa, ca papam sa cresc mare. Si slava domnului, am crescut mare. Cam ca atunci cand pui aluatul la dospit, il lasi langa caldura, si el creste. Numai ca eu nu numai ca stateam la caldura, dar faceam si nanita, ca sa cresc si mai mare.

A trecut timpul, am inceput sa imi dau seama ca tricourile largi sunt niste chestii fainute. Asa ca niste saculeti, dar mai stylish. Normal ca a venit momentul cand am trecut de la hamletei si pantalonasi de trening la blugi, moment in care am avut o revelatie: am aflat cum se simte aluatul atunci cand incepe sa dea pe-afara din ligheanul in care a fost pus la crescut.  Si am inceput sa mai strang cureaua si sa mai fug in jurul blocului in timp ce duceam gunoiul, ca deh, grasa si frumoasa incepea sa nu mai fie un compliment. Asa ca dupa ceva truda, am ajuns la un compromis.

Totusi, weekendul asta am constatat cu necaz ca ma pasc vremuri grele. Cand eram mica, mama facea in fiecare sambata ceva bun: prajituri, chec, ciocolata, gogosi, orice. Ma gandesc ca si astea au contribuit la cresterea mea. Acum am inceput si eu. Nu chiar in fiecare sambata, dar cine stie? Si necazul e ca imi place sa fac prajituri.

Si in timp ce curat ultimele cookie-uri cu ciocolata din weekend, si adun si firmiturile ca nu-i asa nu-i frumos sa se piarda, exclam: i turned into my mother! Cu diferenta ca ea doar facea prajiturile, eu le si mananc. Lasa ca de data asta am sa caut din timp magazine XXXXXXL.