Jurnal de calatorie - Ochii care nu se vad sunt in balut

In principiu cand merg intr-un loc nou incerc sa gust din mancarea traditionala de acolo. Asa se face ca la hotel mananc tot felul de ciudatenii dimineata (asta la capitolul dulciuri, ca in rest tot omleta, fulgi de porumb, orez la abur cu usturoi, pui prajit, si ciorbe au si ei). Chiar, eu nu inteleg cum oamenii astia pot manca orez + sunca de porc prajita + paine prajita cu unt + legume +  supa + eventual congee(tot un fel de supa, dar mai gelatinoasa) + ... + la micul dejun.

Dupa ce m-am infruptat cu spring roll vietnamez si frittata cu carcalaci si cartofi dulci, am trecut ieri la pranz la  un "restaurant" filipinez. In meniu: supa, un fel principal, si desert. Felul principal (gratarel de porcusor - sau porcucioi?- cu orez) si desertul (felii de banane cu o chestie deasupra) pareau normale. In schimb supa am crezut ca nu e de mancare. Erau pe masa niste boluri mici, pline cu un lichid cu vreo 2 stirlici, si cu niste gunoi pe fundul bolului. Gunoi asa, ca atunci cand maturi prin casa (sau cand scuturi sacul de la aspirator, dar fara gunoiul pufos). Aia era supa. "Gunoiul" banuiesc ca era niste piper si cine stie ce altele.

Alta experienta de-a dreptul exploziva pentru saracele mele papile gustative a fost mango proaspat (mango get beget, nu fratii palizi de prin supermarket) cu shrimp paste. Cum se face shrimp paste? Pai cica se iau carcalacii, se pun cu niste sos de soia, otet si vreo 2 ierburi, se tin pana se strica, si dupa aia se fac pasta. Imi pare foarte bine ca am gustat: acum stiu ca nu imi place.

Azi mergem la pranz la un restaurant cu bufet filipinez. Mi-am facut o promisiune solemna: stau departe de balut (tot va sfatuiesc sa nu guglaiti..) si dinuguan.

A, si am fost ieri la masaj. Nu tailandez. Ci...tadaaa.... suedez!! Ma intreb daca se chema asa pentru ca Suedia e departe si pare exotica. Si dupa ce m-a tabacit bine tanti, mi-a ars cateva pe spate, m-a apasat de am simtit ca imi face masaj la fiecare celula in parte din rinichi, si a tras de toate incheieturile de am crezut ca o sa arat ca girafa printre pitici in lift (acum arat doar ca magarusul intre oite), m-am hotarat ca merit si eu un premiu: o caserola (a se citi o felie mare mare, pentru mai multa savoare) de pepene rosu, gustos si suculent. Sarap!

LATER EDIT: Bufetul a fost superb. Am mancat niste frunze prajite Tempura Kang Kong, trebuie musai sa aflu cum se fac. Si nu sunt ironica. Cica merge si cu spanac. Am gustat si melci (mai corect melc), si o groaza de dulciuri foarte bune. Ca parte din desert: o amestecare de orez crocant, cu banane cu caramel, cu fasole (da, fasole), gheata, lapte si sirop. Yummy.

2 comentarii:

Sergiu Tauciuc said...

si dinugan pare gretos, balut chiar ca nu vreau sa caut...desi, cred ca tocmai mi-am adus aminte ce e...yuch

Loredana said...

dinugan nu arata chiar asa rau..si-a luat azi cineva la pranz..arata ca un fel de crema de ciocolata topita, cu bucati mai mari de ciocolata in ea

Post a Comment